2,684 matches
-
5 noiembrie 1854, rușii au lansat un atac violent pe flancul drept al pozițiilor aliate aflate la est de orașul asediat. Forțele atacatoare erau formate din unități de infanterie din Sevastopol sprijinite de artileria din oraș și din unități din afara fortificațiilor, în total 42.000 de oameni și 134 de tunuri. Primul atac a fost dat asupra Diviziei a II-a britanică, cu un efectiv de 2.700 de oameni și 12 tunuri. Rușii au avansat pe două coloane, una atacând
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
și Regatul Sardiniei). Portul Sevastopol, format de estuarul râului Ciorna, era protejat împotriva atacurilor de pe mare nu numai de vasele ruse de război, sabordate și scufundate în radă, dar și de forturile puternice din granit din sud și de alte fortificații. Pentru orașul Sevastopol și pentru suburbia Karabelnaia, zidurile fortificațiilor fuseseră dărâmate de mai mulți ani. Malahov, un deal de piatră, domina suburbia, flacat pe fiecare parte de „redanul (reduta) mare” și de „redanul mic”. Orașul a fost înconjurat de o
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
Ciorna, era protejat împotriva atacurilor de pe mare nu numai de vasele ruse de război, sabordate și scufundate în radă, dar și de forturile puternice din granit din sud și de alte fortificații. Pentru orașul Sevastopol și pentru suburbia Karabelnaia, zidurile fortificațiilor fuseseră dărâmate de mai mulți ani. Malahov, un deal de piatră, domina suburbia, flacat pe fiecare parte de „redanul (reduta) mare” și de „redanul mic”. Orașul a fost înconjurat de o linie de fortificații, care, din loc în loc, avea construite
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
Sevastopol și pentru suburbia Karabelnaia, zidurile fortificațiilor fuseseră dărâmate de mai mulți ani. Malahov, un deal de piatră, domina suburbia, flacat pe fiecare parte de „redanul (reduta) mare” și de „redanul mic”. Orașul a fost înconjurat de o linie de fortificații, care, din loc în loc, avea construite bastioane, separată de „redan” de portul interior. Locotenentul colonel rus inginer Eduard Totleben, începuse foarte din vreme construirea fortificațiilor, înbunătățindu-le cu fiecare zi care trecea, până când a creat o rețea continuă, complexă de forturi
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
redanul (reduta) mare” și de „redanul mic”. Orașul a fost înconjurat de o linie de fortificații, care, din loc în loc, avea construite bastioane, separată de „redan” de portul interior. Locotenentul colonel rus inginer Eduard Totleben, începuse foarte din vreme construirea fortificațiilor, înbunătățindu-le cu fiecare zi care trecea, până când a creat o rețea continuă, complexă de forturi și tranșee interconectate. La începutul lui octombrie 1854, Sevastopolul nu era însă fortăreață cu numeroase bastioane care avea să ajungă în cele din urmă, și
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
la tăcere tunurile de la Malakov și din anexele acestuia, în acest punct slăbit fiind cu putință un atac cu sorți de succes. Cum atacul nu a fost dat, muncitorii lui Todleben au reușit să repare distrugerile făcute și să îmbunătățească fortificațiile existente. Asediul Sevastopolului dura de prea multă vreme vreme. În timpul lunii iulie, rușii pierdeau în medie 250 de oameni pe zi. A fost luată decizia ca Gorciakov și armata din afara fortificațiilor să atace pe râul Ciorna, primul atac important după
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
au reușit să repare distrugerile făcute și să îmbunătățească fortificațiile existente. Asediul Sevastopolului dura de prea multă vreme vreme. În timpul lunii iulie, rușii pierdeau în medie 250 de oameni pe zi. A fost luată decizia ca Gorciakov și armata din afara fortificațiilor să atace pe râul Ciorna, primul atac important după bătălia de la Inkerman. Pe 16 august, trupele de sub comanda generalilor Liprandi și Read au atacat foarte hotărât pe cei 37.000 de francezi și piemontezi de înălțimile de deasupra podului Traktir
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
puțin de 19 generali pieriseră în luptă. Dar aliații câștigaseră războiul: odată cu ocuparea Sevastopolului, luptele au încetat aproape definitiv. Nici o acțiune importantă nu a mai fost întreprinsă împotriva lui Gorciakov, care având comanda soldaților garnizoanei Sevastopolui și a armatei din afara fortificațiilor, apăra în continuare drumul spre nord, pe înălțimile fermei Mackenzie. Floata aliată a atacat fortăreața Kinburn în schimb, folosind pentru prima oară corăbii cu bordurile blindate. Pe 26 februarie a fost semnat un armistițiu, pacea fiind semnată la Paris pe
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
