1,498 matches
-
în secolul al XIX-lea dar nu au întrecut în popularitate pudra pentru dinți înaintea primului război mondial. În anul 1896 în New York, compania Colgate a făcut prima pastă de dinți în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele. Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914 și a fost criticat de Asociația Dentală Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la ADA. Limitele acceptabile și cantitățile sugerate de
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
pastă de dinți în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele. Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914 și a fost criticat de Asociația Dentală Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la ADA. Limitele acceptabile și cantitățile sugerate de fluor în pasta de dinți diferă în fiecare țară. Înaintea celui de-al doilea război mondial pasta de dinți se vindea în containere din plumb. Chiar dacă acestea erau
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914 și a fost criticat de Asociația Dentală Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la ADA. Limitele acceptabile și cantitățile sugerate de fluor în pasta de dinți diferă în fiecare țară. Înaintea celui de-al doilea război mondial pasta de dinți se vindea în containere din plumb. Chiar dacă acestea erau cerate, plumbul se amesteca cu pasta de dinți, cauzând boli și decese. După
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
mai popular ingredient în pasta de dinți pentru a proteja împotriva cariilor; unele companii producătoare de pastă de dinți folosesc monofluoro-fosfat de sodiu (Na2PO3F). Aproape toată pasta de dinți vândută în Statele Unite conține 1000-1100 părți dintr-un milion ioni de fluor proveniți dintr-unul din aceste ingrediente active. Această particularitate a condus la concluzia că pasta de dinți ieftină este la fel de bună ca cea scumpă. Ingrediente ca bicarbonatul de sodiu, enzime, vitamine, plante medicinale, calciu, apă de gură și/sau apă
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
este medicamentul miraculos al menținerii sănătății”. Devine din ce in ce mai clar pentru oricine că ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor. Uleiuri esențiale, teina, cafeină, tannini catechici, flavonoide (cuercetină, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina) și componența principala epigallocatechina gallata( EGCG), cea mai importantă componentă a fracțiunii polifenolice a ceaiului verde. Activitatea ceaiului se datorează în primul rând conținutului de teina, de tanini și de compuși polifenolici.Polifenolii și
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
asupra circulației sângelui și proceselor de digestie, stimulează procesele metabolice la nivelul celulelor sistemului nervos central, studii recente emițând ipoteza eficacității în prevenirea bolii Alzheimer. Favorizează irigația sanguina la nivelul tegumentelor favorizând regenerarea acestora, combate apariția cariilor datorită aportului de fluor, este tonic, energizant și combate stările depresive. Cercetătorii Universității Basel susțin că ar putea ajuta la îmbunătățirea funcțiilor cognitive, în special a memoriei. Efectele nocive ale consumului de ceai peste limita (negru sau verde) sunt din cauza a trei factori principali
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
datorită straturilor complet ocupate cu electroni), acest lucru permițând că gazul să rămână ionizat la tensiune electrică mai mică decât potențialul sau de ionizare. Heliul poate formă compuși chimici instabili prin descărcări electrice sau bombardare cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate până acum sunt HeNe, HgHe, WHe, He, He, HeH și HeD. Prin această tehnică a fost obținută și moleculă neutră de He, ce are un numar mari de benzi spectrale, cei doi atomi fiind uniți
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
ul este un element chimic notat cu simbolul chimic Br. Numărul său atomic este 35 iar masa sa atomică este de 79,909 u.a.m.. ul face parte din grupa halogenilor (grupa a VII-a principală), împreună cu fluorul, clorul, iodul și astatinul. În stare nativă este un element foarte reactiv, reacționând direct cu majoritatea metalelor și cu multe nemetale, dând săruri numite "bromuri". De aceea, nu este găsit deloc singur în atmosferă. Bromul este singurul nemetal care la
