6,379 matches
-
blând, fii blând! repeta ea, trăgându-și cu putere nasul. Era Însă conștientă că nu merita să se poarte cineva frumos cu ea. — Am Înțeles, o să fiu foarte blând cu tine, spuse bărbatul În timp ce Îi lingea sfârcurile cu vârful limbii. Fiorul atingerii o făcu pe Noriko să scoată un geamăt subțire și să-ți răsfrângă degetele de la picioare. — Privește-ne cu atenție, Noriko, și recunoaște că ești geloasă, nu te ascunde, spuse bărbatul așezându-se Între picioarele mele. Începu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la Mie... Hei, domnule Miyashita! Nu arătați deloc bine la față! Mai am Încă multe de povestit, vă rog să vă relaxați și să mă ascultați cu atenție... Keiko Kataoka pronunțase pe neașteptate numele de Miyashita, ceea ce mi-a dat fiori, de parcă aș fi pătruns Într-o grădină lăsată În paragină. Am redevenit conștient de mine Însumi. Nu Închisesem deloc ochii În timp ce ascultam povestea, Însă poate din cauza vocii ei, aveam impresia că aveam În fața ochilor un ecran imens, pe care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ziua de azi. Am tras inconștient pe nas cocaină din recipientul pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-am dat seama abia când l-am luat de la nas. Prizasem fără ca măcar să-mi dau seama ce fac și m-au trecut fiori reci pe spate. O amorțeală plăcută Îmi urca În sânge, răspândindu-se cât ai clipi În tot corpul. Am uitat imediat teroarea care mă copleșise cu câteva secunde În urmă. Lumina care pătrundea pe fereastră cădea oblic pe fața asimetrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În fața ei, Într-o postură de totală supunere. Bineînțeles, ea Înțelegea ce se petrecea cu mine chiar dacă se afla la celălalt capăt al firului, dincolo de un ocean Întreg. Mi-a venit În minte ce-mi povestise bărbatul și am simțit fiori străbătându-mi spatele Încă ud. Aveam prea mult respect pentru Keiko și Reiko ca să mai pot să savurez perversitățile sexuale În trei, spusese el. Probabil că era adevărat. Doar noi trei, nu mai resimțeam nici o plăcere, de aceea ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bău al doilea pahar de șampanie, apoi, În timp ce și-l turna pe al treilea, murmură cu voce stinsă: — Fata aia nu mi-a făcut nimic, apoi tăcu. Pe chip i se citea o tristețe atât de profundă Încât Îmi dădea fiori. În curând Își turnă al patrulea pahar, după care trasș Încă opt linii de cocaină. Apoi spuse pe o voce joasă: — Odată am fost În Maroc. Eu sunt genul de om care se dă În vânt după tot ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai uite În pământ când dansează“. Nu știu ce a vrut să spună, dar astea sunt exact cuvintele lui. Reiko Își Întredeschise ușor buzele, ca pentru a pronunța un aha, la fel ca mai devreme, dar Încremeniră brusc și o străbătu un fior ușor. Freamătul corpului pe sub rochia mini neagră dură doar o clipă, ca o părere, Însă a fost sesizat instantaneu de toți cei din bar, atrăgându-le privirile. Nu se auzise nici un zgomot. Barmanul era ocupat cu spălatul paharelor, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asigura protecția, au fost luate măsuri de securitate foarte stricte, locul era Înțesat de polițiști, au fost trimise chiar și trupe militare. De la aeroport până la hotel am trecut pe lângă mii de agenți de pază și protecție. Acea atmosferă Îmi dădea fiori de Încântare și eram foarte fericită, Însă un număr atât de mare de polițiști și de militari Îi dădea Maestrului o stare de nervozitate și nu părea deloc fericit. Detesta polițiștii și militarii sau, mai degrabă, se temea de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cerul, ci cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează, și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul e infinit - în caz contrar, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că și pe Marte e viață, venusieni care vindeau pliante turistice cu Terra etc., etc. Episodul 21 La barul „Supernova” În sfârșit, tot mergând ei pe bulevard însoțiți de cele două femeiuști verzi care chicoteau