1,800 matches
-
șirul lor pe-a locuri de al soarelui foc roș. Pe un trunchi înnalt de stâncă chiar Cesarul stă-n uimire: "Ridicați semnele Urbei înspre-a cerului oștire Și strigați: Cu noi e Roma! " - Codri-adînci și-ntunecoși Clocotesc de lungul freamăt și de-a armelor sunare. Armia: "Cu noi e Roma" - Acvilele-i ard în soare. Van din Sarmisegetusa vin săgeți în roșii ploi, Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unde-s? S-au dus pe veci! Bibamus Ex ". {EminescuOpIV 354} FIIND BĂIET PĂDURI CUTREERAM Fiind băiet păduri cutreeram Și mă culcam ades lângă isvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngînat de-al valurilor glas. Răsare luna, -mi bate drept în față: 10Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ascultă gîndu-ți profet: Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată de-o primăvară caldă. Și-un cântec trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n rugină odată-ncă respiră Un cântec de-o sublimă senină disperare, Precum respiră raze întunecata mare. Odată încă-n viață să mă-nnec în lumină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l chema) a se huțăi (a se da de-a huța) - scrânciob a se fâțâi a moțăi [TERMINOLOGIA SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fie ele humans, dwellings sau crit-ters, sânt oricât de complex ar fi jocul, tot atât de diferite de ființele vii cum este gândirea computerului de cea omenească. Ele nu sânt mai rudimentare în reacții decât organismele, ci sânt altfel. Deși provin din freamătul imaginarului colectiv, din legendele și din bestiariile medievale sau din commando-urile moderne, ele nu sânt totuși ființe care urmează logica basmului, ci o alta, cu totul nouă. 251 Corpul, în mai toate jocurile de strategie, de beat'em up sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În nas cu pumnul lui ca o nicovală, iar lacrimile ne umplu ochii și sunetul ascuțit al durerii ni se Întinde pe față și ne lovește În centrul creierului și apoi un șir de crize respiratorii cu intensități variabile, un freamăt În pieptul nostru, jumate hohot de plâns, jumate vomă. Singurul lucru la care putem reacționa este durerea. Nu mai putem vedea sau simți nimic altceva. Cum te-a făcut să te simți Suntem altfel decât cred ei Unde-s Întăririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
atentă dar și efortul interpretativ sunt metode întâlnite și astăzi în orice demers științific. În plus, divinația dezvoltă o multitudine de tehnici specifice care dau și denumirea diverselor forme ale manticii (de pildă, chiromanție ghicirea în palmă; dendromanție ghicirea după freamătul copacilor; piromanția ghicitul în foc sau după traiectoria fumului; oniromanția interpretarea viselor; meteoromanția interpretarea fenomenelor meteorologice etc.). "De fapt, în magie (și divinație n.n.) echivalentele lui alb și negru par să fie mai mult decât proporționale, iar efectele vrăjitoriei sunt
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o anumită inițiere și care sunt înțelese în primul rând sub aspect spiritual. În acest caz este firesc să ne întrebăm: am putea explica prin mijlocirea acestui model orice practică divinatorie? Cum am putea distinge negativul oricărui semn (zborului păsărilor, freamătul copacilor, imaginile unui vis etc.)? Două răspunsuri ar putea aduce unele lămuriri: a) La un nivel empiric credem că negativul este reprezentat de însuși contextul în care se produce un fenomen pentru care se recurge la o ședință de divinație
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mut dintre autor și nor, și prin intermediul lor, Între Înalt și terestru, Între umbră și gravitate, ecourile și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele două ființe să se apropie pînă la contopire Întru spirit. Ca un freamăt mi-e aleanul unde merg și unde sunt. Din Înalt Îmi ține norul lung, ah, lung, ison profund. În cutreierul prin spații cari În altele răspund, cînte el ce În neștire mie Însumi eu mi-ascund. (Alean) E evident că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
veștilor, de aroma chemărilor. Trupul Însuși al acestui cuvînt, substanța sa fonică, pare a-l predestina unei generoase semnificații: zumzetul și vibrația consoanelor inițiale se bucură de o reverberație amplă În cuprinsul bine rotunjit al unei vocale aptă să susțină freamătul prelungit cu tonurile Înalte de orgă nazală ale ultimei consoane. Inconsistent pentru a mai alimenta cu informație pertinentă activitatea eficace, angajată utilitar pentru a atenua inconfortul cotidian sau secular, zvonul deșteaptă o harnică rumoare de roi gata de un alt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Un val se sparge și altul Îi urmează. Într-o parte și-n alta, În același timp, unul se răsfiră și altul se retrage. Concertul rezultă din aceste decalaje și suprapuneri realizate În mii și mii de variante. Este un freamăt permanent, dar pare să existe un tîlc pe care nu ții atît să-l deslușești, cît să te pătrunzi de el și să-l Încorporezi odată cu liniștea pe care el o cuprinde. Dacă vreodată ți s-a părut că are
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
