8,186 matches
-
fiind și o ilustrare a tot mai deselor erori semantice legate de necunoașterea limbii din care provin atâtea componente ale românei moderne. În acest caz, terminologia engleză e diferită (repression - release) și nu influențează uzul. Când au fost preluate din franceză, refouler și défouler, respectiv réfoulement și défoulement erau deja termeni foarte populari ai psihanalizei, folosiți în traducerile din Freud și intrați în uzul curent. Verbul refouler avea sensuri și uzuri mai vechi, predominant tehnice: imaginea împingerii înapoi, înspre sursă, a
Supapa de refulare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4970_a_6295]
-
sau a gâștii) este „a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.)”; în mai multe limbi, prototipul pentru un anume aspect al pielii (pentru care, în limbajul medical, termenul de specialitate e piloerecție) e fie găina (în franceză, spaniolă), fie gâsca (în engleză, italiană). Echivalentul francez (și în expresii cu sensul figurat) al formulei piele de găină e chair de poule; în engleză (prin multe alte echivalente) găsim goose bumps, goose flesh (dar și chicken skin); în italiană
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
sens, în raport cu alte microsisteme de semne, cu lucrurile înseși și cu cunoștințele noastre despre lucruri. Să luăm un cuvânt ca liliac. În română el înseamnă (lingviștii spun denotă) pasărea, floarea sau arbustul cu acest nume. Denotații multiple are și în franceză (unde i se spune șoarece chel ) sau în germană, nu și în engleză unde bat înseamnă doar bat. Și mai interesante sunt consecințele relațiilor pe care un cuvânt sau o expresie le stabilește în interiorul textelor literare. Noi, românii, recunoaștem imediat
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
Îmi dă o carte în care, la aniversarea a 20 de ani, foști membri ai echipei, din țară și de peste tot din lume, spun ce a însemnat experiența asta pentru ei. Păcat că din liceele bucureștene cu limbă de predare franceza, și din câți profesori or mai fi, abia treizeci, mult patruzeci de spectatori. Omul sfințește locul și oamenii strică tot. Pe Popa Petre, printre case interbelice, ori mai vechi, a apărut un falnic bloc de sticlă. Pentru o căsuță, un
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4408_a_5733]
-
ritmurile ei sonore. A preluat-o aidoma în scurta sa proză, servindu-i drept de „mîse en abîme”, pentru toată povestea. Versurile au avut mare trecere printre studenții din Boston și Harvard la vremea respectivă și au fost traduse în franceză și în latină. În 1972, au fost puse pe note muzicale și cântate în diferite locații din New York. Și mai recent, ele au fost folosite de cunoscutul savant Richard Dawkins, în cartea sa Unweaving the Rainbow, 1998, pentru a da
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
controversă existența, atît sub imperiul art. 1936 cod civil și art. 277 cod. com., cât și sub imperiul art. 16 din legea cambiei și că acest text conținea soluții în sensul opiniei care domină în cele trei legislații înrudite: română, franceza și italiană. În fața acestor dificultăți ridicate de un text interpretativ, ne-a apărut necesară abrogarea și înlocuirea lui cu un text nou care, fără să poată schimba interpretarea fixată de legiuitorul din 1935, să precizeze această interpretare în termen cât
DECRET - LEGE Nr. 3.673 din 31 octombrie 1940 pentru abrogarea art. 33 din legea cu privire la unele dispoziţiuni pentru înlesnirea şi refacerea creditului din 20 Aprilie 1935 şi pentru interpretarea art. 1396 cod. civil, art. 277 cod. comercial şi art. 16 din legea asupra cambiei şi biletului la ordin. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106081_a_107410]
-
în parte. Altminteri, poeții - francezi, români, de oriunde - riscă să rămînă doar niște vestigii ciudate, bizare din trecutul istoriei omenești, pe drumul ei dificil și tenace spre constituirea unui individ uman cu adevărat viu, conștient, integral. Notă: O versiune în franceză a acestui text a fost publicată întîi pe internet, apoi în revista „NUNC”, Paris, Editions de Corlevour, n°. 19, septembrie 2009. * La poésie, c’est autre chose, Paris, Arfuyen, 2008.
