2,694 matches
-
-o doar din afecțiune. Te rog să înțelegi că, văzându-te, inima mi s-a umplut de emoție, dar, din păcate, a ieșit prost. Sper să te faci bine curând.“ Era destul de mândră de rezerva și elocvența sa simplă. Dădea frâu liber sentimentelor ei, își zise, și totuși în mod stăpânit, rezonabil și prietenos. Cu siguranță, atinsese un nou nivel de dezvoltare personală, un nou prag al maturității. Spera că asta-l va convinge pe Hungry Hop de bunul ei simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
greșite despre lumea modernă ale neveste-sii. Și înmormântarea, a continuat el. Sincer, nu știu cum am reușit să facem față. Chipul i s-a contorsionat din cauza durerii, iar Susan și-a dat seama că bărbatul se chinuia să se țină în frâu. Nu e normal să-ți îngropi propriul copil, nu-i așa? Susan a clătinat din cap în semn că „așa e“, dar n-a scos nici un cuvânt. Nu avea ce să-i spună ca să-i ia durerea și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să fie adevărat. Nick a oftat. —Ai înțeles ce-am vrut să spun. De când m-ai sunat, m-am tot gândit cum ar fi viața fără Susan... Vocea i s-a înecat. Bărbatul se chinuia să-și țină emoția în frâu. — Și concluzia la care am ajuns? Ar fi al dracului de imposibil de suportat. Și asta nu pentru că face atât de multe pentru mine, ci pentru că i-aș simți lipsa ei, ca persoană. —Toți i-am duce lipsa. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o ședință. Slavă Domnului că pruncii de șase ani sunt așa de inocenți! Bărbatul a început din nou să plângă, iar, de data asta, Alison i-a ținut isonul. La rândul ei, Fiona se chinuia să-și țină lacrimile în frâu. Singura care a rămas cu ochii uscați a fost Julia. Cu toate că și fața ei părea cam chinuită. Toți stăteau în picioare, în cerc, în jurul patului, uitându-se tăcuți la Susan. Știu că nici unul dintre noi nu e un spirit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Însă numai Dumnezeu știe că, din când în când, toți sunt în stare să fie așa. Da, ai dreptate. Dar aici e mai mult decât atât. Ochii lui Alison înotau în lacrimi, iar ea se chinuia să se țină în frâu. Dacă e să fiu sinceră, de multă vreme au început să mă roadă îndoielile astea triste. Atunci ar trebui să le dai cu cremă, a râs Julia, după care a tresărit ușor când a văzut-o pe Fiona uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopții ce se deschidea în fața lui. Era ca și cum s-ar fi scufundat într-o mare de cerneală neagră; și de-abia făcuse primul pas, că Suilem se ivi din întuneric și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc, stăpâne, zise, și dispăru ca și cum n-ar fi existat. Obligă animalul să îngenuncheze, se urcă în spinarea lui și îl lovi ușor pe gât cu călcâiul: — Șiaaa! porunci. Haide! Animalul scoase un muget de nemulțumire, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de mei și curmale, îngrijorat de înfruntarea cu Mubarrak, dar acum, gândul la o bucată de carne prăjindu-se încet la un foc de cărbuni făcu să-i chiorăie mațele. Se apropie încetișor de marginea grarei ducându-și cămila de frâu, având grijă ca vântul să nu-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajunsese la concluzia că membrii regimentului său aveau la activ peste douăzeci de morți, cincisprezece violuri, șaizeci de jafuri sub amenințare cu arma și un nesfârșit număr de furturi, escrocherii, dezertări și delicte mai puțin importante, așa încât, ca să țină în frâu o asemenea trupă, fusese nevoit să facă uz de toată experiența sa, de șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vrea să caut „Marea Caravană“, o s-o fac singur. N-am nevoie de tine. Gacel schiță un zâmbet pe sub văl, fără ca celălalt să-l poată observa, obligă cămila să se scoale în picioare și se îndepărtă încet, ducând-o de frâu. Sergentul Malik-el-Haideri îl urmări cu privirea până dispăru în labirintul văilor formate de dune, la sud de drumul pentru vehicule, și apoi se întoarse, meditativ, spre cea mai mare dintre barăci. Căpitanul Kaleb-el-Fasi dormea întotdeauna până când soarele începea să încingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fel ca dumneavoastră. Dacă nu facem ceva, n-o să ieșim niciodată de-aici, știți asta. în orice moment, pe vreunul din nemernicii ăștia o să-l apuce gândurile negre și-o să ne împuște. Până acum am știut să-i ținem în frâu. Am avut noroc, zise micul sergent. Dar cât ne va mai surâde norocul? în curând vom îmbătrâni, ne vom pierde forțele și ne vor devora. Căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandant al pierdutului post militar din Adoras, „Curul Dracului“, cum îi spuneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jumătate de oră, Postul Militar din Adoras forfotea, cuprins de o activitate cum nu se mai văzuse de pe vremea creării lui sau de pe când făceau escală acolo marile caravane venite din sud. Nu se opri toată noaptea, ducând cămila de frâu, la lumina unei luni timide și a miilor de stele, ce îi permitea să distingă profilul dunelor și linia sinuoasa a trecătorilor dintre ele, capricioasele gassi, drumuri trasate de vânt, care se întrerupeau însă din loc în loc pe neașteptate, obligându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
