4,728 matches
-
000 de ani pentru a parcurge acest circuit. Nici un instrument imaginabil în prezent nu ar putea da oamenilor de știință posibilitatea de a observa în mod direct stringurile; nimeni nu se poate gândi la un experiment care să le demonstreze fizicienilor că găurile negre și particulele sunt, într-adevăr, de forma unor stringuri. Aceasta este obiecția principală adusă teoriei stringurilor. Deoarece știința se bazează pe observație și experiment, unii critici susțin că teoria stringurilor nu este știință, ci filozofie. (O serie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ar putea avea mărimea de 10-19 centimetri sau chiar mai mult, ceea ce le-ar introduce în domeniul experimentelor. Dar în prezent, aceste teorii sunt considerate fanteziste - idei interesante, dar exagerate.) Legile de mișcare și gravitație ale lui Newton au oferit fizicienilor o explicație pentru modul în care planetele și corpurile se deplasează în univers. Fiecare nouă cometă descoperită a venit în sprijinul calculelor lui Newton. Au fost și câteva probleme. Orbita lui Mercur, de exemplu, oscila într-o manieră care nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Big Bang. Întregul univers trebuie să fi fost extrem de fierbinte și de dens, orbitor de strălucitor. Lumina respectivă nu ar fi dispărut pe măsură ce universul-balon se extindea; s-ar fi împrăștiat peste tot, odată cu țesătura dimensiunii spațiu-timp. După câteva calcule ulterioare, fizicienii de la Princeton și-au dat seama că această lumină provenea din zona spectrală a microundelor, propagându-se din toate direcțiile. Era o radiație cosmică de fond, era geana de lumină rămasă după Big Bang. Și era prima dovadă că teoria
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
detectaseră radiația cosmică de fond. Sunetul nu era cauzat de excrementele porumbeilor, ci reprezenta țipătul luminii din urma Big Bangului, prelungit și distorsionat într-un sâsâit șoptit. (Pentru această descoperire, inginerii Arno Penzias și Robert Wilson au primit Premiul Nobel. Fizicienii de la Princeton, dintre care merită menționați în special Bob Dicke și P.J.E. „Jim“ Peebles, nu au primit nimic - cam incorect, în opinia multor oameni de știință. Comisia Nobel are tendința de a premia mai degrabă experimentele chinuitoare și minuțioase decât
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în opinia multor oameni de știință. Comisia Nobel are tendința de a premia mai degrabă experimentele chinuitoare și minuțioase decât teoriile importante.) Big Bangul fusese reperat; mitul universului static murise. Deși era la fel de neatrăgător ca și ideea unui univers finit, fizicienii l-au acceptat treptat, căzând de acord că universul avusese un început. Dar teoria mai ridica niște probleme. Una dintre ele ar fi că universul este oarecum vălurit. Noduri de galaxii dense sunt separate de vaste spații goale. Dar, în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
infinită de energie provenită din punctul de zero absolut. În condiții corespunzătoare, această energie este capabilă să împingă corpurile cerești; se poate ca ea să le fi distanțat în epoca timpurie a universului, imediat după Big Bang. În anii 1980, fizicienii au sugerat că, în epoca lui timpurie, energia din punctul de zero absolut era mai mare decât este astăzi. Acea energie suplimentară încerca să se extindă în toate direcțiile, împingând țesătura spațiului și timpului spre exterior, cu mare viteză. Ea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
enormă care a luat naștere din vidul absolut. Acest ou cosmic a explodat, a intrat într-un proces de expansiune și a creat dimensiunea spațiu-timp a universului nostru. Poate că universul nostru nu este decât una dintre numeroasele fluctuații. Unii fizicieni cred că punctele singulare din centrul găurilor negre nu sunt decât niște ferestre către supa primordială dinainte de Big Bang - iar clocotul supei din centrul unei găuri negre, unde timpul și spațiul nu au nici un sens, dă naștere în mod constant
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
existenței noastre, dar el va fi responsabil și de sfârșitul universului. CAPITOLUL ∞ Izbânda finală a lui zero [TIMPUL SFÂRȘITULUI] Și așa se sfârșește lumea Nu cu o explozie, ci cu un scâncet. T. S. ELIOT, „THE HOLLOW MEN“ În timp ce unii fizicieni încearcă să-l elimine pe zero din ecuațiile lor, alții demonstrează că tocmai cel care poate râde la urmă este zero. Chiar dacă nu vor reuși niciodată să afle secretele nașterii universului, oamenii de știință se află pe punctul de a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că universul devine din ce în ce mai mare, cu o viteză care, de asemenea, este tot mai mare. Dacă este adevărat, sunt slabe șanse să se ajungă într-o etapă de comprimare maximă a sa, deoarece forței de gravitație i se opune ceva. Fizicienii au readus în discuție constanta cosmologică - termenul misterios pe care Einstein l-a adăugat ecuațiilor sale, pentru a echilibra efectul gravitațional. Este posibil ca și cea mai mare gafă a lui Einstein să nu fie, de fapt, deloc o gafă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
