3,227 matches
-
fotograf adevărat. Cel mai mult i-a plăcut o poză cu surioara făcînd balet printre bile. Dar de fapt toate-i plăceau. Au făcut și cîteva poze împreună, cu ajutorul unui domn amabil. Cînd va fi mare, Marcu se va face fotograf profesionist, iar surioara îi va fi vedeta principală și-i va face o poză frumoasă pentru coperta unei reviste celebre". Realitatea din pozele lui Marcu și aceea din scena finală a romanului ("O fetiță din vecini, cu care pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
șters-o cu un șervețel. Îi plăcea să fie pozată. La poze se așeza cum a văzut că fac fotomodelele. Marcu nici nu bănuia că te poți așeza în atîtea feluri. El îi făcea poze. Din toate unghiurile, ca un fotograf adevărat. Cel mai mult i-a plăcut o poză cu surioara făcînd balet printre bile. Dar de fapt toate-i plăceau. Au făcut și cîteva poze împreună, cu ajutorul unui domn amabil. Cînd va fi mare, Marcu se va face fotograf
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
fotograf adevărat. Cel mai mult i-a plăcut o poză cu surioara făcînd balet printre bile. Dar de fapt toate-i plăceau. Au făcut și cîteva poze împreună, cu ajutorul unui domn amabil. Cînd va fi mare, Marcu se va face fotograf profesionist, iar surioara îi va fi vedeta principală și-i va face o poză frumoasă pentru coperta unei reviste celebre. Tata vorbea mai mult la telefon. Uneori, lui Marcu i se părea că răpește prea mult timp din puținul timp
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
una obișnuită. Acest poem mi-a plăcut mult. Am zâmbit. El mi-a întins mâna cu prietenie, spunându-mi că numele lui înseamnă în flamandă: cocoș pe munte. După câteva luni de la plecarea editorului, a fost trimis la București celebrul fotograf Lütfi Özkök, pentru a face portrete de scriitori pentru arhiva Bibliotecii Nobel. Lütfi a venit la redacția Luceafărului și m-a fotografiat și pe mine, la biroul redacției unde lucram. Anul următor, 1974, exact pe 31 martie, ziua de naștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Aldrovandi, cu păsări și animale de tot felul. Viața mea onirică e intensă și laborioasă. După-masă a venit Pia Zandelin, de la Expressen, pentru interviu. În timp ce vorbeam cu Pia a sunat Eva Bonnier, anunțându-mă că Lena Rydin de la Femina (cu fotograful) vor să vină la mine pentru un interviu. Sunt asaltată de atenție, golită de energie, dar trebuie să fac totul pentru promovarea cărții. Din nou cu Boni (Herlin) la masă, făcându-mi confesiuni: mama lui (contesa) i-a interzis când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă. Vizita fotografilor: Mikael Norman (trimis de Dagens Nyheter), apoi Lars Grönval (de la Expressen). Impresionată de figurile lor expresive (mai ales a lui Mikael), de felul lor de a crea o bună atmosferă între noi pentru ca imaginea să nu fie disturbată de nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Strindberg. Este știut că era pasionat de arta fotografiei, mânuind camera de luat vederi altfel decât contemporanii săi, fiind interesat mai ales de a capta spiritul din natură, din substanțe, de pe propriul său chip și cel al familiei sale. Celebrul fotograf francez Nadar s-a entuziasmat de fotografiile (și experiențele) lui Strindberg, care s-au vândut la Paris ca opere originale ale unui spirit extrem de inventiv. Prima cameră de luat vederi a fost cumpărată în 1886, și ultima în 1908, posedând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iasă perfect. Asta dacă am eu grijă. Acuma, ai de gând să cobori să le faci conversație invitaților? i-a spus ea pe tonul ei cel autoritar. S-a așezat apoi pe pat, să sune furnizorii, orchestra, florarul, directorul hotelului, fotograful, pentru că ținea totul sub supraveghere atentă și aranjase personal cu fiecare în parte, nebazându-se pe nimeni; și cu pantofii ei albi suiți pe un scaun și un carnet pe genunchi scria cifre și se târguia cu fotograful, încercând până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
