4,121 matches
-
din dor, pe țărm castele Când plânge cerul , să te am aproape. Peste grădini de rouă-nmiresmate Zidit-am chipul tău ca o icoană Cu tine niciodată nu-s departe Te simt iubită, soră, chiar și mamă. Sub tălpi se frânge iarba de mătase Când cerul te-nvelește-n curcubeu De-ai ști, iubito , cât ești de frumoasă Și cât de dragă sufletului meu! De te-am rănit cândva, dulce lumină, Și lacrimi de-am făcut să risipești Clemență cer, îmi
IUBITO ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370533_a_371862]
-
ce e rău, Eu ,te îmbrac,în albă haină! Când guști,smerit din vasul sfânt, Din al meu trup și al meu sânge, Atunci ,coboară Raiul pe pământ, Mă bucur că-mpliniți al meu,cuvânt, Căci,trupu-mi,pentru voi ,se frânge! Eu ,te-nsoțesc pe al tău drum, Doar de tu vrei ,alături să Îmi stai, Căci viața pe pământ,e ca un fum, Să împlinești al meu Cuvânt,măcar de-acum, Și,plata ta-nzecit ,ți-o vei afla,în Rai
RĂSPLATĂ-N CER! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370579_a_371908]
-
de scris pe cer cuvinte prevestitoare după legea prea lentă a uitării, Mai am de trăit viața mereu egală cu sine dincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit, de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retorică a zborului frînt sub stelele fixe, de încălzit mîinile la flacăra tremurată a sîngelui chiar dacă vîntul e potrivnic, Mai am de colindat liniștea oglinzilor c-o valiză plină de flori multe zile la rînd , și de pregătit ceaiul cu care te presimt printre
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
o vreme,de scris pe cer cuvinte prevestitoaredupă legea prea lentă a uitării,Mai am de trăit viața mereu egală cu sinedincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit,de inventat, poate ceva mai senin, o nouă retoricăa zborului frînt sub stelele fixe,de încălzit mîinile la flacăra tremurată a sîngeluichiar dacă vîntul e potrivnic,Mai am de colindat liniștea oglinzilor c-o valiză plină deflori multe zile la rînd ,și de pregătit ceaiul cu care te presimtprintre sufocantele repetări
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
despărțire de femeia căreia i-a dedicat o viață de iubire. Dincolo de moarte, povestea lor de dragoste, un „love story” contemporan, cunoscut lumii literare, iată, trece în ființa unor cărți memorabile, Nirvana, Editura Mirton, 2014, o pledoarie a iubirii acum frânte de dor și absență și această a doua carte, dedicată ființei dragi. Volumul, o monografie, de fapt, prin cuprinsul său, însumează: „Cronici literare, eseuri”, un capitol „Pro memoria”, din care un interviu excepțional realizat de Aurora Dumitrescu în 2005 cu
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am ochii însărați de coșmaruri Și buza prinsă-n strigăt de-ajutor Sunt zile cocoșate de amaruri Când gândul mi se frânge prea ușor... E-n noapte-un demon ce m-alungă Din zilele senine, pe pământ... Mă doare și mă spânzură-ntr-o dungă Un zumzet păcătos al unui cânt. Atârn așa, băgată-n mine, toată Pe oblicul traseu ce l-
VIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369379_a_370708]
-
când a avut loc separația în fapt. - Și aveți copii? - Din păcate sau din fericire, nu știu cum să zic, nu am avut timp să facem. Căsnicia noastră nu a ajuns la maturitatea necesară realizării acestor plănuiri familiale de viitor, și-a frânt aripile înainte. Dar de ce să stăm aici în mijlocul trotuarului, chiar dacă-i frumos afară? Este o zi de primăvară superbă. - Desigur, unde doriți să mergem? - Nu știu, unde se poate bea o cafea în liniște. Pornind spre central capitalei, în colț
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
muncea din greu în îndeletnicirile sale avocățești pentru a-și întreține familia, care în 1870, prin moartea lui, rămâne în grija aproape nevârstnicului Ion Luca. Sărăcia casei părintești, greutățile vieții și cinstea, pe care nimic nu i-a putut-o frânge, erau titlurile lui de noblețe, opuse sfidător blazoanelor de tinichea aurită ale mai-marilor vremii. De altfel, el însuși mărturisea într-o scrisoare adresată lui Horia Petra-Petrescu, doctorand la Lipsca, autorul unei teze cu un subiect despre opera scriitorului: „[...] ce-are