atacatorilor, chiar zdrobitor, nu părea să aibă cum să-l determine pe țarul Nicolae I să ceară pacea. Ocuparea Sevastopolului în octombrie 1854 nu ar fi fost decisivă pentru încheierea războiului, dar odată ce țarul a decis să apere orașul și fortificațiile cu orice preț, resursele materiale incomparabil mai mari ale aliaților au devenit factorul hotărâtor în câștigarea războiului. Având libertatea de mișcare pe mare, aliații puteau să ajungă oriunde doreau, în vreme ce drumurile pustii ale sudului Rusiei erau pline de cadavrele cailor
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
mari ale aliaților au devenit factorul hotărâtor în câștigarea războiului. Având libertatea de mișcare pe mare, aliații puteau să ajungă oriunde doreau, în vreme ce drumurile pustii ale sudului Rusiei erau pline de cadavrele cailor și oamenilor căzuți în vreme ce mărșăluiau spre Sevastopol. Fortificațiile, bormbardate în continuu, trebuiau ridicate din ruine în fiecare noapte de masele de muncitori neprotejați, din rândul cărora mulți au căzut pradă tirului aliat. Resursele Rusiei au fost complet epuizate de război, iar, în momentul în care în luptele de la
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
Povestirile lui Lev Tolstoi, care a fost martorul ocular al asediului, oferă o imagine completă a războiului din punctul de vedere al rușilor, descriind greutățile marșului prin locurile pustii către linia frontului, mizeria vieții din cazemate, chinul zilnic al reparării fortificațiilor sub focul inamic, în condițiile în care era așteptat în fiecare clipă asaltul aliat, dar și admirația și profundul respect pentru curajul, disciplina și dârzenia apărătorilor. În Franța, bătălia a fost sărbătorită oficial într-un mod special: în afară de bătălia de la
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
în alte construcții (mitropolia din București, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, mănăstirea Tismana etc.). Printre cele mai vechi așezări de care vorbește istoria noastră se numără și Curtea de Argeș cu împrejurimile ei. În veacul al XIII-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortificațiile sale de piatră și puțul care o lega direct cu albia râului de jos, făcuse să ajungă, până departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor și biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii așezări
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
care se intră printr-o ușă boltită aflată sub balcon care duce la o scară. Pivnițele sunt etajate, sub primul nivel aflându-se un al doilea nivel de pivnițe care se întinde sub toată clădirea. În perioadele când, în incinta fortificației medievale, se retrăgeau domnitorii și boierii, apărați de o garnizoană de câteva sute de oșteni, în aceste pivnițe erau depozitate provizii pentru oameni și furaje pentru cai și vite de tăiere. Casa Domnească a fost parțial distrusă în timpul Revoluției de la
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
nord cetatea se oprea la Canalul Morilor (în zona actualelor străzi Octavian Petrovici și Andrei Șaguna), la sud pe actualele străzi Napoca și Bd. Eroilor, iar la est pe zona actualelor străzi David Francisc și Janos Bolyai . O a doua fortificație a existat pe teritoriul Clujului de astăzi. În perioada secolelor IX-X, exista micuța așezare "Castrum Clus", care ocupa doar aproximativ un sfert din suprafața cetății romane. Era delimitată la vest și la nord, ca și incinta romană "Napoca", de Pârâul
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
Bulevard Regele Ferdinand, iar la sud aproximativ pe linia actualei străzi Memorandumului și a laturii nordice a Pieței Unirii. Mult mai mică față de antica incintă romană, cetatea se presupune a fi fost construită cu materiale extrase din vechile clădiri și fortificații romane. Mari grupuri de coloniști sași s-au așezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ștefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populației orașului în timpul atacurilor tătare. Cetatea Regală Castrum Clus a dobândit o organizare urbană până în secolul XV. Împăratul
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
Emil Isac și Samuil Micu), la nord în perimetrul dintre actualele străzi Potaissa și Mihail Kogălniceanu, respectiv Avram Iancu. La est urma linia străzii Baba Novac, Cuza Vodă, iar apoi continua pe partea nordică tot de-a lungul Canalul Morilor. Fortificația timpurie își păstrează funcțiile de apărare devenind un "castellum" al orașului. Incinta este practic terminată în preajma jumătății veacului al XV-lea, poarta de est fiind de exemplu ridicată în 1449. S-au folosit blocuri mari din piatră pentru ridicarea unor
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
din 1571 al regelui Ludovic al II-lea scutindu-i pe clujeni de taxe pentru eforturile lor de întărire a apărarii orașului. Cu totul particulare pentru regiune și perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv în piatră și prevăzute cu creneluri. Celelalte fortificații ardelene renunțaseră la acea dată la astfel de rezolvări. Fortificațiile erau impresionante, "intra-muros-ul" ocupând 45 de hectare. Accesul se făcea prin barbacane. Existau în total în jur de 20 de turnuri și porți care erau întreținute, pe timp de pace
