1,538 matches
-
oasele piciorului. Este găsită lângă fibulă, în partea mediană și anterioară a gambei. Ea este legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând o articulație cu un grad redus de mobilitate numită sindesmoză. Tibia este numită după flautul grec Aulos, flaut numit și "tibia". Este recunoscută și ca osul cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman. Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
sa era Pilar Defilló, născută într-o familie catalană din Mayagüez, Puerto Rico, unde părinții ei emigraseră în căutare de muncă. Din fragedă copilărie, la 4-6 ani Casals a învățat de la tatăl său să cânte la mai multe instrumente - pian, orgă, flaut, vioară, de asemenea canto și noțiuni de compoziție. La vârsta de cinci ani Pau și-a făcut prima sa apariție publică muzicală ca sopran în corul bisericii din El Vendrell, iar la șase ani a compus prima sa compoziție muzicală
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Ach, wenn wird die Zeit erscheinen?" se crede că a fost preluată dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
(29 august 1875-29 iulie 1962) a fost un flautist italian. Născut la Viggiano(provincia Potenza), a început să studieze flautul la vârsta de 8 ani și a continuat studiile la Conservatorul din San Pietro a Majella din Napoli. A fost constrâns să renunțe la studii din motive de muncă și a emigrat în Statele Unite la vârsta de 16 ani, lucrând
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
editorul german Julius Heinrich Zimmermann. După terminarea serviciului militar a călătorit în Germania, Anglia, Africa de Sud, iar în 1907 s-a întors la Napoli pentru a termina studiile. În 1909 s-a întors în Statele Unite și a obținut locul de prim flaut în Orchestra Simfonică din New York, condusă de Gustav Mahler, înlocuindu-l pe Georges Barrère. A fost angajat de orchestrele din Minneapolis,Los Angeles și Rochester, unde a primit și rolul de profesor de flaut la Școala de Muzică Eastman. În
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
și a obținut locul de prim flaut în Orchestra Simfonică din New York, condusă de Gustav Mahler, înlocuindu-l pe Georges Barrère. A fost angajat de orchestrele din Minneapolis,Los Angeles și Rochester, unde a primit și rolul de profesor de flaut la Școala de Muzică Eastman. În 1935 se retrage în California cu soția sa, pianista Maude Peterson, dedicându-se exclusiv compozițiilor și eseurilor despre flaut. În 1951 publică opera "MY Complete Story of the Flute " ("Povestea mea completă a flautului
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
orchestrele din Minneapolis,Los Angeles și Rochester, unde a primit și rolul de profesor de flaut la Școala de Muzică Eastman. În 1935 se retrage în California cu soția sa, pianista Maude Peterson, dedicându-se exclusiv compozițiilor și eseurilor despre flaut. În 1951 publică opera "MY Complete Story of the Flute " ("Povestea mea completă a flautului") care a obținut succes în anturajul muzicii clasice. Tot materialul de cercetare al flautistului a fost donat Universității din California de Sud din Los Angeles
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
flaut la Școala de Muzică Eastman. În 1935 se retrage în California cu soția sa, pianista Maude Peterson, dedicându-se exclusiv compozițiilor și eseurilor despre flaut. În 1951 publică opera "MY Complete Story of the Flute " ("Povestea mea completă a flautului") care a obținut succes în anturajul muzicii clasice. Tot materialul de cercetare al flautistului a fost donat Universității din California de Sud din Los Angeles în 25 octombrie 1953. De Lorenzo a murit în 29 iulie 1962 în casa sa
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
de cercetare al flautistului a fost donat Universității din California de Sud din Los Angeles în 25 octombrie 1953. De Lorenzo a murit în 29 iulie 1962 în casa sa din Santa Barbara, California. Îi este dedicat Concursul Internațional de flaut "", ce are loc la fiecare doi ani la Viggiano.
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
alegoria lirică "Dreptul la viață", "Irinca" (balet cu cor în trei acte), "Cu țurca" (tablou coralcoregrafic). În domeniul vocal-simfonic a scris "Ioan al Saftei", "Liturghia valahă", "Din scripturi". Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani, iar în ramura muzicii de cameră ne-a oferit aproape 50 de lieduri pe versuri de Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Dominic Stanca
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
Simfonia a cincea a lui Alfred Reed, numită „Sakura”, este de asemenea bazată pe acest cântec folcloric. Deoarece melodia se întinde pe o gamă modestă, se potrivește în mod ideal instrumentelor care folosesc o gamă limitată de frecvențe sonore, precum flautul amerindian.