logicii pure a făcut loc celei empirice, care se baza mai mult pe observație decât pe filozofie. Pentru ca să poată explica legile universului, Newton a fost nevoit să ignore ilogica analizei sale matematice - ilogica împărțirii la zero. Exact când matematicienii și fizicienii au reușit să excludă din analiza matematică problema împărțirii la zero și s-o reformuleze într-un alt cadru logic, zero a reapărut, de data aceasta în ecuațiile mecanicii cuantice și ale teoriei relativității generalizate, infectând iarăși știința cu microbul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cauza primară a universului. Orice știință are ca sarcină învățătura; iar învățătura rezultă din cunoștințele anterioare. Cauza primară a universului nu era cunoscută mai înainte de eleni; n-o cunoștea nici Tales, care știa ca primă cauză apa, și nici ceilalți fizicieni, care au venit după el. Anaxagora, e drept, este cel dintâi care a pus mintea mai presus de lucruri; dar nici el n-a sesizat cauza creatoare, că a vorbit de unele vârtejuri prostești legate de inactivitatea și prostia minții
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Chamberlain. Mai mult, are inițiativa salutară (se va dovedi mai tîrziu) de a organiza la reședința sa de vară Chartwell House (situată la 3 km sud de Westerham în Kent) un centru de informații și contra-informații (intelligence service), cu sprijinul fizicianului F. A. Lindemann (ulterior primul viconte Cherwell). În 1939, la începutul războiului, este numit, pentru a doua oară în viața lui, Prim-Lord al Amiralității, pentru ca în luna mai 1940, o dată cu căderea Cabinetului Chamberlain, să devină premier, cu ajutorul laburiștilor, al unui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
depășească multe "imposibilități". Cattell face o constatare interesantă în articolul său, pe care l-am amintit anterior: "Anglia a dat peste tot naștere la oameni mari. Se știe că Graham Bell nu ar fi inventat telefonul dacă ar fi fost fizician, pentru că ar fi cunoscut că acest lucru este imposibil; de asemenea, se știe că Francis Galton nu ar fi putut să îndeplinească marea lucrare de fondare a psihologiei moderne, pentru că el ar fi știut că aceasta este imposibil" (Cattell,1928
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
profesor de filosofie la Cambridge și membru al Society for Psychical Research of London. Cei 11 vicepreședinți au fost: * Alexander Bain, sponsor al primului congres; * James M. Baldwin, fondatorul laboratoarelor de psihologie de la universitățile din Toronto, în 1889; * Hippolyte Bernheim, fizician expert în hipnotism, * Hermann Ebbinghaus, pionierul psihologiei experimentale; * David Ferrier, neurofiziolog britanic care a întocmit harta regiunilor senzoriale ale cortexului animalelor; * Joseph Rémi Léopold Delboeuf, psiholog care era interest de psihofizica vizuală și fondator al laboratorului de psihologie al universității
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de la Sorbona, Alfred Lehmann, cunoscutul psiholog danez, întemeietorul laboratorului de psihologie al universității din Copenhaga, unul din primii colaboratori ai lui Wundt, Frederik van Eeden, om de stiință olandez, Gerardus Heymans, faimosul psiholog și filozof olandez, Albert Freiherr von Schrenck-Notzing, fizician, psihiatru german, cercetător al fenomenelor paranormale. Expunerea lui Gruber a fost remarcată de cei prezenți la congres și a stârnit ecouri atât în rândul oamenilor de știință europeni, cât și al celor nord-americani din domeniul psihologiei, în ziarele și revistele
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în reintroducerea lucărilor lui Hering în America), Edwin Garrigues Boring, Herbert Sidney Langfeld, Harry Porter Weld; * interesul pentru studiul culorilor se manifestă intens în a doua jumătate a secolului XX la cercetători din ce în ce mai diversificați precum Hans Podesta (oftalmolog), Tryggve Johansson (fizician), arhitectul Sven Hesselgren, Adelbert Ames jr. (psiholog și oftalmolog american), Sven A. Barding (designer în domeniul textil), Perry Marthin (designer arhitect), Albert Henry Munsel (1858-1918) (educator pentru artă și artist), elvețianul Aemilius Műller (economist, jurnalist și specialist în advertising), ungurul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
