7,018 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUFLET DE FLUTURE ALB Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un suflet de fluture alb Căzu-n capcana neagră-a minții, Frenetic pâlpâie cu aripile-ntinate De cenușa gândurilor sale triste. Intuiția ca-ntotdeauna nu
SUFLET DE FLUTURE ALB de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384021_a_385350]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUFLET DE FLUTURE ALB Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un suflet de fluture alb Căzu-n capcana neagră-a minții, Frenetic pâlpâie cu aripile-ntinate De cenușa gândurilor sale triste. Intuiția ca-ntotdeauna nu-l părăsește, Șoapte-i trimite :oprește-te Nu are rost să te mai zbați, Învață și Negrul să-l accepți
SUFLET DE FLUTURE ALB de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384021_a_385350]
-
Gândea-n sine :este același oare,sau acum-i altul ? De-atunci lui nu-i mai este teamă, C-a înțeles că toate-s rostuite De Timp,spre-a fi experimentate Făra nici o frică,iubește viața-ncontinuare! Referință Bibliografică: Suflet de fluture alb / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SUFLET DE FLUTURE ALB de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384021_a_385350]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PĂMÂNT ÎNCĂRUNȚIT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Pământ încărunțit de iarnă, îmbătrânind, tu înflorești vitralii albe în ferești, când fluturi albi încep să cearnă, darul tăriilor cerești. Un foc etern păstrezi în vintre de seve dătător și viață. Paloarea ta e doar o ceață, sau voal de chiciuri puse printre lăstari și pomi, spre dimineață. Curând, din mantia omătată, căpșoare
PĂMÂNT ÎNCĂRUNŢIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384086_a_385415]
-
Cu un foc liniștit, unii tânjesc după viața de apoi, Cred în Rai și În Iad, unii fură cu patimă, alții de plictiseală, Unii se cred buricul planetei, alții se umilesc, umblă cruciș, O varietate ce depășește specia caninidelor, a fluturilor, Ce am făcut în ultimele trei zile? Doamne, de ar fi fost ultimele, Aș fi știut ce aveam de făcut. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Mă-ntrebi ce fac / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05
MĂ-NTREBI CE FAC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384101_a_385430]
-
Acasa > Poezie > Familie > ZIUA MEA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Astăzi, balanța se va înclina încă puțin, Cu brațul dinspre toamnă mai împovărat De fluturi pârguiți, rătăcitori, Ce tâmplele în alb mi-au înspicat. Nu prea demult și poate nici târziu, Am înțeles să prețuiesc această zi În care lumea drept în față-mi s-a deschis Cu glasuri calde, luminoase, de copii. Vertebră cu
ZIUA MEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384102_a_385431]
-
tot într-o zi luminoasă, fetele românce au trăit splendoarea visurilor lor, văzând Prințesa, nu din ceramici, cristale, porțelanuri și picturi, ci aievea, frumoasă, răpitor de frumoasă, care, trecând prin fața ochilor nu clintește nicio aripă de privighetoare. Elitrele diafane de fluturi zburau ca o grindină în jur, împrimăvărând țara în ziua sfântă de Paște când Familia Regală a României a străbătut-o până la sanctuarele Putnei. S-a întors primăvara! S-a întors în țară Familia Regală a României, când țara s-
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
miraculoase pentru glastrele inimilor. Primăvara le recheamă și le adună, în mijlocul ei, la „Florii”, apoi le spulberă jur-împrejur. Cuverturi întinse de margarete vor împături câmpiile iar noi românii le vom zice „florile Principesei”. Florile Principesei noastre! Albe, crestate, pline de fluturi, margaretele sunt ele însele, prințese între flori, cu rochii albe, valsând în muzica soarelui, pe verzile câmpii românești. În minunata zi a „Floriilor”, „florile Principesei” așteaptă să izbucnească din miezul tulpinilor, la aer și lumină. Odată cu ele îi dăruim Principesei
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