Sakura sakura () [Corola-website/Science/330451_a_331780]
-
emoțională a simfoniei este rezolvată într-o ultimă parte lungă ce incorporează și leagă împreună muzică din părțile precedente unde pasajul introductiv al simfoniei, acum transferat cornilor, este răspunsul ce calmează puternica disonanță ce a zguduit sfârșitul primei părți. Muzica flautului solo auzită după scena funerară introductivă revine pentru a încheia simfonia într-un mod pașnic și, neașteptat, în gama principală Fa diez major. Schița acestei părți evidențiază faptul că Mahler a compus inițial finalul în Si bemol major dar în timpul
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
nu-și finalizase opera la data decesului său, a fost cântată numai partea existentă. Unul dintre cei care au participat la "onorurile funerare festive" a fost regizor de teatru Emanuel Schikaneder al cărui libret a fost folosit de Mozart pentru "Flautul fermecat". Fațada actuală a fost construită de Ernest Koch în 1792 în stil neoclasic, un stil tipic pentru domnia împăratului Iosif al II-lea. Deasupra intrării, pe partea de sus a frontonului, așezat pe coloane dorice executate de Antonio Beduzzi
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
este un produs al flautului peruan și a harpei muzicale paraguayene. Rădăcinile peruane provin din influența Incașă, circa 1200-1532 EC. În Peru, sunt folosite două flaute importante: Quena, un flaut foarte asemănător cu reportofonul comun, și zampoña, un nai. Cultura Paracas, situata la sud de
Muzică New Age Andină () [Corola-website/Science/328011_a_329340]
-
este un produs al flautului peruan și a harpei muzicale paraguayene. Rădăcinile peruane provin din influența Incașă, circa 1200-1532 EC. În Peru, sunt folosite două flaute importante: Quena, un flaut foarte asemănător cu reportofonul comun, și zampoña, un nai. Cultura Paracas, situata la sud de Lima, a creat acest nai între 200 î.Hr. și 300 CE. Harpa paraguayenă este similară atât ca aspect și ca sunet
Muzică New Age Andină () [Corola-website/Science/328011_a_329340]
-
este un produs al flautului peruan și a harpei muzicale paraguayene. Rădăcinile peruane provin din influența Incașă, circa 1200-1532 EC. În Peru, sunt folosite două flaute importante: Quena, un flaut foarte asemănător cu reportofonul comun, și zampoña, un nai. Cultura Paracas, situata la sud de Lima, a creat acest nai între 200 î.Hr. și 300 CE. Harpa paraguayenă este similară atât ca aspect și ca sunet cua harpa Celtică irlandeză
Muzică New Age Andină () [Corola-website/Science/328011_a_329340]
-
fost compusă de Jason Graves și a fost creată cu ajutorul instrumentelor cu percuție, pietre, lut, și un fluier aztec al morții. Triburile pe care jucătorul le întâlnește au propriile note muzicale; tribul Wenja conține un corn de berbec și un flaut, în timp ce tribul Izilia conține fluierul aztec al morții, voci feminine și percuții de ritual. Conform site-ului web Metacritic, versiunea pentru Microsoft Windows a lui "Far Cry Primal" a fost primită cu recenzii "mixte sau mediocre" după lansare, în timp ce versiunile
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
mai multe generice de emisiuni de televiziune că de pildă „Le Grand Échiquier” a lui Jacques Chancel sau „Musiques au cœur” a lui Ève Ruggiéri. Bolling este cunoscut și pentru colaborarea cu interpreți de muzică clasică. Astfel Suita să pentru flaut și trio de jazz cu pian a fost compusă de el în cadrul colaborării cu flautistul de renume Jean-Pierre Rampal. Lucrarea îmbină elegantă baroca cu swing-ul modern și s-a bucurat de un mare succes Bolling a mai colaborat în
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
scriitor de cântece, participând la compunerea tuturor melodiilor B.A.P de pe albumul de debut, "Warrior". Kim Himchan este un multi-instrumentist și este influențat de muzica tradițională coreeană. Himchan cântă la diferite instrumente tradiționale coreene precum daegeum (un fel de flaut), jaggu (tobe tradiționale), kkwaenggwari și Jjing. De asemenea el cântă și la chitară și pian. Jung Daehyun este influențat de stilul R&B și îl citează pe Shin Young Jae ca și influență muzicală. Yoo Youngjae este insluențat de R
B.A.P (Trupă sud-coreeană) () [Corola-website/Science/334974_a_336303]
-
piesă în două mișcări contrastante și inseparabile care se cântă fără oprire, fiind construită pe principiul dialogului între instrumente sau grupuri de instrumente, asociate pe criterii timbrale. Denumirea completă a compoziției este "Introducere și Allegro pentru harpă, cu acompaniament de flaut, clarinet și cvartet de coarde". În fond, lucrarea echivalează cu un septet de proporții reduse. Maurice Ravel, compozitor francez, de origine savoiardă și elvețiană, s-a născut în anul 1875 în Țara Bascilor, patria mamei sale. Este admis la Conservatorul
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
aranja. Cvartetul poate fi dublat, triplat. Și, cu excepția câtorva soli, va suna și mai bine decât originalul”. Introducere și Allegro a fost prezentată în primă audiție - în versiunea camerală - la 22 februarie 1907 de Micheline Kahn - harpă, cu Ph. Gaubert - flaut, M. Pichard - clarinet și cvartetul Firmin Touche, în prezența autorului, care dorea ca părțile lente să fie cântate foarte lent, iar cele rapide - foarte rapid. Ținea de asemenea, ca acordurile să fie ușor arpegiate. Consacratul compozitor și muzicolog român Wilhelm
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
la lucrarea "Fanfare for The Common Man". Ea are o natură mai îndrăzneață, comparativ cu celelalte două teme și tocmai de aceea, instrumentele la care este plasată sunt trombonii și cornii. După acest episod dramatic însă, o secțiune care implică flautul solo și coardele readuce stabilitatea și armonia de la început. Forma generală a primei părți formează de fapt un arc, unde partea centrală este cea mai antrenantă. Secțiunea finală este o codă extinsă, care prelucrează material muzical din deschiderea Simfoniei. Atât
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
celei de-a treia teme din prima parte (cea a trombonului), transformată ritmic. Ea este tratată contrapunctic și ajunge la o cadență în Mi major, la fel ca în prima parte. O altă temă, „mult mai tonală” este plasată la flaut solo. Aceasta este melodia care oferă materialul muzical pentru secțiunile următoare, întâi într-o atmosferă nostalgică, iar mai apoi într-o manieră din ce în ce mai rapidă, aproape dansantă. Imperceptibil, discursul muzical se reduce la o singură linie a viorii și flautului piccolo
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]