2,959 matches
-
Pentru romanul Jocul (1984) critica avansează calificativul de realism magic (Constantin Crișan), anticipându-l pe acela din Vameșul ploilor (1987), caracterizat de onirorealism (Nicolae Bârna) sau de onirosimil (Adrian Dinu Rachieru). În Jocul vechiul motiv „viața e vis”, aplicat cu finețe intelectuală, constituie nucleul structurii romanești și determină nota acesteia. În compensație, personajele sunt înzestrate cu un vitalism psihic care se dezvoltă prin descoperirea unui eros nesfârșit, dublat de o visare pulverizantă, orientată spre descoperirea unor adevăruri ale începuturilor. Jocul „magic
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
poate să își controleze întotdeauna pornirile subiective, reușește aproape de fiecare dată să afle formulări adecvate, pline de înțelegere, pentru a defini oamenii, reînsuflețiți pentru o clipă prin darul evocării. Locurile prin care destinul i-a purtat pașii sunt „desenate” cu finețe, precizie și culoare; la fel, străzi, clădiri care au dispărut, „maidane” ale unui oraș încă patriarhal, desfășurat într-un decor ce amintește de târgurile Orientului, dar și impulsionat de ambițiile modernizării, ale europenizării. Specialistul în economie și în științele politice
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
tăcuți, care nu își dezvăluie adevărata fire decât după mult timp. Protagoniștii sunt dominați de un puternic rigorism moral. Ei au mândria obârșiei rurale, cu care chiar se fălesc. Nuvelistul preferă dilemele morale, urmărindu-le în momente decisive, surprinse cu finețe. În genere, personajele caută puritatea sufletească și liniștea interioară, identificată fie cu realizarea dorințelor, fie cu fericirea casnică. Jinduind după cumpătare, acești oameni se feresc de excese și de acte imorale. Opțiunea pentru o conduită corectă este actul de căpetenie
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
imediatului, cu aglutinări de imagini și enunțuri oarecum narative. Actul poetic ar consta la el doar în a găsi un nume pentru ce vede, o comparație, o metaforă, o formulare mai deosebită. Preponderent descriptive, stihurile demonstrează unele virtuți plastice, uneori finețe cromatică, iar o serie de exprimări alegorizante au o prospețime senzorială care surprinde. Este, poate, și atitudinea unui meseriaș, hotărât să facă lucruri utile și frumoase („daruri pentru cocioabe”), dar și doritor de a da drept de existență în artă
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
O. Iosif nu, trebuie recunoscut meritul lui S. de a fi atras atenția asupra unor iluzii și de a fi sugerat și alte căi de evoluție - mai productive - ale literaturii de la începutul veacului trecut. Se mai cuvin subliniate analizele de finețe asupra universului uman al nuvelelor lui I. Al. Brătescu- Voinești, al „momentelor” caragialiene și mai ales amplul studiu despre Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Criticul dă prima analiză temeinică a nuvelei eminesciene și, în pofida unui demers comparativ deficitar ca metodă
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
tablou valoros și, după o conversație cu Bătrâna, proprietară a acelei „cârpe mizerabile de pe vremea burgheziei”, începe să aibă dubii în privința inițiativei sale, apoi devine confesiv, își dezvăluie candoarea și sfârșește prin a fi o victimă sentimentală. De remarcat este finețea răsucirii lente și subtile (tot ca pe o funie) a contrastului dintre cei doi, precum și transferul propus de această confruntare etică, în urma căreia se dovedește că și Bătrâna avea un caracter urât. În Lucruri și ființe (1987) un Bătrân, înconjurat
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
sufletul, provocând o stare de „durere trudită”, toamna trezește „o cântare strunată-n plâns” etc. Deși tonul elegiac mai persistă o vreme, primăvara, cu „înfiorate balsamuri dulci”, activează altă zonă a sensibilității, prilejuind intuiții subtile, traduse în imagini nu lipsite de finețe. Evoluând spre o atitudine lirică mai impersonală, dar și sub o evidentă influență parnasiană, poeta înclină spre compoziția estetizantă, imaginând o „romanță violetă” sau alt fel de cântec, de o intensitate delirantă, care reclamă „îmbrățișări imense de mistere”. Apoi fantezia
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
numai inițierea în dragoste, potrivit canoanelor lumii rurale, dar și trecerea adolescentului în vârsta bărbăției. După ce câștigă bătălia cu Achim, Dugu are alt comportament, calcă altfel - observă părinții. Toate acestea sunt bine prinse într-un text strâns, de o excepțională finețe. O adunare liniștită indică deja un mare prozator. Tehnica narativă este mai complexă și mai profundă, știința de a povesti e vizibilă. Nuvela - o capodoperă în felul ei - prefigurează stilul ironic din Moromeții. Pațanghel a făcut o călătorie la munte
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