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de Br este incolor, iar ionul de Br este colorat în brun, asemănător moleculei diatomice de brom. La fel ca celelalte elemente halogene, bromul formează cu ceilalți halogeni combinații binare sau ternare. Bromul poate forma asemenea compuși mai ales cu fluorul dar și cu iodul și clorul. Aceste combinații sunt de tipul formula 65, în care formula 66 este un număr impar și formula 67 reprezintă halogenul mai ușor decât bromul (când formula 66 este mai mare decât 1). Ele se formează, de regulă, prin
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent. Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale și substanțe compuse și se combină direct cu sulful și fosforul. Reacția iodului cu fluorul are loc la temperatura camerei, formându-se pentafluorură de iod. La 250 °C aceeași reacție conduce la formarea heptafluorurii de iod. Prin controlarea condițiilor de reacție (−45 °C, suspensie în CFCl), este posibilă izolarea trifluorurii de iod. I(s) + 3F
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar în 1886, Henri Moissan descopera fluorul, tot prin intermediul aceluiași procedeu. Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substanță ionică care este fie topită, fie dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând în "electrolizor" rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc între electrozi. Principalii componenți
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
Rezulta produși intermediari CH + Cl --> CH3-Cl -clorura de metil CH-Cl +Cl--> CH-Cl - clorura de metilen CH-Cl +Cl-->CHCl - cloroform (clorura de metin) CH-Cl +Cl -->CCl -tetraclorura de carbon La întuneric clorurarea metanului are loc la ț=773 K Reacția cu fluor este foarte rapidă neputând fi controlate reacțiile secundare. Se realizează cu HNO3 și respectiv cu H2SO4 CH + HONO --> CHNO + H0 CH + HSO --> CH3-O-SO3H (sulfat acid de metil) + H20 Conduce la formarea unor compuși din alte grupe funcționale:alcooli,acizi,oxizi
Alcan () [Corola-website/Science/302484_a_303813]
-
soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu excepția fluorului (nemetal care reacționează cu toate elementele inclusiv unele gaze nobile). Reacționează și la cald și la rece cu azotul. Alți compuși interesanți sunt carburile (WC,WC și WC)ce se aseamăna prin duritate cu diamantul. Procentajul de wolfram în scoarța
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
rezidual în urma prelucrării zincului. Acesta se găsește în natură numai sub formă de combinații chimice (zinc, cupru și plumb). Principalii compuși ai cadmiului sunt: carbonatul de cadmiu (CdCO3) - 172,41 greutatea moleculară, clorura de cadmiu (CdC12) - 183,32 greutate moleculară, fluorul de cadmiu (CdF2) - 150,40 greutatea moleculară, iodura de cadmiu (CdI2) - 366,21 greutate moleculară, oxidul de cadmiu (CdO) - 128,40 greutatea moleculară, selenatul de cadmiu (CdSeO 4) - 191,36 greutate moleculară, sulfuratul de cadmiu (CdS) - 144.46 greutatea moleculară
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
determinat masa atomică de 72.32 prin analiza tetraclorurii de germaniu (), în timp ce Lecoq de Boisbaudran a ajuns la valoarea de 72.3 pe baza comparației liniior spectrale ale elementului. Winkler a reușit să prepare câțiva compuși noi ai germaniului, inclusiv fluoruri, cloruri, sulfuri, dioxid de germaniu și tetraetilgerman (Ge(CH)), primul organogerman. Informațiile fizice ale acestor compuși - care echivalau cu predicțiile lui Mendeleev- au făcut ca această descoperire să fie o validare importantă a ideii lui Mendeleev de periodicitate a elementelor
Germaniu () [Corola-website/Science/304539_a_305868]
-
anume hexalfuoro-platinatul de xenon, formula 3, din interacțiunea directă dintre formula 4 cu formula 5. În urma acestei descoperiri, diferite colective de cercetători au preparat și alți compuși de xenon, reacțiile chimice ale acestui element înregistrând o rapidă dezvoltare. Xenonul reacționează direct numai cu fluorul. La ora actuală compușii xenonului se pot grupa în principal în patru categorii: halogenuri, oxizi și oxi-halogenuri, acizi, alți compuși. O categorie specială o reprezintă clatrații și excimerii la care participă atomi de xenon. Sunt cunoscute trei fluoruri ale xenonului
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
numai cu fluorul. La ora actuală compușii xenonului se pot grupa în principal în patru categorii: halogenuri, oxizi și oxi-halogenuri, acizi, alți compuși. O categorie specială o reprezintă clatrații și excimerii la care participă atomi de xenon. Sunt cunoscute trei fluoruri ale xenonului: formula 6, formula 7, și formula 8. Fluorurile xenonului au fost și sunt punctul de pornire pentru sintetizarea unor noi compuși ai xenonului. Sunt substanțe volatile, care sublimează ușor la temperatura camerei. Ele pot fi păstrate în recipiente de nichel sau
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