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E vremea, iubito... * E vremea, iubito..., nu plânge! Privește cum îngeri coboară Din ceruri spre mine o scară Iar lutul... pe oase mă strânge. * Și sângele-ncepe să doară Când timpul în mine se frânge... E vremea, iubito..., nu plânge! Privește cum îngeri coboară * Și-o umbră pe ochi mi-o-nfășoară. Cuvintele mor căci le-nvinge Tăcerea ce glasul mi-l stinge... Mi-e sufletul flutur și zboară * E vremea, iubito..., nu plânge! * de
E VREMEA, IUBITO... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369512_a_370841]
-
lor Pe cei fără de-apărare îi urcă pe eșafod Îi condamnă făr'să-ntrebe ce le-a oferit destinul Asta-i maniera celor ce-au gustat din plin preaplinul. Astăzi când gândesc la tine inima-mi în piept se frânge Privesc cum seninătatea de pe chipul tău se stinge Ai călcat peste cadavre ca să-ți împlinești dorința Și-ai rămas singur pe lume, prieten doar cu umilința. Referință Bibliografică: CÂND RĂUTATEA ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul
CÂND RĂUTATEA ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370619_a_371948]
-
zdrobindu-i ființa lui pribeagă De tot ce stânse-n viața lui tâlharii cruzi îl jefuiră ca mort pe firul drumului acolo jos îl părăsiră Cu ranele pline de sânge zdrobit de tot el a rămas în umbra morții ce ne frânge pe toți sub jalnicul ei pas Dar uită-te acum și tu tu nu alergi spre Ierihon de moarte-mpins și de păcatu ce-nlănțuie pe orice om O uită-te adânc în tine asupra vieții ce-o trăiești și
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
ne e nimeni să-i aducă o cât de mică mângăiere pieiră dragostea adâncă și mila-n orișice femeie Niciuna astăzi nu mai vine și nici un om de pe pământ iar tu te zbați în chin străine sărmane om atât de frânt Ah unde este mila oare din ceru care a-nghețat de nu mai e nicio salvare a celui frânt și vinovat Privește Doamne înspre noi acei ce sântem pe pământ și vezi Isus câți sântem goi de Tine și de-al
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
acum nu cunoșteam Sufletu-mi cum se-adapă. De la iarba-nrourată Eu, desculță când fugeam, Învățat-am că-nsetată, Fără doru-ți, rămâneam. De la ploile din toamnă Învățat-am cum să plâng, Sufletul când mă îndemnă Dorul de tine să-mi frâng. Și m-au învățat, iubite, Zorii albi ai dimineții, Palma caldelor cuvinte Să-ți așez pe rana vieții. Fără tine nu vedeam Ce culori ascunde zborul, Nici că pot, eu nu știam, După soare, s-ascund norul. De la fluturii de-
DACĂ NU TE-AȘ FI-NTÂLNIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370704_a_372033]
-
ca ceasornicul. E noapte sau ziuă? Se apropie din nou de fereastră.) E noapte. (Se depărtează de fereastră speriat și se așează pe un scaun.) E noapte și e iarnă grea. Își ridică gulerul de la cămașă.) Mi-e frig. (Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc: A fost un vis și-o lacrimă târzie, Ce curge lin, din ochi către bărbie, M-ai sărutat sub cer cu Lună Nouă Și ai pierit și Luna-i frântă-n două!” Un vis și-o lacrimă târzie-Elena Moisei) * În volumul ”Vise târzii” regăsim pasaje care ni-l readuc în minte pe Eminescu, poetul care a ridicat spiritualitatea românească pe culmile perfecțiunii, opera sa fiind esența acestei spiritualități. Eminescu va
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
ireal de adevărată, / așa, fără nume și viață reală, / sunt mai concretă decât oricine pe lume, / sunt fata de vânt și de sânge, / sunt fata din visul iubirii / și atât”. Introvertire camuflată în extravertire. „Tu, îndrăgostit de emancipare, / eu, aripă frântă de durerea zborului către tine, / ei lovindu-ne sufletele / cu noroiul din inimi, / Pentru că? / Pentru că... / iubirea”. Dinamică a relatării accelerată prin suprimarea elementului eminamente dinamic - verbul în funcție de predicat. Frază eliptică, materializată, susținută prin numire, adică substantival-pronominal. „Tu - un gând de
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Acasa > Poezie > Amprente > "TĂRANUL" ȘI "LA RUȘII-MUNȚI" Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului "TĂRANUL" Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la "ferești", Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
