2,868 matches
-
albinuțele, nici lăcustele, preferând să fugă din calea șirului distrugător de melci. Viorel îl recunoscu în fruntea melcilor pe grasul Limax și tresări de spaimă. - Dacă Limax i-a făcut vreun rău lui Hărnicel... - Cine e Hărnicel, întrebă un glas firav lângă el?â Viorel privi nedumerit spre păianjenul cel mic și verde, care îi urmase din cealaltă parte de livadă. Toată lumea îl cunoștea pe Hărnicel și erau îngrijorați de dispariția lui. Cu toate acestea, acum nu aveau timp de stat
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
urmară, nici în lunile următoare, semințele răsădite nu dădeau vreun semn de viață. Dar asta până într-o zi când, spre marea bucurie a sărmanului om, se văzu răsărind din pământ un fir de lăstar. La început, părea atât de firav, încât nu-ți dădea nici cea mai mică nădejde. Dar firul nu ținea cont de părerea omului, se înălța, se întrema, începea să devină viguros. De bucurie, omul era mai tot timpul prin preajma pomului. Îl uda când era secetă, îl
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
mărturisise. Ba, mai mult, din timp în timp avea senzația că pelerina o aruncă într-o transă obsesivă. Când se trezea, constata că mai desenase un medalion ciudat pe un perete... Speriată, părăsea locul faptei degrabă, bântuită însă de o firavă speranță că-și îndeplinește o misiune anume, că ajută pe cineva... poate chiar pe femeia dispărută... -Ascultă, îți râzi de noi?! sesiză în tonalitatea iritantă dintotdeauna același Năică blânduț până mai adineaori. E trecut de orele 20,50 când se
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > JURNALUL CU AMINTIRI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pierdut într-un decor prea grav Dau filele dintr-un jurnal, Gravate-adânc cu un pumnal, Pe-a sufletului trup firav. Legate-n fir de timp ceresc Între coperți cu-al lor destin, Văd pagini ce abia se țin Și parcă-mi cer să le citesc. Încerc cu greu să deslușesc Vechi slove fără de-nțeles, Ce-acum din beznă toate ies
JURNALUL CU AMINTIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375433_a_376762]
-
de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă Căci din golașe palme, ne-ai făurit pe noi. Stai
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375509_a_376838]
-
stingherita. Un strop picurat de sub streașina , O floare răsărita din câmpie , O speranță străină și târzie Sunt iluzia ascunsă ce iar învie . Sunt mirosul trandafiriu în diademe Cu mii de sclipiri enigmatice , Prin frunzele ruginițe că mici embleme Pe tulpinile firave și pitice . Sunt aripa pierduta-n visare , O petala deschisă la apus , Sunt pasul ce-a urmat o altă cărare Și gândul despărțirii ce ne-a distrus. Sunt un boboc rătăcit printre spini , Un zâmbet strecurat prin suspin , Sunt iluzie
SUNT ILUZIE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375558_a_376887]
-
nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Stratul moale de zăpadă Lasă-ncet să se-ntrevadă Vestitorul cel frumos, Ivit domol, cam sfios. Frigul este încă mare, Covorașul nu dispare, Dar plăpândul ghiocel Iese ca un clopoțel. Este firav, curajos, Foarte mândru, bucuros, Este primul vestitor Și al primăverii sol. Își dorește cu ardoare Raze calde și mult soare, Pentru că el știe bine, Că te bucură pe tine. Văzându-i curajul mare, Iată și brândușa-apare, Toporașii, viorele, Îndrăznesc de
VESTITORII PRIMĂVERII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375613_a_376942]
-
aveam ce să-mi reproșez, el era cel irascibil și de neclintit în decizia sa. Eram uimită de intoleranța lui și lipsa de răbdare afișată ca un banner. Ciudățenia de la începutul săptămânii continuase cu tentativa din seara aceasta, o tentativă firavă care a pălit la primul schimb de replici. Mda! omul acesta crede că are dreptate, de ce oare i-a mai trecut prin cap să mă caute? Să revendice ce? Când i-am lăsat impresia că aș fi proprietatea lui? Erau
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