xenonului se pot grupa în principal în patru categorii: halogenuri, oxizi și oxi-halogenuri, acizi, alți compuși. O categorie specială o reprezintă clatrații și excimerii la care participă atomi de xenon. Sunt cunoscute trei fluoruri ale xenonului: formula 6, formula 7, și formula 8. Fluorurile xenonului au fost și sunt punctul de pornire pentru sintetizarea unor noi compuși ai xenonului. Sunt substanțe volatile, care sublimează ușor la temperatura camerei. Ele pot fi păstrate în recipiente de nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
noi compuși ai xenonului. Sunt substanțe volatile, care sublimează ușor la temperatura camerei. Ele pot fi păstrate în recipiente de nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul tetra- și hexafloururii de xenon, care sunt deosebit de sensibile la hidroliză.Fluorurile de xenon se comportă atât ca "acceptor" de fluor, dar și ca "donor" de fluor, fârmând săruri care conțin cationi ca formula 9 și formula 9, și anioni ca formula 9, formula 9 și formula 9 (ce sunt formate prin reducerea formula 14 cu xenon gazos
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
ușor la temperatura camerei. Ele pot fi păstrate în recipiente de nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul tetra- și hexafloururii de xenon, care sunt deosebit de sensibile la hidroliză.Fluorurile de xenon se comportă atât ca "acceptor" de fluor, dar și ca "donor" de fluor, fârmând săruri care conțin cationi ca formula 9 și formula 9, și anioni ca formula 9, formula 9 și formula 9 (ce sunt formate prin reducerea formula 14 cu xenon gazos). De asemenea, formula 15 este capabil să formeze combinații complexe
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
fi păstrate în recipiente de nichel sau metal Monel, cu precauții speciale în cazul tetra- și hexafloururii de xenon, care sunt deosebit de sensibile la hidroliză.Fluorurile de xenon se comportă atât ca "acceptor" de fluor, dar și ca "donor" de fluor, fârmând săruri care conțin cationi ca formula 9 și formula 9, și anioni ca formula 9, formula 9 și formula 9 (ce sunt formate prin reducerea formula 14 cu xenon gazos). De asemenea, formula 15 este capabil să formeze combinații complexe cu ionii metalelor tranziționale; mai mult
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
formula 9, formula 9 și formula 9 (ce sunt formate prin reducerea formula 14 cu xenon gazos). De asemenea, formula 15 este capabil să formeze combinații complexe cu ionii metalelor tranziționale; mai mult de 30 de astfel de compuși au fost sintetizați și caracterizați. Întrucât fluorurile de xenon sunt bine caracterizate, alți compuși halogenați nu sunt cunoscuți, momentan. Însă, singura excepție este diclorura de xenon, formula 52. Se cunoaște despre diclorura de xenon că este o substanță endotermă, colorată și cristalizată, ce se descompune în elementele componente
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
diclorura de xenon, formula 52. Se cunoaște despre diclorura de xenon că este o substanță endotermă, colorată și cristalizată, ce se descompune în elementele componente la 80°C; aceasta se formează prin iradierea la înaltă frecvență a unui amestec de xenon, fluor, siliciu și tetraclorură de carbon (formula 53). Cu toate acestea, în lumea științifică există îndoieli dacă formula 52 este un compus real sau este doar un complex van der Waals format din molecula de formula 25 legat slab de atomul de formula 4. Asemena
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
formula 61 au fost găsiți în linia spectroscopică a argonului solid. formula 68 Capacitatea gazelor nobile de a forma combinații chimice cu alți atomi este însă limitată, la ora actuală se cunosc compuși ai Kr, Xe și Rn și numai legăturile cu fluor și oxigen sunt stabile. Recent, a început să apară un anumit interes în studierea compușilor xenonului, în care atomul de xenon este legat în mod direct de un element cu o electronegativitate mai scăzută decât cea a fluorului sau a
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
legăturile cu fluor și oxigen sunt stabile. Recent, a început să apară un anumit interes în studierea compușilor xenonului, în care atomul de xenon este legat în mod direct de un element cu o electronegativitate mai scăzută decât cea a fluorului sau a oxigenului, sau mai scăzută chiar și față de cea carbonului. ((Electron-withdrawing groups, such as groups with fluorine substitution, are necessary to stabilize these compounds.-de tradus)). Numeroși compuși au fost caracterizați, ca de exemplu: Alți compuși ce conțin atomi
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]