1,684 matches
-
m-a somat gândul de veghe. “Stai la pândă ca lotrii în întuneric. Mai bine m-ai ajuta când vezi că nu mă descurc”. “Până aici ai scos-o la capă binișor vere. Așa că nu te mai da cu aripa frântă”. Bătrânul a așteptat cu răbdare să “revin cu picioarele pe pământ” și a început să vorbească: --Ascultă ce spune într-o scrisoare “Mitrofan egumenul a sfintei mănăstiri a Trei Svetiteli... la mâna iubitului întru Hristos, fratele nostru, Ioan egumenul de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în care își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2. El nu va striga, nu-Și va ridica glasul, și nu-l va face să se audă pe ulițe. 3. Trestia frîntă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa pînă va așeza dreptatea pe pămînt și ostroavele vor nădăjdui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să-i tragă pe ochi șalul pe care i-l dăduse, dar nu găsi atîta putere, Închizînd ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frînte, cu chipul desfigurat și Însîngerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pămînt; pe pămînt zăcea o masă de oase frînte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
l dăduse, dar nu găsi atîta putere, Închizînd ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frînte, cu chipul desfigurat și Însîngerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pămînt; pe pămînt zăcea o masă de oase frînte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stîlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemînd: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea nimic deznădăjduit În faptul de a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la Doina, Adrian sustrăgându-se din motive numai de el știute. La un pahar de vin și o farfurie de cartofi prăjiți am pus țara la cale, În speranța că toată această tevatură se va sfârși cât de repede. Deși frânt, Întors acasă pe la 19, am cules cronica literară Încredințată de domnul Grigore Codrescu, pe care nici de data aceasta nu l-am putut refuza, mai ales că scria despre volumul de critică al prietenului comun, Mircea Dinutz. 7 iunie 2012
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe deal, era o stână. Ciobanul coboară către noi, află de drumul nostru, de mesajul ce-l ducem. Acest om simplu, aflat într-un loc destul de pustiu, merge la coliba sa și ne aduce nuci și o bucată de pâine frântă, să ne dea de la el, din bucata lui de pâine neagră ca pământul. Atâta bucurie am văzut pe chipul acelui om, în acele clipe, că nu le voi putea uita până la moarte. Străbătând satul Milești, niște tineri au mers din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să fie uniți, pentru că numai astfel putem face față dușmanilor care de sute de ani ne-au călcat în picioare și cred că nici acum nu și-au schimbat obiceiurile.” Din păcate, speranțele studientului Mihăilescu Manole sunt astăzi spulberate. Speranțe frânte, trecerea de acasă, acasă a devenit și mai grea. Sărmanul român basarabean, nu mai poate trece ușor granița nedreaptă de la Prut, granița dintre români ca să-și vadă țara. Guvernanții de la București au clădit vămi solide, parcă pentru veșnicie să ne
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă a iubirii de adevăr, face compromisuri de conștiință cu sine însuși, mergând cel puțin pe două drumuri și pe linii frânte. Este neapărată nevoie să intercalez aici, încă odată, povestea "țații Ioana de la Mănăstirea Cozia", o țigancă bătrână, spovedită de mine și căreia îi dedesem un canon de ispășit și să aprindă o lumânare două în cinstea dumnezeirii. Țiganca, trecând în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nemărginesc. / Elementar altceva căutând, / Ne convertești altfel decât banalul fruct oprit / La vrerea lui dincolo. / Emblema de arbore, emblema de aripă, / Emblema de izvor, de cer, de luceafăr / Metodic ni le-ai crucificat / Recreând / Mereu / Altare fumegând” (Anca Motriuc, Zbor frânt, 2, 1994, p. 23); „Mă doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui de cer... // Cernut din aripi, fluturam tăcere / În mângâieri de perle fumegând... / Foșnea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
am trezit spunându-i o semiminciună: fiindcă n-am avut răbdare, nu se poate face artă fără răbdare, și cuprins de limbariță - simptom clasic al nenorocitei mele plăceri de a trăi - m-am lansat într-un eseu pe această temă, frânt repede de șoferul care, parcă ușor obosit, mă anunță că am ajuns; mi-am luat rămas-bun de la Netocika, strângând-o ușor la piept, cu grijă să nu-mi mototolesc EKG-ul; atunci ea, cu un realism de a cărui perfidie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
urni și începu, lin, să părăsească gara. Tata îmi spuse cu un glas împiedicat, parcă nesigur, pe nume, ca și când nu m-ar fi recunoscut, urcat cum eram, că sânt copilul lui. Își duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă. Pornire târzie de îmbrățișare care nu avusese loc, nu se gândise din timp... ― Marine, repetă el, și făcu câțiva pași cu mine în timp ce mișcarea lină a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care au profitat de generozitatea lui, trebuie să ne așteptăm la cel puțin jumătate de milion de oameni. Inclusiv primarul și tot felul de rabini, veterani și parlamentari, fără a mai lua În calcul toate văduvele și divorțatele cu inima frântă. Fima așteptă până ce termină de vorbit. Apoi Întrebă liniștit: —Ai deschis singură testamentul? —La birou. În prezența martorilor. Pur și simplu am crezut... — Cine ți-a permis? —Adevărul e... — Și unde e acest testament? —Aici. În geanta mea. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Gestul era făcut la întâmplare, de parcă ar fi luat parte la un joc de la o petrecere pentru copii. Ceilalți dansatori - o soție, un tată, o mătușă în vârstă care mai avea câteva picături din același sânge pompând în inima ei frântă - urmăreau degetul care se tot deplasa până se oprea pe un anumit punct. Greensboro. Cleveland. Detroit. Apoi unul dintre ei lua funda roșie sau albă sau albastră atașată punctului între degetul mare și arătător și o ducea până la una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