tăria și voința ca să urniți împreună cu noi mareea dreptății clintind astfel acest bolovan imens pe care suntem constrânși ca să-l ducem pe umeri deși suntem conștienți că ne sufocă pe toți? Un dram de speranță și un imbold cât de firav ne-ar fi suficient ca să facem și proba faptelor prin imboldul Imnului Național de „DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!” Cu deosebit respect, Col. (r) av Constantin-Ștefan ȘELARU București 2 decembrie 2014 Referință Bibliografică: Constantin-Ștefan ȘELARU - A TRECUT
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
ori un cui rece împungându-l... Tot așa îl sfredeli și-acum, pân-o făcu și gata! Cum la rădăcina Copacului un izvoraș abia susura, își strecură palma-i micuță în firicelul viu ca și-alte dăți. Numai că acum, firava șoaptă venită dinspre apă se-nlănțui pe miezul său de stâncă-de-foc precum o spirală și o amorțeală dulce îi luă în stăpânire ființa. Se strânse tot în propria-i palmă, lăsându-se purtat de curgerea zglobie! Uitase, pesemne, îndemnul Mumei
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
întoarce în larg, de teamă că-și mușcă propriul țărm, vrând să-i mângâie sprânceana din valuri? Există oameni gingași ca ei, în stare să emoționeze și să tulbure gândul cuvântul, privirea, tresărirea inimii! Întocmai este actrița gingașă ca firul firav al mătasei, frumoasă ca o crăiasă ce stăpânește împărățiile povestei, Monalisa Basarab! Curajul nu e o stare proprie mie! Încât, la lansarea cărții „Alexandru Arșinel. Și a fost mâna Lui Dumnezeu”, scrise în cuvinte ca o umbră netrecătoare a conștiinței
MONALISA BASARAB. ARHETIP COMUN DE FRUMUSEŢE, LA TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371986_a_373315]
-
în fotolii vechi și-n rânduri înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard în părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat în drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie în lumânări stelare. ... Deschide, ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb
ZĂVORÂT – CA-NTR-O DUMINICĂ FĂRĂ RUGĂCIUNE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372021_a_373350]
-
Acasă > Poeme > Devotament > NEVOIA DE TINE Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1460 din 30 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nevoia de tine, nevoia de noi Așterne târzie o umbră firava, Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi, Pe-o ruga șoptita pe struna bolnavă. Din foste dorințe se nasc tresăriri, O clipă se frânge și moare uitată Și false iluzii, iscând amintiri, Revin obosite pe fruntea plecată. Mă doare cuvântul ce
NEVOIA DE TINE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372078_a_373407]
-
dezlănțui sunt fulgerul din nori. Sunt ca un vultur ce scrutează-n tăcere zarea, Sunt valul agitat ce îl trimite marea, Sunt verdele cel crud din firul ierbii, Pe care-l calcă în picioare, prin pădure, cerbii. Sunt macul cel firav din lanurile-ntinse, Sunt ca o amăgire din nopțile cu vise, Sunt robul cel smerit ce-și ascultă chemarea, Știind că Dumnezeu îi este alinarea! Sunt Phoenix renăscând din propria-i cenușă, Sunt mult mai rezistentă ca floarea de brândușă
TRĂIRI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372322_a_373651]
-
în care fu așezată uriașa ladă și, imediat ce se lăsă noaptea asupra taberei, iar oameni și cai căzură cu toții într-un somn adânc, se strecură de una singură afară din palat. Se apropie de lada cea uriașă și, sub razele firave ale lunii, se căzni să ridice capacul greu, îmbujorată de nerăbdare. Când reuși să deschidă lada, se aplecă să vadă mai bine comoara ascunsă în ea, moment în care, ceva o apucă de picioare, o ridică de la pământ și o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
de deschis și de minunat, încât, el unul începuse să vadă culori în fața lui. Doi ochi imenși, albaștri ca întinderile galaxiei sale, îl priviră surprinși. - Ah, a venit prințul! Faceți o plecăciune în fața lui! Păpușile se înclinară mânuite de brațele firave ale puiului de om, apoi, cea mai frumoasă păpușă îl învăță cea mai minunată lecție de dans din viața lui. Se mișcă alert pe bancă susținut de puiul de om, până ce totul prinse să se învârtă cu el. Îi veni
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