sufletu-ți atunci, voi lua putere Să trec spre alte lumi mai colorate... De n-oi putea păși, am să te-aștept Să trecem împreună mai departe... În mâna ta sunt tei cu flori pe frunte, În chipul tău sunt fluture ce zboară, De dragul tău mă pot schimba in multe... Iar pentru sufletu-ți, de vrei, voi fi vioară... Referință Bibliografică: SUNT PARTE DIN TINE, IUBITE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi
SUNT PARTE DIN TINE, IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383505_a_384834]
-
răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt. S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se spre cer, fluturi perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii și ghioceii-n urma ta, Să știi că toate-am să le las deoparte Și , dragă primăvară, te-oi urma! Să nu mă lași în seama toamnei sure, Care pândește să mă arămească, Tu, primăvară, dă-mi în suflet cerul
S-A RĂTĂCIT ÎN MINE PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383507_a_384836]
-
rosé.... M-am întâlnit cu câțiva oameni, pe stradă, îmbrăcați , mai toți, în alb / negru , ca în Ardeal, cu sobrietate și rafinament, îngrijiți, luminoși, „cu aură„ . Copiii pe care i-am zărit ici-colo, la porți jucându-se, erau frumoși ca fluturii ! Bănci erau mai la fiecare poartă și flori, multe flori, mai ales din acelea de piatră, multicolore, dar și mai înalte, nalbe cu mari cupe deschise... Era sărbătoare la sași, când au ieșit de la Biserică, drumul a înflorit cu ale
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
lor ! Aerul din serile de vară, aer adevărat ,cu parfum de flori de câmp și de fân cosit, l-am descoperit mai târziu, când m-am instalat acolo. Pentru că ,da! am revenit și mi-am luat postul în primire... și fluturii de copii iviți din simfonia livezilor de primăvară, și școala dintre brazi, cu alee și cu scări ... De unde să fi știut eu atunci, că acolo în Bisericuța de lemn, seculară, mă cunun și-mi botez copiii. „O sămânță„... Florica Patan
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
venit sfios și stins Că-n visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în zenit. Din suflet de-i îngăduie mărita Să plece-acum îndată ar zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-ar metamorfoza. Cu pas plutind prin aer ireal Mireasa delicat l-a-mbrătisat: -Tu poți să pleci, că ai un ideal, Mă bucur să te știu de dor purtat! Pornind încet, micuțul ciob de astru Prin spirele de stele tot căzând
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
floare-a stat zăcând. Ea, tânără eternă, în mișcare, Spre Soare ca-n oglindă-si reflecta O inimă vibrând fremătătoare Și mica lui făptură n-o simțea. Din țăndările lui scânteietoare, Din mintea lui scăldată-n ideal, Semințe noi de fluturi și de floare Se răspândeau pe vânt în văi și deal. Și floarea fremătând misterioasă Cu dulcele nectar îi îmbia Pe fluturii veniți din zarea joasă Spre florile ce roua le năștea. Atunci, el revenindu-și din cădere, Privind în
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
lui făptură n-o simțea. Din țăndările lui scânteietoare, Din mintea lui scăldată-n ideal, Semințe noi de fluturi și de floare Se răspândeau pe vânt în văi și deal. Și floarea fremătând misterioasă Cu dulcele nectar îi îmbia Pe fluturii veniți din zarea joasă Spre florile ce roua le năștea. Atunci, el revenindu-și din cădere, Privind în jur, străpuns de adevăr, Cu pasul rătăcit, o adiere, Îi smulse florii-albastre-un fir de păr. Din codrii ei cu arbori de sequoia
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu-mă spre-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet Aceleași legăminte într-o doară, Același vals teatral și desuet Din pulbere și apă le-am crescut Cu sufletul mereu nemuritor... Rămâneți consternați în trup de lut, Fragmente de-androgin rătăcitor! E
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