albastru siniliu de cer cu adâncimi de peruzea din totul meu în totul am să fiu și-n totul meu va fi și-o parte-a ta; cu gânduri tainice și-aduceri aminte, atingeri suave de-aripi de heruvimi, enigme frânte din șarmul de cuvinte, spirale îmbibate în miros de pini; pe veci topită adâncă neclintire, ori un perpetuum mobile-angrenat, furtuni haine pier din amintire; rămâne duhul dragostei intact. Referință Bibliografică: VISÂND (la rezoluția noului an) / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare
VISÂND (LA REZOLUȚIA NOULUI AN) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369647_a_370976]
-
în noi. Ele sfărâmă munți și pulverizează stele. Ele distrug totul hrăpărețele Cu tehnologia lor trufașa. Timp, destine, caractere, Precum și imense tăceri. Imaginați-vă o clepsidra În mijlocul căreia sunt ele, Rotile dințate. În punctul în care acestea se întrepătrund Se frânge chiar și lumină. Iar dincolo de dinți , Și de acest nefericit concubinaj Țâșnește orbitor ,sângele. Substanță pe care rotile o cer drept plata, Și cu care se călește oțelul avid, De scrâșnet. Preț pe care noi îl plătim Ba contemplându-le
NEPĂSAREA ROŢILOR DINŢATE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369727_a_371056]
-
de șlapi din cauciuc în picioare, care, la rândul lor, erau pătați cu sânge uscat. Era marcată vizibil de oboseală și se vedea dintr-o privire că este foarte îngrijorată și speriată. Rămăsese, sleită de putere, rezemată de perete. Plângea frângându-și mâinile și blestemând: „Ninorocitul..., ardî-l-ar focul iadului sâ-l ardî! ... Off..., mama me! Cu ci ț-am greșit, Doamniii? Îmi bagî frumuseți de fată-n pământ... Ie-mă, Doamni, pe miniii, nu pi fata me! Las-o, Doamni, pi ea
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
mine se-nnoiește... Nu-ncetez în orice clipă, A iubi dumnezeiește. Baia Mare, 11 septembrie 2015 Trezire Spintecă văzduhul cântecul de rouă Străjuind cu șoapta zorilor de ziuă Călăuză-n drumul cel de viață nouă E iubirea plânsă ce s-a frânt în două. Arsă e clipita florilor din glasră Și din învierea din cenușă iar S-a-mbrăcat privirea plină de mireasmă În albastrul cerului de mai. Dusă e tăcerea ce înlăcrimează În pășirea-I sacră a venit Lumina Să trezeacă tainic cugete
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
parinților, recurg la „arma” cea mai de temut din dotare, și anume plânsul. Și care părinte poate rezista în fața acestui atac înduioșător, sustinut și agasant totodată? În majoritatea cazurilor, pentru restabilirea păcii familiale și liniștirea copilului care plânge de îi frânge inima, părintele cedează presiunilor acceptând doleanțele acestuia. De obicei, acceptarea părintească este negociată, însoțită fiind de o condiționare. În cel mai fericit caz, părintele izbutește să ajungă la un compromis cu micul „terorist”. Același comportament, de „terorist sentimental”, l-am
LA ZBURLICI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368155_a_369484]
-
în urmă totul, Nici de viața ta nu ți-a păsat 1 Din ochi nu o să-mi cadă stropul, Căci din inimă te-am alungat. Chiar dacă sufletul îți plânge, Și e furtună-n jurul tău, Nu poți voința mea a frânge, Că în viață mi-ai făcut mult rău. Drumul doar singur ți l-ai croit, Și nu mai condamna destinul! Tu, din lașitate ai mințit. Acum singur să-ți bei veninul! Chiar de-i avea o altă viață, Tu nu
CÂND LAŞITATEA E REGINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368266_a_369595]
-
mulți regi s-au succedat, Până la Mihai, ce-a abdicat De comuniști fiind exilat. Destinul și-a unit cu Ana, Prințesă de viță regească, Din suflet să-i vindece rana; Urmând cinci fiice să se nască. Dar drumul istoric se frânge Și regim comunist apune În revoluție de sânge, Pentru destin cu vremuri bune. Regele în țară revine, După o viață-n pribegie; Dar suflet îneacă-n suspine, Că țara nu e monarhie. Iar moartea pe rege-l desparte De credincioasa
MONARHIA-FILE DE ISTORIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362565_a_363894]
-
ține S-alungi norii negrii, ce-n mine se strâng. În zilele astea, doar gândul la tine Mă ține în viață, îmi dă un avânt, Din el iau puterea, și-ncrederea-n mine Când orice speranțe sau visuri s-au frânt. Prea mulți oameni falși sunt, prea multă minciună, De relele lumii în tine m-ascund, În tine-mi găsesc adăpost în furtună, Sub aripi de înger, pictate pe-un gând. Referință Bibliografică: Aripi de înger / Daniel Dobrică : Confluențe Literare, ISSN
ARIPI DE ÎNGER de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362585_a_363914]