atât duplicitatea lor față de occident, cât și strategia lor subversivă, de tip mafiot. Neîncrederea est-vest e veche de o mie de ani. De 50 de ani s-a renunțat la anatemizarea reciprocă, dar după 1989 a început un dialog destul de firav. Puțin câte puțin, Sinodul vor tăia nodul gordian al incompatibilității? Mafia ortodoxă e vremelnică în era globalizării, asta explică și generozitate UE/NATO de a integra Grecia, Bulgaria și România. Președintele Klaus Iohannis și DNA sunt semne promițătoare în acest
STATE ORTODOXE MAFIOTE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372826_a_374155]
-
tumultul vieții care se dorea să fie prag al unui rit de trecere, moartea ca suspin și dorință a tăcerii viitorului. S-au ridicat țepi roșii din străfundul întunecat al pământului și și-au netezit colții înfingându-i adânc în carnea firavă a elevatului care a răbdat schingiuirea, privindu-și în față semenul sălbăticit de ură. Nu el trebuia să cadă rod răzbunării, ci alții, care de aceeași teapă cu ei se înfruptaseră adânc din oropsirea lor atunci când se aflau la fel
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
cu fiecare foșnet și tril ce se auzea din pădurea tăinuită a munților. În timp ce stăteam și sorbeam din cănile cu vin, bătrânul povestea și confecționa fluierul. Un instrument vechi pe care baciul îl îndrăgise foarte mult. Îl vedea atât de firav și de aceea îl plăcea, ca pe un fiu al lui: No, fecioare, eu fac fluiere și cânt cu ele. Le fac din alun, dară se pot face și din răchită sau salcie, ...lemn care are măduvă. Se pot găuri
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 426 din 01 martie 2012. Și ce dacă-i 1 Martie? Vestitorul Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tine cu speranțe-ncrucișate, cu nopți calme și senine? Am scăpat din iarna cruntă zgribulit, firav și totuși zornăindu-mi clopoțeii și mănușile din ceară; lotuși în zăpada înghețată biruită de-un sor vesel... iară captivat de-a ta menire am lansat o circulară. Primăvara asta oare mă voi sătura de tine ? Mărțișor Primește de la mine
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
place va sta la pieptul tău ca un trofeu zbârlit ... Citește mai mult Și ce dacă-i 1 Martie?Vestitorul Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tinecu speranțe-ncrucișate, cu nopți calme și senine? Am scăpat din iarna cruntă zgribulit, firav și totușizornăindu-mi clopoțeii și mănușile din ceară; lotușiîn zăpada înghețată biruită de-un sor vesel... iarăcaptivat de-a ta menire am lansat o circulară.Primăvara asta oare mă voi sătura de tine ?Mărțișor Primește de la mineun mărțișor fictiv.chiar de
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
aurită peniță.... XVI. PRIMĂVARA MEA DIN VIS, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. Visez să fiu firul de iarbă cu proaspătă rouă ce renaște după ce-ncepe mărunt să plouă, ridicându-și brațele ei moi, firave, delicate, insuflând viață liniștită, cu gânduri culcate. Visez să fiu mugurul din prospețimea primăverii și suflarea-mi să trezească bucuria naturii, la rândunici ce se-ntorc într-o zarvă de nedescris, la fluturi ce se zbenguie-n al meu stomac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o inundă. Citește mai mult Visez să fiu firul de iarbă cu proaspătă rouăce renaște după ce-ncepe mărunt să plouă,ridicându-și brațele ei moi, firave, delicate,insuflând viață liniștită, cu gânduri culcate.Visez să fiu mugurul din prospețimea primăveriiși suflarea-mi să trezească bucuria naturii,la rândunici ce se-ntorc într-o zarvă de nedescris,la fluturi ce se zbenguie-n al meu stomac și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MONORIMA PRIMĂVERII Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu ghiocel... Îți dăruiesc un ghiocel Plăpând, firav, dar frumușel, Ce pare tare voinicel, Abia ițit din scutecel! În floarea sa gen clopoțel, O primăvară poartă-n el Și parcă-ngână cântecel Înscris în slove de pastel... Încântă orice suflețel, Când oferit e-n buchețel, Deși nu poartă
MONORIMA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373022_a_374351]
-
tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt mai frumoase Gătite-n sumanele groase. Departe, în zarea cețoasă, Apare pe marea sticloasă, De parcă norocu-și încearcă, Plutind în derivă, o barcă. Referință Bibliografică: VISCOL LA MARE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1846
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]