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
Gabriel Dimisianu A apărut, la Editura Institutul European din Iași, la sfârșitul lui 2011, romanul postum al Georgetei Horodincă, Visă- toare. L-a scris în franceză și a fost tradus de Magdalena Popescu Bedrosian. E însoțit de postfața lui Geo Șerban, vechiul bun prieten al scriitoarei. S-au văzut la Paris și în perioada ei ultimă, când Georgeta Horodincă se îmbolnăvise grav, martor, Geo Șerban, al
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
comunicării”, poate dobândi valențe strategic-regeneratoare, după cum reiese din exemplul tălmăcirii, de către Ștefan Aug. Doinaș, a unui sonet de Mallarmé. În plin comunism, arta traducerii a însemnat, astfel, o reconectare la firesc, reamintind publicului relația privilegiată a literaturii românești cu cea franceză, în contrast cu „autohtonismul delirant, de nuanță fascistoidă, extrem de ostil oricăror contacte cu restul lumii” (p. 64) practicat de ideologia comunistă. Așadar, doctele studii ale lui V. Ivanovici nu sunt aride, ci arzător conectate la social, iar grilele de lectură oferite de
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
din istorie a unor popoare, ci și deculturalizarea. Și nebunii scriu literatură Nu e nici o îndoială că americanul Louis Wolfson e nebun cu acte. După ce s-a bucurat de succes în anii 1970 în Franța (detestând engleza, scrie într-o franceză extrem de personală!), admirat de Sartre și de Beauvoir, comentat savant de Foucault și Deleuze, citit cu delicii mărturisite public de Le Clézio și amuzându-l teribil pe Queneau, se vede din nou în atenția presei literare franceze cu un al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
specializat financiar al termenului suveran nu este înregistrat nici în DEX, nici în MDA (Micul dicționar academic), în NDU (Noul dicționar ilustrat) sau în DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat). Mai multe lămuriri poate oferi internetul, mai ales prin prezența termenilor-sursă din franceză (dette souveraine) și engleză (sovereign debt). Se poate constata că, și în acest caz, terminologia noastră de specialitate s-a constituit prin calchiere: expresiile străine au fost traduse, adăugându- i-se astfel adjectivului suveran un nou sens. Rezultatul nu este
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
a datoriei. Cititorii mai sus citați protestează împotriva preluării mecanice, prin traducere, a sintagmei, propunând înlocuirea adjectivului suveran prin alte cuvinte cu sens (aproximativ) echivalent în contextul dat: guvernamental, național etc. Explicațiile financiare atribuie totuși sintagmei un sens precis; în franceză, dette souveraine este „o datorie emisă sau garantată de un emițător suveran (în general un stat sau o bancă națională” (Wikipedia); în engleză se folosesc formulele government debt și sovereign debt, ultima fiind în genere specializată pentru „împrumutul într-o
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
deja impus, să se mai schimbe. În legislația europeană (așa cum se poate urmări foarte bine pe site-ul EUR-Lex), echivalentele sintagmei sunt similare în mai multe limbi: versiunii românești - „criza datoriilor suverane” - îi corespund, în engleză sovereign debt crisis, în franceză la crise de la dette souveraine, în italiană la crisi del debito sovrano, în spaniolă la crisis de la deuda soberana etc. („Recomandarea Comitetului european pentru risc sistemic din 22 decembrie 2011 privind finanțarea în dolari SUA a instituțiilor de credit”, CERS
Datorii suverane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4629_a_5954]
-
românească franceză este de departe cea mai grea în perioada ceaușismului flamboiant. Trendul continuă după 1990. Dar, deja atunci, ceva se pierduse. Franța reușește să propună lumii intelectuale cîteva nume și opere globale, în anii 1970-1980, datorită cărora departamentele de franceză sau de limbi romanice din SUA au încă de lucru și primesc bani. Dar ceea ce este astăzi French Theory are foarte puțin în comun cu ceea ce se citește pe malurile Senei - și mai ales cu ce citim noi odată ajunși
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
Fundoianu - Opere I. Poezia antumă, apărută în cadrul Seriei „Fundoianu - Fondane”, ne îndeamnă, așadar, la o revizuire a diagnosticului pus de critica interbelică. Să mai zăbovim, însă, puțin asupra biografiei operei. Fundoianu, în ipostaza sa românească, mai mult decât în cea franceză, a fost un risipitor, care, pentru adevărurile sale de conștiință, a sacrificat prietenii și alianțe în măsură să-i ofere o mai bună receptare. El și-a îndepă rtat prietenii (pe colegii de generație avangardiști) și și-a radicalizat adversarii
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