n-a mai izbutit să-l încălzească. Brațele alunecoase ale bărbatului au lunecat printre degetele soției, iar aceasta n-a avut încotro și-a trebuit să-l lase să plece de lângă ea. Bărbatul s-a întors la râu cu inima frântă, iar râul l-a întâmpinat cu tristețe. Și inima lui Lorelei era frântă. Se spune că bărbatul e încă acolo, un licăriș argintiu plutind pe sub ochiurile de apă, o fantomă alungată printre copaci. Râul i-a lăsat însă vocea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
printre degetele soției, iar aceasta n-a avut încotro și-a trebuit să-l lase să plece de lângă ea. Bărbatul s-a întors la râu cu inima frântă, iar râul l-a întâmpinat cu tristețe. Și inima lui Lorelei era frântă. Se spune că bărbatul e încă acolo, un licăriș argintiu plutind pe sub ochiurile de apă, o fantomă alungată printre copaci. Râul i-a lăsat însă vocea ca să vă poată spune: aveți grijă pe cine și ce iubiți. legendă spusă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să te gândești. Jina și-a închipuit cum ar fi ca ea și Zach să se întoarcă ținându-se de mână, se îngenunchieze lângă Danny și să-l trezească pe băiat cu câte-o sărutare. Ar fi urmat lacrimi, inima frântă a unui alt bărbat, o majoritate de fericire, trei sferturi de bucurie. În sfârșit, ar fi ieșit din canionul râului Salmon împreună. În sfârșit, ar fi putut să-l aducă pe Zach acasă. Jina l-a luat în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
24 și D - 26 / atunci va fi nevoie / de un antidot cu catene / scurte și nesaturate / D - 14 și D - 16.“ (Antidot) „Se desprind găurile din asfalt / și urcă la cer / în ordine crescătoare.“ (Teleportare) „Viața e construită / din linii frânte și piedici, / praguri, coduri, ferestre și uși, / buzunare cu scai.“ (Sălbăticind domesticul ) Pe cine interesează aceste elucubrații? Pe nimeni. Autoarea nu înțelege că poezia începe să existe abia în momentul în care textul interesează pe cineva. Versurile ei - din punct
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
plăsmuirea vastă atotcuprinzătoare poate fi de cel mai adânc interes, că vine de la Dumnezeu sau de la o sursă nedeterminată care ar trebui să poarte un alt nume, tu Însuți, o instanță finită, ești obligat să aștepți, dureros, anxios, cu inima frântă, În această deznădejde galbenă. Și de ce? Dar trebuie! Așa că zăcea și aștepta. Și asta nu era totul, când Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate, dar ce altceva era de făcut? Nu existau evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e bolnav. Nu poate umbla cu metalul ăsta greu și aspru. Nu, nu, o să i le țin eu să le vadă, unul câte unul. Vreau să vadă ce am realizat. Acum douăzeci și cinci de ani am venit la Iereț un om frânt. Dar nu voiam să mor. Nu puteam să Închid ochii - nu Înainte de a face ceva ca om, ceva important, frumos. Sammler nu se aventură să facă vreun comentariu. La urma urmei, nu era chiar atât de lipsit de sentimente. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei să facă ceva pentru el și că, prin urmare, ar trebui să renunțe. Poate că trebuia Încă de multă vreme să fi renun țat să rămână În țara asta. Seara de abia Începuse și se simțea de pe-acum frântă. — Hai să mergem să bem ceva, i-a spus. O să se scuture ea din letargia asta, știa bine că e-n stare. Din s-a Înnegurat. — De fapt, nu, nu, Îți mulțumesc! Sunt cam obosit azi. Poate că-i mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exersat fuziunile în domeniul minier ori, ceea ce astăzi ține de practica obișnuită, „preluarea ostilă“. Dar este cu putință și ca încăperea multifuncțională să fi fost folosită și pentru serviciul religios al unei sau alteia dintre confesiuni. Ferestrele înalte în arc frânt îi confereau pătratului în care sunetul avea un ușor ecou și care nu mirosea a cai, ci a Lysol, un aer hieratic. În orice caz, locul acțiunii te incită tot mereu la puneri în scenă ale căror intrigi se pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând pe secera lunii cu un picior sprijinit în pământ, departe de granitul lustruit și de trandafirii frânți, pe care îi dăltuisem ca relief de medalion pe pietrele de morminte pentru copii. Nu mai voiam să văd niciodată găini Leghorn ciugulind printre pietre de mormânt. Marea întreprindere a firmei Moog, amplasată la capătul Bittweg-ului, mă atrăgea. Acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nud de femeie cu picior de bază și picior activ, la care era de învățat ce mai trebuia învățat în continuare -, ci găina masivă, apoi un corp de păsăre alungit ca un băț și peștele turtit, conceput într-o formă frântă, erau cele care dădeau direcția. Peștele se baza pe primele desene pe tema Calcanul, iar în poezii precum Flașnetă cu puțin înainte de Paște și Apă mare, un text care a generat prima mea piesă de teatru, am găsit tonul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]