samt Aufsatz Aparate comandate de Eduard Gruber pentru Laboratorul de Psihologie experimentală al Universității din Iași Stereoscopul lui Wheastone cu oglinzi. Este est un dispositif optic cu oglinzi destinat examinării cuplurile de vederi stereoscopice (desene, fotografie. Este creat de celebrului fizician englez Charles Wheastone și comportă două oglinzi la 90o care trimite lateral privirea spre două desene stereoscopice special pregătite. Spectroscopul creat de Robert Bunsen, chimist german și fizicianul Gustav Robert Kirchhof, de aceeași naționalitate. Spectroscopul este un dispozitiv care permite
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
destinat examinării cuplurile de vederi stereoscopice (desene, fotografie. Este creat de celebrului fizician englez Charles Wheastone și comportă două oglinzi la 90o care trimite lateral privirea spre două desene stereoscopice special pregătite. Spectroscopul creat de Robert Bunsen, chimist german și fizicianul Gustav Robert Kirchhof, de aceeași naționalitate. Spectroscopul este un dispozitiv care permite studierea luminii emise obținându-se o bandă în culorile curcubeului, strabatută de dungi strălucitoare numită spectrul corpului. Pletismograf Kronecker produs în anul 1891. Este un aparat folosit în
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
școală de medicină în care se afirmă Herofil (sec. IV - III), cel mai vestit anatomist al antichității, medicina consolidându-și statutul de știință. Ca și Alexandru cel Mare, Ptolemeu I și după el, Ptolemeu II, încurajează științele, artele, medicina. Astronomi, fizicieni, matematicieni, naturaliști imprimă un orizont mai obiectiv vieții, direcționând medicina spre cercetare, experimentare, confruntare de soluții, lăsând mai în urmă filosofarea și preocupându-se mai mult de realitatea funcțională a organismului uman. În edificiul politico-militar al energicului cuceritor și ctitor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
jumătatea sec. XV, a înlesnit difuzarea ideilor și a învățământului medical. Scolastica oricât de criticată ar fi, a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înseamnă observare, analiză, comparare, experimentări, concluzionare, definire, regulă, lege care guvernează fenomenul sau seria de fenomene. Prieten cu medicii, el crede că știința lor va prelungi viața. Cunoașterea științifică prin simțuri și experiment, susținută și de credinciosul filosof, matematician și fizician Blaise Pascal (1623 - 1662), în prezența metodei inductive, deschide noi orizonturi medicinei. O metodă nouă, eficientă, înseamnă mai multe cunoștințe și mai exacte, de unde și nevoia de sistematizare a acestui secol. Un continuator de seamă a lui F. Bacon este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care o practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a adoptat o poziție profitabil eclectică așa ca și în cazul filosofiei lui René Descartes (Cartesius 1596 - 1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină și biologie. El face disecții pe animale, descoperă actul reflex care, mai târziu prin Pavlov (1849 - 1938), va duce la conturarea reflexologiei, și afirmă convingerea că valențele medicinei, pe lângă vindecarea și prevenirea îmbolnăvirilor, îi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
MEDICINEI Medicina secolului XVII-lea nu este receptivă numai la viziunea și metodologiile filosofilor. Este foarte interesată de cuceririle științelor fundamentale care au declanșat revoluția industrială pregătind Secolul Luminilor, al XVIII-lea, al rațiunii, prin excelență. La 1600, medicul și fizicianul englez William Gilbert descoperă electricitatea, cu atâtea implicații în forma ei statică, la progresul medicinii și al omenirii. Tot Gilbert studiază și posibilitățile realizării oțelului, atât de necesar nu numai în instrumentarul medical. Spre jumătatea secolului, italianul Toricelli reușește barometrul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați motori, handicapații psihici, bolnavi infecțioși, rahitici, bolnavi loviți de boli cronice. În aceste secții se întâlnesc chirurgi, farmaciști, clinicieni terapeuți, chimiști și fizicieni. Unii publică articole în Journal des Savants apărut în 1665; alții publică în Journal des nouvellas découvertes sur toutes les branches de la Médicine, fondat în 1679. Precizăm că chirurgii încă nu sunt numiți medici. Spre deosebire de alte vremi, există o mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sf. Bartolomeu, cercetând deopotrivă mica circulație, cât și cea periferică. Face experiențe. Aplică procedee diferite, prin care observă, notează și reflectează. Stabilește concluzii. își conturează convingerea și explică deductiv ideile la care ajunsese inductiv. Devine membru al Colegiului Regal al Fizicienilor. I se încredințează funcții oficiale. în 1615, Harvey ocupă catedra de Anatomie și Chirurgie a unei renumite școli medicale, rămânând un pasionat cercetător. După două decenii de cercetări aprofundate și neîntrerupte publică: Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]