directorul hotelului, fotograful, pentru că ținea totul sub supraveghere atentă și aranjase personal cu fiecare în parte, nebazându-se pe nimeni; și cu pantofii ei albi suiți pe un scaun și un carnet pe genunchi scria cifre și se târguia cu fotograful, încercând până în ultimul moment să-l facă să mai lase din preț. — Ascultă aici, Schultz, dacă încerci să mă tragi pe sfoară n-ai să mai primești în viața ta o comandă de la familia Magnus, și nu-i nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strălucind de emoție și fericire; voia și ea ce voiam eu. Făcuse greșeli la vremea ei, dar acum toate aceste greșeli fuseseră șterse cu buretele. Am ieșit împreună pe trepte. Porumbițele mergeau în jurul nostru, iar Mintouchian aranjase să avem un fotograf care să imortalizeze nuntașii. Se gândise la toate și se purta tare amabil cu toată lumea. Cu o zi înainte terminasem cursurile la Sheepshead și aveam diploma nou-nouță în buzunar. Mi se schimbase și zâmbetul, pentru că îmi dăruiseră dinții de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
stat, funcționari superiori ș.a. Ei au mai remarcat că până și Mitropolia Bisericii Ortodoxe din Iași știa data pogromului, Întrucât, Începând de vineri seara, 28 iunie, evreul Cuperman, maestru-legător de cărți rare, a fost reținut la Mitropolie. Și viața unui fotograf evreu al Poliției a fost salvată Într-un mod asemănător: „În ziua de 28 iunie, seara, dl Comisar Pricop, mi-a spus că În ziua de 29 iunie să nu ies din casă și să stau ascuns fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
oraș. În joia de după „dezmăț“, jurnalele centrale preluară tema, înțelegând-o, cine știe din ce motiv, ca o manifestație de protest a studenților împotriva unui aspect al filozofiei lui Rozanov. Doi reporteri londonezi sunară la soneria casei lui și un fotograf făcu o poză a ușii de la intrare. Un ziar german (Rozanov era binecunoscut în Germania) publică o versiune veselă a întâmplărilor, bazată pe relatările gazetelor ennistoniene, iar o revistă germană de scandal construi o poveste pornind de la niște insinuări, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din viața de adult de până acum mi-am petrecut-o în picioare în mai știu eu ce studio, pentru o căruță de dolari pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi răutate. Flash. Dă-mi spleen existențialist detașat. Flash. Dă-mi intelectualism agresiv ca mecanism de adaptare. Flash. Probabil e șocul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ajuns, hidratantul pe care-l folosesc e-o suspensie de solide fetale inerte în ulei mineral hidrogenat. Ce vreau să zic e că, sinceră să fiu, totul se reduce la mine. Asta doar dacă nu e pornit cronometrul și-un fotograf nu țipă: Empatie. Apoi flash-ul stroboscopului. Dă-mi compasiune. Flash. Dă-mi sinceritate crudă. Flash. — Nu mă lăsa să mor aici, pe jos, zice Brandy și se agață de mine cu mâinile ei mari. Părul, zice, o să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sau îngenunchind lângă un câine, anesteziat și ciopârțit într-o cadă de baie mizerabilă, e omul pe care-l urăsc un milion de câini. Șezând lângă patul meu, Manus zice: — Trebuie numai să-ți pui la păstrare visele de cover-girl. Fotograful de modă din mintea mea urlă: Dă-mi milă. Flash. Dă-mi încă o șansă. Flash. Asta făceam înainte de accident. Spuneți-mi că-s o mare mincinoasă, dar înainte de accident le ziceam oamenilor că sunt studentă la colegiu. Dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai încolo de ușa deschisă a biroului, bum, uite-o pe Brandy Alexander, șezând glorioasă într-o postură de Prințesa Alexander, într-un costum iridescent de pisică marca Vivienne Westwood, care-și schimba culoarea la fiecare mișcare. Vogue pe viu. Fotograful de modă din mintea mea, strigând: Dă-mi magie, păpușico. Flash. Dă-mi stupoare. Flash. Logopeda zise: — Brandy, poți ridica tonul vocii dacă ridici cartilajul laringal. E umflătura aia din gât pe care-o simți că se înalță când cânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sunt deja, inele de cocteil, brățări de identificare din plastic atât de frumoase, că până și-o mireasă a lui Christos nu-și poate dezlipi ochii de la ele. Zice: — Ce simți? Asta-i comic. Zice: — Nu vrei să te îndrăgostești? Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi răbdare. Flash. Dă-mi stăpânire de sine. Flash. Faza e că am doar o jumătate de față. Sub bandaje, fața mea încă stoarce punctișoare de sânge pe tampoanele de vată. Un doctor, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scoteau din minți, acum grăsimea îi împinge cămașa peste curea. E din cauza Premarinului. Umbra sexy a bărbii sale de la ora cinci dispare din cauza pastilelor de Provera. Până și degetele i s-au umflat în jurul vechiului său inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui cu ciucuri de kilt se bălăngănesc deasupra plaselor. Cravata fâlfâie drept deasupra nimicului și-a întunericului. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iar alții te vor ignora, pur și simplu. Zelotul. Ateul. Agnosticul. Chiar dacă cineva poartă doar un petic pe ochi, vrei întotdeauna să te uiți. Să vezi dacă nu se preface. Bărbatul în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile torturate ale rochiilor și puloverelor și rochiilor și pantalonilor și rochiilor și jeanșilor și fustelor și pantofilor și rochiilor, aproape toate mutilate și deformate, și implorând să li se curme chinurile. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi furie. Flash. Dă-mi răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă care sunt, non-existența, nimicul invizibil atotputernic care am devenit flutură sfeșnicul pe lângă toate pânzele alea și: Flash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alea îmbrăcate în costume de baie tanga Hermaun Mancing atât de înguste că pe dedesubt trebuie să poți o fâșie de hârtie cerată care să-ți acopere păsărica, și Evie începe cu: — Apropo de fratele tău mutilat...? Nici măcar nu sunt fotograful și directorul meu de imagine preferați. Și mă întorc spre Evie: — Ce-i cu el? Ocupată să-mi scot fundul în evidență. Și fotograful face: — Evie? Asta nu-i îmbufnare! Cu cât sunt mai urâte hainele, cu atât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-ți acopere păsărica, și Evie începe cu: — Apropo de fratele tău mutilat...? Nici măcar nu sunt fotograful și directorul meu de imagine preferați. Și mă întorc spre Evie: — Ce-i cu el? Ocupată să-mi scot fundul în evidență. Și fotograful face: — Evie? Asta nu-i îmbufnare! Cu cât sunt mai urâte hainele, cu atât sunt mai dezgustătoare locurile în care trebuie să pozăm ca să le facem să arate bine. Gropi de gunoaie. Abatoare. Uzine de purificare a apei menajere. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
JeansWear, eram sigură că va trebui să pozăm sărutând cadavre. Mașinile astea abandonate au toate găuri de rugină în ele, margini zimțate, iar eu sunt aproape goală și încerc să-mi amintesc când am făcut ultima dată un vaccin antitetanos. Fotograful lasă jos aparatul și zice: — Irosesc filmul dacă voi, fetelor, nu vă hotărâți să vă sugeți burțile. Să fii frumoasă cere din ce în ce mai mult efort. Și zgăihițele de la ras te fac să-ți vină să plângi. Depilarea inghinală. După injecția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de fixativ în tomberonul nostru de gunoi, zic. El dădea foc la gunoi și tubul a explodat. Și Evie zice: — Cineva? Și eu zic: — S-ar părea că mama, după cum a strigat și-a încercat să-i oprească sângerarea. Și fotograful zice: — Fetelor, vă puteți ridica puțin pe vârfuri? Evie face: — Un tub mare de fixativ HairShell de două sute de mililitri? Pun pariu că i-a belit juma’ de față. Ne ridicăm amândouă pe vârfuri. Zic: — N-a fost chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Puțin mai depărtate, vă rog. Apoi ne dă niște scule cromate pe care să le ținem în mână. A mea probabil cântărește zece kile. — E-un ciocan cu cap sferic, zice Evie, și tu-l ții greșit. — Scumpete, îi zice fotograful lui Evie, poți să ții drujba puțin mai aproape de gură, te rog? Soarele e cald pe metalul mașinilor, pe capotele zdrobite sub greutatea celorlalte mașini așezate deasupra. Astea-s automobile cu botul deformat din care știi că n-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]