și apă le-am crescut Cu sufletul mereu nemuritor... Rămâneți consternați în trup de lut, Fragmente de-androgin rătăcitor! E plină floarea-albastră de mistere, De cratere și pietre negre, tari, Ne-ntoarcem fiii ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot plină floarea-albastră de mistere Corola-și va deschide luminând, Să crească flori și fluturi peste ere, Nuntirea meteorilor căzând. Din toată această strașnică poveste Cuvine-se să ținem doar un rând: Că-n fiecare om oglindă este Anticul meteor cu floarea-n gând. Și ducem mai departe ca un caier Povestea ce-am aflat
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Cuvine-se să ținem doar un rând: Că-n fiecare om oglindă este Anticul meteor cu floarea-n gând. Și ducem mai departe ca un caier Povestea ce-am aflat-o de la vechi, Se umple orizontul tot de aer, De fluturii și florile perechi. Referință Bibliografică: Neocosmogonie / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1381, Anul IV, 12 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
2016 Toate Articolele Autorului Sub nasturii deschiși pe sânii serii foșnesc copacii murmurând a toamnă, hrănind galopul din copita mării și frunzele ce-au potcovit a iarnă. În ochi de ger și-adapă cerul norii înșeuând colinde-n zbor de fluturi, cristelniță, își sapă-n țarini zorii spălând de patimi umbrele din luturi. O iederă zvâcnește-n șoapta lunii strunind al stelelor răvășitor șirag, tăcerea-și trage-ncet un giulgi de funii acoperind lin cerul, cu degete de mag. Copita unui
A TOAMNĂ, A IARNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383583_a_384912]
-
pe care te așterni nu jertfă doar sens al unei călătorii în care lași să curgă curajul nebunului ajuns la maturitate cel care păstrează copilăriei o floare și un verb ascuns în pălăria de magician îndrăgostit să mori ca un fluture sărutând floarea cuvântului e un miracol negândit jucat în tropotul hergheliilor cerului și a Voinței Lui o nebunie frumoasă în care mă înscriu lăsând în pridvor orgoliul nemăsurat al propriei ființe însetată de zbor de aer în plină culoare a
SĂ TRĂIEŞTI CA UN CORB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383615_a_384944]
-
este spart în mii de clipe, Iar corzile încep din nou să țipe, Doar sunetul plutește-aici, aproape. Și de răceli ne molipsim, de gripe, Chiar dacă-i cald în aer și pe ape, Fugim de sărbători și de agape, De fluturi și de zbor și de aripe. Tristețile sunt mai ales nocturne, Așa ne pare-a fi cotidianul. Planetele se mișcă-n sferele diurne, Noi depășim, în vis, meridianul Și-n nopțile acestea, taciturne, Imperial, de trist, e doar pianul. (Leonte
PIAN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383614_a_384943]
-
Distinsa Doamnă Cezarina Adamescu. Hermeneutica - volum IV, Ion Vanghele, Editura Stef 2017. Volum de poezie - Poeme în oglindă, Ion Vanghele și Manuela Cerasela Jerlăianu, Editura 2017. Prefața a fost oferită de: Distinsa Doamnă Cezarina Adamescu. Volum de poezie - Dragoste și fluturi, Editura Stef, 2017. Prefața a fost oferită de: Distinsa Doamnă Cezarina Adamescu. Poetul Ion Vanghele, nu s-a dezis de la forma poeziei clasice. Hermeneutica ”o visa” , Vorbea despre ea ca despre cea mai iubită ființă pe care o poate avea
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ca o zăpadă însângerată ești tu dragoste! mătase și volbură cerșind pe sub lut neanturi de piatră, zvâcnet de catifea sub creneluri celeste, fluturi cu aripi întinse spre diminețile tale, mirosind a poveste. Ca o mireasă însângerată ești tu dragoste! aripi de trandafiri zbătându-se sub tălpi de pelin, fecioară îngenunchind sub falduri de destin, umbră de foc și iarbă de piatră, zeiță cu
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ FĂPTURĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382859_a_384188]
-
Bucureștiului , să ,,evadeze” din cotidian, mai ales că de curând suferise o decepție în dragoste. Dar asta, Maria nu avea de unde să știe. Știa însă, că de cum i-a fost prezentat, din Gara de Nord,a simțit o văpaie în obraji și ,,fluturi în stomac,”! Era o senzație ciudată, un amestec de emoție și admirație, ceva ce nu mai simțise niciodată pentru niciun băiat, și asta a speriat-o puțin.Dar nu a intimidat-o așa cum s-ar fi așteptat Din contră, i-
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]