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
pe clujeni de taxe pentru eforturile lor de întărire a apărarii orașului. Cu totul particulare pentru regiune și perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv în piatră și prevăzute cu creneluri. Celelalte fortificații ardelene renunțaseră la acea dată la astfel de rezolvări. Fortificațiile erau impresionante, "intra-muros-ul" ocupând 45 de hectare. Accesul se făcea prin barbacane. Existau în total în jur de 20 de turnuri și porți care erau întreținute, pe timp de pace și apărate, pe timp de război de bresle meșteșugărești, al
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
pe valea Mureșului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului iar prezența unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămășițele unei fortificații dacice. După invazia tătarilor, a fost construită o cetate nouă de către regele Béla al IV-lea, primul document despre cetate datând din 1269. Cetatea Devei apare menționată într-un act de danie al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
această închisoare, generalul Basta a dorit să îi execute pe conducătorii transilvăneni. În 1657 a fost ocupată de otomani. În timpul răscoalei lui Rákóczi, în 1704, cetatea cade în mâinile curuților. Din 1713 încep lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară. Între 1717-1719, cetatea este din nou întărită. În 1752, chiar dacă importanța ei militară a scăzut, cetatea este reînnoită. În 1784, cetatea a fost atacată în timpul răscoalei țărănimii iobage din Transilvania, printre care s-au aflat și moții Horia, Cloșca
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
relevante descoperiri aparținătoare civilizațiilor dacică și celtică. Sunt expuse ceramică, unelte, arme și accesorii vestimentare provenind din necropola celtică din Aradul Nou (mijlocul secolului IV î.d.Hr.), inclusiv inventarul unui mormânt de druid, precum și diverse piese din așezările și fortificațiile dacice de pe valea Mureșului inferior și a Crișului Alb (Varadia de Mureș, Săvârșin, Pecica, Berindia, Clit). Rețin atenția în mod deosebit monedele de argint (imitații după tetradrahme macedoniene) din tezaurul descoperit la Silindia (627 de piese, însumând peste 11 kg
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
acestora au fost cercetate științific. Foarte multe artefacte aparținând acestei culturi au fost de-a lungul timpului comercializate pe piața neagră de antichități. Interpretarea acestor construcții este încă controversată. Utilizarea termenului "nuraghi" este pusă în legătură cu temple religioase, întărituri militare sau fortificații, locuințe ale aristocrației locale sau un loc de întâlnire ale mai multor localități rurale sau triburi. Unii cercetători sunt de părere că reprezintă o combinație dintre toate aceste posibilități, cert este că ocupă zone strategice de unde regiuni sau trecători pot
Cultura Nuraghi () [Corola-website/Science/302962_a_304291]
-
Romă a recurs la soluția "Divide et impera", a recurs de de la anihilarea totală până la temelii a așezărilor inamice și primirea în rândurile ale cetățeniei române, fie ale aliaților, socii-noii supuși, fără a exclude amputarea teritoriilor ce le aparțineau, năruirea fortificațiilor, obligațiile, tribut și furnizarea proviziilor livrate românilor, alianțe, împlântarea de colonii-populate cu soldați lăsați la vatră așezați în punctele strategice ale Italiei. Multe cetăți subjugate își păstrau largă autonomie locală, în domeniul instituțiilor, iar alianță cu Romă se baza pe
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Zeitz, Lusatia, Meissen, marca de nord la Brandenburg și marca familiei Billung în Holstein, Mecklemburg și Pomerania. Le-a adăugat în teritoriile locuite de sorabi și hevelli unități administrative câte un burgward, formate din 5-20 de sate, grupate în jurul unei fortificații, ce erau intetinute de către populația slavă supusă.Otto a creat episcopate locale la Brandenburg, Havelberg, Meissen, Merseburg, Zeitz și Oldenburg, centrul religios al întregii regiuni fiind stability la Magdeburg, ridicat la rândul de arhiepiscopie. A condus o campanie împotriva cehilor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
ce beneficiau de privilegii, din cens, datorat oamenilor liberi (malman) și din alte dări pe produse sau animale. A decis ca în Munții Hartz, minele de argint să fie exploatate pentru ca resursele respective să fie utilizate pentru întreținerea trupelor și fortificațiilor și pentru menținerea efortului militar constant pe frontul slav și în Italia. Biserica lua decimal și "nona", precum și taxele pe mărfuri din orașele Mainz și Cologne, încasate de arhiepiscopii rezidați acolo. Numeroase episcopii și mănăstiri se bucurau de favoarea regală
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]