poezia gândirii sale, a unei inteligențe care sublimează și preschimbă filosofia în metaforă și dă narațiunii un sistem nervos în continuă alertă, introducând o trusă de acute în epica obișnuită, însă care știe proceda concomitent cu atâta obiectivă plasticitate și finețe încât combustiunile, acuitatea și violența irecuzabilelor sale argumente trec direct în sângele puterii noastre de asimilare, de disponibilitate, cu revelabila lesniciune încorporată medicamentelor ideale. Rebreanu, descriind țărani, descria forțe și mulțimi; literatura lui e parcă o literatură a biologiei. Sadoveanu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pe Claude Monet într-un personaj din romanul À la recherche du temps perdu. Limpezimea stilistică a expunerii tehnicilor picturale - circumscrise esteticii fenomenului - face din interpret, în pofida caracterului fulgurant și nefinit al textului, un scriitor al forței subtile: asociații surprinzătoare, finețe a nuanțelor, originalitate a expresiei. Volumul, de asemenea postum, Scrisoarea de dragoste (1971) reunește într-o primă secțiune șase studii și eseuri de ordin general, iar în a doua cronici și articole dedicate unor artiști și unor mari opere de
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
al ambianței copilăriei, tânăra încearcă să evadeze din stereotipia unei căsnicii depersonalizante, dar nimerește în alt păinjeniș, acela al unor contradicții interioare și relaționale aproape insurmontabile. Elanurile, scrupulele, ezitările, rezistențele, furiile, exasperările protagonistei sunt analizate cu o incisivitate și o finețe vrednice de o romancieră formată de lecturi din Marcel Proust (adeseori invocat), Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Semnificativ e că E. Lovinescu aprecia detașarea cu care e comunicată în roman o experiență traumatizantă, absența lirismului, a „febrei”, stilul „dens, cenușiu
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și acuitate. Construcția dramatică din Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, ambițioasă, apelând la mijloace postmoderniste, evită trimiterile biografice elementare, pentru a configura un portret al lui Mihai Eminescu din perspectivă tensionată, actuală, fidelă până la un punct unui nucleu
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
românească, 1939, în colaborare), urbanistică (Urbanism sau raționalizarea esteticei municipale, Bucureștii, metropola culturii, în colaborare), arta bizantină (Considerații stilistice asupra arhitecturii bizantine). Este membru corespondent al Academiei Române din 1919 și membru al Societății Scriitorilor Români din 1921. Interpret înzestrat cu finețe în analiza celor mai derutante concepte estetice, S.-R. vădește aceeași propensiune către dilematic și cazuistică și în scrierile literare, puține, pe care le-a lăsat. Piesa de teatru Andrei Braniște este, în fond, ilustrarea unei meditații pe tema precarității
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
Dosarul „Marin Preda” (1999), a unui volum de interviuri cu Mioara Cremene - La ce folosește Parisul? (2000), precum și a unor traduceri. Se poate spune că încă de la început scriitoarea își dovedește calitățile ce o vor impune: dezinvoltură stilistică, coerență ideatică, finețe a analizei, capacitate de a descoperi în gesturi aparent banale semnificații cu ample rezonanțe în destinul personajelor. Fără a fi didacticiste, primele povestiri au o „morală” doar sugerată. De cele mai multe ori momentul surprins este de cumpănă, dând la iveală cele
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
pentru deosebita luciditate, pentru că „genul său este inteligența”, iar „legea lui de gândire” e „claritatea”. André Gide i-a devenit model prin ceea ce opera sa are comun cu a moraliștilor și clasicizanților din literatura franceză (Montaigne, Descartes, Stendhal). Spirit de finețe, format sub influențe mai cu seamă galice, dar și insulare (engleze), S. scrie în „Cuvântul” eseuri remarcabile, culminând cu serialele privind romanul modern și modernismul românesc. În opoziție cu E. Lovinescu, va considera că sensul evoluției romanești nu era de la
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
să i se spună „nici prea puțin, nici prea multe, ci strict în legătură cu starea sa de sănătate”. Cuvintele trebuie să fie convingătoare, clare și să inspire optimism. Al doilea aspect legat de relația medic-bolnav îl reprezintă tactul, care este „acea finețe de spirit”, o aprehensiune morală care creează o ambianță interpersonală, din care iau naștere încrederea și cooperarea. Din acest motiv, tactul fiind considerat o aptitudine particulară, o trăsătură de spirit a individului, pe care o ai sau nu o ai