și glumeau de te treceau fiorii, ajunseră în fața unei intrări somptuoase, deasupra căreia o lumină intermitentă, gălbui-roșiatică, decupa în noapte literele firmei: „Supernova Bar. Only for Men and Women”. Femeiuștile le făcură semn că aici, și cei trei roboți pământeni, însoțiți de Getta 2, pătrunseră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Marin Alexe Din dragoste s-a ridicat la culme Căci a-nviat pentru întreaga lume Azi îL adoră sufletele noastre Cu ochii prinși de zările albastre , îi cântă universul A ispășit și-a încheiat demersul Din moarte s-a nălțat stârnind fiorul În veci traiește El Mântuitorul Isus e viu și n-am de ce mă teme Lumina Lui străbate peste vreme Și bucuria lui mă înflorește Cred ce mi-a spus, eu știu că mă iubește Isus e viu, și pregăteste cerul
Isus e viu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83347_a_84672]
-
doare lupta din mine, chiar de pierd sau de câștig, printre zâmbete ori lacrimi vreau nădejdea să mi-o strig. Mă doare îngrijorarea care gânduri piaptănă și atinge deznădejdea când necazul deapănă. Mă doare ziua de mâine, o aștept printre fiori, să zăresc reminiscența bucuriei dulci din zori.
M? doare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83362_a_84687]
-
pe umeri, într-o îmbrățișare intimă, atât de apropiată, încât le simt pulsul dureros, inconfundabil. Deși adunate la gura sobei, încurajate de flăcările vii, mâinile rămân reci și mă privesc cu indiferență totală. Inima își numără bătăile până când îmi dă fiori de gheață. Privirile agitate caută răspuns printre rândurile ascunse, deși la vedere, din Cartea Cărților. În cui se agită uitată de timp, ca o slabă speranță, oglinda veche, regăsită printre amintiri ce pecetluiesc un basm de demult.. Doar focul inimii
Hora g?ndurilor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83360_a_84685]
-
Gânduri despletite Elena Marin Alexe Doamne, mă surprinde tăcerea tristeții de peste zi, când inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
Sunet Fruct de liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din șetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Cu varul deasupra-n spirală! Încorporată poftă, Uite o fată, Lunecă o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O înlănțuie, s-o crească, Lance sau catarg s-o urce În durata
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc veșmântul acelor care mor, Și înnoit și ager alerg - subtil fior - Prin săli orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Apolo: pe autorul acelei îmbătătoare Ode sihastre care evoacă toată bogăția și confuziunea pădurii, în egale măsuri de tetracord. Dar elogiul meu absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de revenire, opusul haosului virgin și biblic: teroarea unui haos terminal. Philippide înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricei noastre. Folclor sau poezie violent individuală. Aici numai, la aceste extreme, se plasează invențiunea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
astre. Deasupra frământărilor și pește culmile idealurilor Se-nalță-n noapte, visând că undeva, departe, ne avântam deasupra stelelor. De ce nu putem oare uită clipele de iubire, De durere, de alint, de tristeți și suferinți? De ce oare nu putem uita fiorul care ne învăluia, Când adolescenți fiind, ne temeam și ne rușinam, sa gandim și să simțim că iubim? De ce oare domnea teamă în noi să lăsăm libertatea cuvintelor să zboare și a versurilor pline de candoare. Care ne făcea inima
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
septembrie 2013 Toate Articolele Autorului tu ești aievea De vină-i numai vântul coborâtor din stele ce paște nestemate de pe câmpii de dor El mi le-aduce iarăși în gândurile mele ca-ncet să le coboare, să simt al lor fior. De vină ești tu, poate, sau doar e o părere când mânji cuprinși de doruri, dau primăverii ghes și vin să plămădească din iarnă și durere o azimă fierbinte de patimi și eres. Dar nu, tu ești aievea, lumină răsărită
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]