s-a părut că valurile nu sînt decît răsuflarea mării, mărturisind osteneala ei care, Într-un anume fel misterios, ajunge totuși chiar acum (și necontenit) la liman. O răsuflare Întețită care Își găsește mereu răgazul unei expirații ușurate. Din tot freamătul se desprinde acel susur final al răsfirării ca o scurtă bucurie a Împlinirii. În toate astea pătrunde și o sumă de intuiții mitice ancestrale legate de stihia acvatică și de imensitatea mării. Și, de ce nu, și acea cunoștință de sorginte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vremea ei, putea fi un simbol. Care operă pictată sau sculptată ar putea pretinde, după cincizeci de ani, la transfigurarea, la transpunerea mitică a ființei noastre? V-ul ibișilor ce zboară razant deasupra apelor Nilului nu are vârstă. Vedem același freamăt al cerului și al apei pe care-l privea Akhenaton. El va dura cât specia și oxigenul: dialogul omului cu viața, al cărui motor imobil e moartea, nu e pregătit să se întrerupă. Nu dispune numai de o "artă" sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de pagini. Discernerea nu se face decât prin întârziere sau reconstrucție, iar judecata critică doar prin refuzul stimulului-răspuns. Doar autoritatea carismatică se folosește de flash-uri și extazieri emotive. Dacă supunerea și fanatismul se potrivesc bine cu imediatul, înflăcărările și freamătul transmisiunii în direct sunt incompatibile cu această deliberare colectivă decalată, prin intrmediul propozițiilor scrise, după un regulament comun și într-o incintă izolată, prin care un trib poate deveni o Cetate. Iar o democrație poate rezista demagogiei. Libertatea, a cetățeanului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot cocorii când pleacă, toamna, departe, spre marginile lumii. Uneori nu e vorba tocmai de zgomot, ci de o înfiorare a masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de vânt peste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot cocorii când pleacă, toamna, departe, spre marginile lumii. Uneori nu e vorba tocmai de zgomot, ci de o înfiorare a masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători ca pleava risipită de vânt peste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care își va scoate batista și în care îi vor curge lacrimile; așteptați-le la acest cuvânt, la această silabă, nici mai devreme nici mai târziu. Tremurul acesta al vocii, cuvintele acestea lăsate neterminate, aceste sunete înăbușite sau trenante, acest freamăt al membrelor, acest tremurat al genunchilor, leșinurile acestea, furiile, pură imitație, lecție reacordată dinainte, grimasă patetică, imitație sublimă a cărei amintire este adesea păstrată de actor după ce a studiat-o, a cărei conștiință îi era prezentă în momentul executării, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a idealului său feminin. Și în cazul lui se observă o defantoșizare similară celei descoperite la Mitică Popescu din piesa lui Camil Petrescu. Întocmai personajelor caragialești din zodia imposturii, Mihnea Băiatu își construiește o mască, însă îndărătul ei începe să freamăte viață autentică. Obsesia lui erotică este precedată de cea a menținerii unei imagini de care e, de fapt, străin, iar coincidența de nume cu un student eminent, licențiat cu onoruri, îi dă posibilitatea să trăiască practic două destine paralele: cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
văi cu pereți prăpăstioși înecați de pădure. Totul mirosea frumos, a mintă sălbatică și a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el însuși, tot freamătul și întreaga lui frânare. Numai sângele nu și-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei.. Emoția îl cuprinse și pe Anton ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici cel mai mic zgomot, se prelingea peste pământ... ca liniștea codrului. Uneori adulmecă scurt, ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pulover de cașmir, cu pantaloni special făcuți la croitor și părul blond prins strâns într-un coc micuț la spate. Geanta de laptop pe care o purta pe umăr era de un roșu aprins. —Darcey! Își auzi numele strigat prin freamătul mulțimii care se foia împrejurul ei. Neil era la un metru în spatele ei. Darcey se încruntă. — Da’ repejor te mai miști, îi spuse el prinzând-o din urmă. Faci mult sport? — Nu în mod special. Oricât de bine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții unele extrem de dureroase desigur cei prezenți în fața eșafodului așteptau doar doi porumbei gângureau indiferenți (pene de alb geamăt de roșu freamăt de carne sunetul oaselor măcinate) deodată ha ha ha hohotele condamnatului au fost surpriza serii ulterior au apărut legendele evident dar singura certitudine a rămas sinuciderea călăului 4 iunie 2011 Din toată viața mea rămâne doar iubirea n-am trăit
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de sărbătoare. Se discută cu aprindere și nerăbdarea crește. Și-a făcut apariția, chiar în arenă, și un crainic cu un microfon și un sombrero alb. Și, firește, de la orice fiesta nu poate lipsi muzica. Se amestecă cu soarele, cu freamătul publicului, cu așteptarea. * În Spania a izbucnit o celebră răzmeriță când s-a interzis, pe la începutul secolului trecut, purtatul pălăriei cu boruri mari și al mantiei. Cine ar îndrăzni în Mexic să decreteze interdicția de a purta sombrero și pantaloni
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
răsplata, ovațiile. Metamorfoza preotului-crainic sportiv nu e, poate, întîmplătoare. Spectacolul acesta nu e, după câte îmi dau seama, un simplu joc de duminică. E un fel de religie. O religie care cerce curaj și îndemînare; care iubește soarele, aplauzele, arena, freamătul publicului, victoria, caii. Se spune, în glumă, că numai pentru a se întreține cu Dumnezeu un charro coboară de pe cal și-l lasă la poarta bisericii. ) Muzică, iluzii de glorie, rivalități, pasiuni, iată strânse laolaltă câteva plăceri mexicane. Duminica, lumea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]