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și rămân „teme utopice”, veritabile „mituri ale imaginarului” cu semnificație medico-psihologică. Ele sunt însă expresia unor tendințe profunde ale spiritului colectiv care aspiră la depășirea condiției puse sub semnul perisabilului. Aceste aspirații specifice ființei noastre sunt exprimate cu o mare finețe în versurile lui A. de Lamartine: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L’homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Ideile utopice ale igienei mintale, ca de altfel și cele ale medicinei în general, sunt
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
susținute, cu imaginație și ingeniozitate. Un exemplu remarcabil în acest sens este principiul cutiei sau principiul lui Dirichlet. Faptul că acest celebru matematician care a dus rigoare și exigență în analiza matematică, dovedind un spirit profund și un simț al fineții de raționament deosebit, a creat acest principiu, trebuie să ne dea de gândit asupra posibilităților de modelare logico-matematică a unor fapte și evenimente cotidiene, cu șanse de realizări neșteptate și pe arii deosebit de largi în aplicabilitate. Putem formula acest principiu
SURSE DE INSPIRAŢIE ÎN MATEMATICA ELEMENTARĂ. PRINCIPIUL CUTIEI. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cozlac Magda () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_899]
-
Parcul Castelului Peleș, pe potecile umbrite de brazi, cu popasuri la “Cuibul Reginei”, la “Sf. Ana”, la “Izvorul Peleșului” și până la “Poiana Reginei” (invitații) oaspeții făceau cerc în jurul Suveranului și a Reginei Elisabeta, purtând convorbiri de o ținută plină de finețe. Se dezbăteau subiectele cele mai variate, de la politică în general, până la culisele diplomatice și de la probleme de artă până la micile răutăți de familie.<footnote Ibidem, p. 257 footnote> În plimbările și în convorbirile de acest gen, se legau trainice simpatii
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se desprind nu doar reevaluări de mare finețe, ci și o metodologie originală și un stil de lucru. Dialectician așadar, Eugen Todoran este și un adept firesc al metodei dialectice, construindu-și tezele în marginea atât a antecesorilor săi conaționali, cât și a noii critici și a principiilor
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
riscante pentru a-și determina partenerii să își clarifice sentimentele și să își exprime liber opțiunile. Mai degrabă simboluri morale decât prezențe vii, personajele se dovedesc de multe ori schematice, fără consistență, puțin plauzibile. Textele, notabile când și când prin finețea analizei psihologice, nu par operante scenic. Construite nesigur, cu o intrigă stufoasă, încărcată de digresiuni și episoade parazitare, ele rămân teziste, artificiale. Tensiunea dramatică riscă să se piardă în reminiscențe livrești, în nesfârșite discuții cu pretenții filosofice, fiecare piesă fiind
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
direcții nu sunt conceptualizate, dar îndărătul lor pot fi identificate câteva perechi antitetice: colectivism/individualism, rural/urban, sacru/profan, mit/istorie, autohtonism/sincronism. În ciuda acestei imprecizii conceptuale și a tendinței discrete de a minimaliza filiera „sincronistă”, cartea se distinge prin finețea unor interpretări valorizând sugestii din etnologie și antropologie (exercitate mai ales asupra primei categorii de romane). Aspectul teoretic, exclusiv în volumul secund al proiectului, Despre identitatea unui gen fără identitate; romanul ca personaj al propriului său roman, se dovedește un
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
și cumva subteran, temele și viziunea viitoarei opere. Prozatorul devine rapid tot mai „îndrăzneț”, racordându-se, în privința tehnicii narative, căutărilor momentului, prin exerciții sistematice de subminare a mimesis-ului. Practică o scriitură de o tot mai marcată modernitate, o proză de finețe, cu valențe simbolice și parabolice. După nuvela - sau micul roman - Reîntoarcerea posibilă (1966) și volumul de schițe și povestiri Valsuri nobile și sentimentale (1967), apare Dejunul pe iarbă (1968), tot un microroman, care îl consacră, întrucâtva, ca experimentatorul en titre
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
din Duminica muților (1967), numai că acum carența vine din insuficienta prelucrare a materiei, care oscilează între anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
cantilenă, ca și de ideea originală a cărții. Fiecare piesă este gândită ca o confesiune a unuia dintre personajele feminine celebre create de literatura universală: Emma Bovary, Kira Kiralina, Ofelia, Anna Karenina, Penelopa, Euridice, Beatrice ș.a., poetul surprinzându-le cu finețe destinul și particularitatea. Volumele ulterioare sporesc aria liricii de dragoste, convertită în reverie. Aceasta se îmbogățește cu simboluri ale glacialului și penumbrei, iar distanțarea și indiferența devin semnul de atenuare a exaltării. U. scrie și o lirică a participării frenetice
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]