distingă profilul dunelor și linia sinuoasa a trecătorilor dintre ele, capricioasele gassi, drumuri trasate de vânt, care se întrerupeau însă din loc în loc pe neașteptate, obligându-l să înceapă un urcuș anevoios pe nisipul moale, căzând, gâfâind și trăgând de frâul mehari-ului, ce protesta furios din cauza efortului și a drumului atât de greu la un ceas când, în mod logic, avea dreptul să se odihnească și să pască liniștit în pustiu. Dar odihna dură doar câteva minute când ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu greu ultimele resturi din antilopa ce începea să miroasă urât, își făcu rugăciunile de dimineață, cu fața spre Mecca, spre est, de unde trebuiau să sosească dușmanii săi, și, după ce acoperi bine cu nisip resturile focului, mâncă cu poftă, apucă frâul cămilei și își reluă drumul când soarele începea să-i încălzească spatele. Mergea spre apus în linie dreaptă, îndepărtându-se de Adoras și de toate ținuturile sale cunoscute; îndepărtându-se și de El-Akab, ce rămânea la nord, în dreapta sa, următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din cauza nenumăratelor stânci. Așteptă răbdător și această răbdare dădu roade: un obiect metalic reflectă, foarte departe, o rază de soare. Calculă distanța: aveau nevoie de cel puțin șase ore ca să ajungă la locul unde se afla el. Sări jos, apucă frâul animalului și, în ciuda protestelor sale sonore, îl conduse până la marginea taluzului, pe care îl coborâră cu mare grijă, pas cu pas, atenți nu numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la fund, se opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii, sigur că, dacă s-ar afunda, mehari-ul l-ar trage afară, scăpându-l de primejdie. Simți prima pișcătură de țânțar pe gleznă. Puterea soarelui începea să slăbească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai spună ceva, dar unul dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament și se îndepărta, ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică din umeri: — Cine poate ști ce-i în mintea unui targuí? — Nu-mi place. — Nici mie. Locotenentul se gândi câteva clipe, vădit îngrijorat. Presupun că va încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Militarilor n-o să le placă, Excelență... A ucis un căpitan... — îl disprețuiau pe căpitanul Kaleb-el-Fasi, îi aminti. Era o jigodie... Căută o altă Davidoff și o aprinse lent. — Ca și sergentul El-Haideri... Numai oameni de teapa lor pot ține în frâu adunătura din Adoras... Acum va trebui s-o facă locotenentul Razman... — Razman? se miră El-Mojkri. L-ați detașat pe Razman la Adoras? N-o să reziste nici trei luni - zâmbi amuzat. De asta era pe punctul de a leșina afară. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că se ivise din vâlvătaia focului și alungase cu suflarea lui fetidă strălucirea entuziastă din priviri și dorința cărnii de a petrece. în întuneric, Gacel căzu în genunchi și-și îngropă fața în nisipul dunei, stăpânindu-se să nu dea frâu liber lacrimilor și înfigându-și unghiile în palmă până la sânge. Nu mai era bărbatul bogat care se întorcea la liniștea căminului său după o lungă aventură. Nu mai era nici măcar eroul care-l smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele dușmanilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și trădarea fraierului și idiotului ăluia fleșcăindu-i puterea și răbdarea dovedite cândva în preajma femeii ăleia care avea un tabiet trainic înrădăcinat: bătea copiii până-i căpia. Dintre toți cu care lucrase, doar Rafael se pricepuse s-o țină în frâu cât de cât, dar de-acum nu s-ar mai fi bazat. Simțea o slăbiciune acută, aceeași slăbiciune de altfel care-l împinse să se ducă la jupân Foloștină, directorul, să-i ceară alt partener de tură, pe oricine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
podidit-o plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să se termine postul. A uitat, da, s-a lăsat ispitită și pe urmă n-a mai fost în stare să-și țină pofta-n frâu, de hăituită ce-i de sărăcie și de necazuri, și-i singură și străină pe lumea asta în care nimeni nu-i întinde o mână de ajutor și-i e frică, și are doi copii pe care n-are cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În ciuda exprimării sale nefericite, Tom e un bârfitor de talie mondială - o trăsătură rar Întâlnită la un bărbat heterosexual - și poți avea Încredere că-și va aminti ultimul episod din povestea pe care-o spui. — Mă Îndoiesc. Lesley n-are frâu la limbă când vine vorba de sex, așa că, atunci când În fine o să se Întâmple, o să ne toarne de Îndată toată istoria. Doamne, ce-i asta? Găsisem ceva plutind printre tăiței, care semăna cu un accesoriu pentru vibratoare chinezești, care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și Împrăștiată. V-o spun, multe capete ar fi fost gata să cadă de pe umeri! Se oprește ca să-și tragă răsuflarea, dar mai cu seamă pentru a-și pregăti efectul și a lăsa teama să se strecoare În suflete. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zile, că nu consimțiseră să se lupte decât pentru că li se promisese să li se lase mână liberă În acel oraș prosper, că erau gata să se răscoale, că el, Ceagrî, n-ar fi putut să-i mai țină În frâu multă vreme. Toghrul vorbea În altă limbă: Nu suntem decât la Începutul cuceririlor noastre, mai sunt atâtea cetăți de luat, Isfahan, Șiraz, Rey, Tabriz și altele, mult mai multe! Dacă jefuim Nishapur-ul după ce s-a predat, după toate promisiunile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fie cuceriți de un altul. Nu era cazul lui Nasr. Dacă nu era cel mai bun dintre stăpânitori, nu era, cu siguranță, nici cel mai rău, oamenii se Împăcau și-și puneau soarta În mâinile Preaînaltului, pentru ca Acesta să pună frâu exceselor hanului. Se sărbătorește, deci, la Samarkand Îndepărtara luptei. Imensa piață Ras-al-Tak e năpădită de strigăte și de fum. De fiecare zid se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]