fiară sălbatică și vom vedea ce se alege din visurile lui”. Și Deplasarea spre roșu, ultimul roman al lui Radu Mareș, se desfășoară tot într-o regiune de contact etnic, dar în timpurile postdecembriste. Și, desigur, vag antedecembriste. Profesorul de franceză, ziarist după 1989, îi scrie fiului său din Germania o lungă scrisoare despre perioada postrevoluționară, când cunoaște o tânără englezoaică sosită cu ajutoare pentru orfelinat. A doua parte a romanului prelungește scrisoarea cu informații despre întâlnirea cu mama și pe
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
pe jumătate ratată, ca urmare a unor presiuni politice exercitate asupra juriului. Premiul a fost înființat în 2008 de către o poetă și arabistă în scopul trezirii interesului criticii literare pentru romanul arab, tradus, de altfel, masiv de ani buni în franceză, dar nebăgat în seamă. Juriul a fost de la început format din scriitori și critici, unii membri ai Academiei, și sponsorizat de Consiliul ambasadorilor din țările arabe acreditați la Paris, în parteneriat cu Institutul Lumii Arabe (IMA). Cei dintâi laureați au
Când politica face jocurile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4539_a_5864]
-
de a republica marii autori cu serii de capodopere mi se pare o idee extrem de fertilă. Astfel poate fi urmărită fidelitatea traducătorului față de propria metodă, dar mai ales poate fi testată longevitatea unei traduceri. Faust-ul lui Nerval rămâne neegalat în franceză, maqamat-ele traduse de Rückert n-au mai fost abordate niciodată de altcineva în limba germană, căci la ce bun o variantă apteră, chiar dacă ținând, să spunem, de altă generație? Greu de crezut că își va mai încerca puterile cineva, multe
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
--- Literatura belgiană Dat fiind că au scris în franceză și au publicat în Franța, scriitorii belgieni nu sunt de obicei recunoscuți ca atare. Câți știu că Simenon și-a trăit 20 de ani în Belgia natală sau că marele poet Henri Michaux e belgian? Dar că simbolismul, curentul literar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
la BBC, RFI, Foreign Policy și Newsweek. El a fost corespondent din SUA pentru Realitatea TV între 2004 și 2006. Andrei Postelnicu era originar din Câmpulung Moldovenesc, dar a crescut la Constanța și avea 36 ani. Era fiul profesoarei de franceză Mihaela Postelnicu, care a lucrat în televiziunea locală MTC.
Secretul politic al jurnalistului Andrei Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/45729_a_47054]
-
peregrinările prin diverse orașe din țară, relația cu părinții și cu apropiații, anii de școală, starea de sănătate fragilă din anii tinereții. Reproducem aici o confesiune tulburătoare: „Pe urmă, după ce părinții mei și-au terminat studiile, mama medicina și tata franceza, au plecat la Oradea. Amândoi erau din zona Vrancei, dar nici nu le-a trecut prin cap să rămână în București; au plecat la Oradea mânați de ideea unei românități care trebuie să se afirme la granița de Vest. Nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
fixa cu o privire liniștită în care fulgera uneori o blândețe imensă, mă simțeam cotropit de o admirație ascunsă pentru această femeie în care nu încăpeau umbre și care nu părea să fi fost vreodată muncită de îndoieli. Traducere din franceză de Luminița Brăileanu Volum în curs de apariție la Editura ART, colecția „Ocheanul întors”
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
mai jos. Una relatează, în formă șăgalnică, osteneala ce și-a dat (Ion Ghica, n.n.) ca administrator imperial ; cealaltă cuprinde considerații pe marginea hotărârii Congresului de la Paris referitoare la români”. Să adăugăm că d-na Filitti a tradus scrisorile din franceză, că una este din 1855 iar cealaltă din anul următor, că prima are un destinatar nenumit („Dragă prietene”), iar a doua pe cineva numit Anghelescu („Dragă Anghelescu”). Ar putea fi una și aceeași persoană. Inedite sau nu, cele două scrisori
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
de Strauss ci de bănățeanul Ivanovici, reluat de Al Jolson, cel din Cântărețul de jazz, primul film sonor, sub titlul Anniversary Song, cântat apoi de Crosby și de Sinatra, iar în Franța de Quintetul Hot Club. Maria Tănase, cântând în franceză, înregistrare făcută la Paris în 1950 și încununată în 1965 cu Marele Premiu al Academiei Charles-Cros. Străvechiul taragot, simbol al luptei antihabsburgice a maghiarilor interzis de Iosif al II-lea, azi obiect de muzeu în Ungaria, dar uzual în Transilvania
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
să-i ascund adevărul, toată lumea din oraș știa. Eu eram singura dintre cele de seama mea din Berdiansk realizată”. El dădea din cap, arătândumi prin expresia feței o stimă exagerată, și într-o rusă tare stricată m-a întrebat: „Dar franceza? Dar codul lui Napoleon? Dar dreptul roman?” Anna n-a intrat în discuție și a plecat imediat. Dar a recunoscut în mod sincer că fața lui vioaie de om inteligent a impresionat-o și câteva zile nu și-a scos
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]