19,594 matches
-
că era născut pe 12 iulie 1894, că avea patru copii și că, În portofel, ținea atîția bani ungurești și atîția românești care circulau Încă În paralel În părțile de Ardeal ocupate. Bărbatul l-a asigurat că va scăpa de front, adăugînd un lucru În care multă vreme moșu’ nu a crezut: „GÎndești acum, i-a spus ghicitorul, gîndești că la bătrînețe te va ține feciorul dumitale cel mare, Silviu. Află că nu Silviu te va ține, ci Valeriu. Mai află
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
curtea acestei biserici unite cu Roma, atrăgea atenția un mormînt fără nume În care zăcea cu siguranță un străin de sat, după toate probabilitățile, un ortodox, poate din Muntenia, poate din Moldova. Era un soldat necu noscut. În octombrie 1944, frontul ajunsese În zonă. CÎțiva militari germani ocupaseră răscrucea pieței satului, hotărîți să Întîrzie Înaintarea trupelor române pentru ca grosul contingentelor lor să se poată retrage spre vest. Își instalaseră mitralierele pe snopi de paie și pe capre de lemn. După felul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
retrage spre vest. Își instalaseră mitralierele pe snopi de paie și pe capre de lemn. După felul În care s-au desfășurat evenimentele, a devenit limpede că formau o patrulă de ariergardă și că ținta lor o reprezenta Încetinirea Înaintării frontului. Le au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
l-a cărat În cîrcă pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Încartiruit În casa unor localnici. Venise de vreo trei luni de prin Banat, se dădea atoateștiutor și nu admitea să fie contrazis În nimic. Acum Însă, gestionarul Înțelesese că omul În uniformă luase frica a ceva misterios și părăsea frontul onorabil, cît Încă putea s-o mai facă. Silviu Ruba se retrase În curte, dar nu intră și În casă. La scurt timp după plecarea milițianului, i se păru că zărește o lumi nă În biserică. Vitraliile nu Îngăduiau vederea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
frumos ninge! O asemenea iarnă și o ninsoare ca asta am prins doar acolo... În acel loc blestemat, unde cei cu Diktatul de la Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avut onoarea să stau de vorbă cu acest camarad al tău, În cabinetul profesorului Hliboceanu, pe care Îl cunoști... Și dacă ai ști cât de mult m-a rugat să-ți scriu să vii la Iași, să depănați amintiri de pe front, nu ai mai sta pe gânduri... Te roagă să vii Împreună cu mama Maranda, pe care vrea s-o cunoască! I s-au umezit ochii În momentul când a aflat că eu sunt feciorul tău!... Așa că, după ce veți termina treaba În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lovind cu bastonul În dușumea. ― M-ai făcut curios. Povestește-mi. Petrică i-a descris Întâlnirea cu ipochimenul de la poartă, amuzându-se. În final, a răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am simțit suflarea morții În ceafă! Noi nu vom putea fi Îmblânziți cu nici un chip! ― Câtă dreptate ai, Petrică, omule! Acuma
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum se cheamă biserica ceea pe care asfințâtu’ parcă o Învelit-o În jaratic? ― Aceea Îi mânăstirea Galata. Așa mi-o spus Maria ieri, când tu erai la piațî. ― Iaca așa arde’ câte o biserică când să nimerea pi linia frontului... ― Tată Toadere, nu strica poveștile acum. Lasă le pe când le-a veni vremea - i-a Întrerupt Gruia șirul vorbelor. ― Iaca mi-o venit așa nu știu cum o asemănari cu zilele acelea... Da’ nu te teme, dragu’ tatii, că aduceri aminti di
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Elena. Tare aș vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să simtă ceea ce simt eu În astă seară. E mare sărbătoare În sufletul meu! După o viață, l-am redescoperit, prin distinsul lui fecior - doctorul Gruia - pe fratele meu de cruce de pe front, tata Toader, aici de față... Să ridicăm paharul pentru această Întâlnire și pentru bucuria de a vă avea musafiri pe toți... Înainte de a gusta din pahar, tata Toader a lăsat să cadă câteva picături... ― „Pentru sufletele celor rămași acolo... departe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am cunoscut pe tata Toader. ― Cum? - a izbucnit involuntar Întrebarea de pe buzele tuturor. Tata Toader a plecat privirea aproape involuntar, cu zâmbet de aducere aminte... ― Abia mi-au dat tresa de sergent, că mă trezesc mutat Într-un sector al frontului unde - spuneau ei - era nevoie de Întăriri din toate punctele de vedere - a pornit să povestească Petrică... Și cum În armată, mai ales În vreme de război - când Curtea Marțială te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spune tot ce știu și ne interesează. Soarele și-a arătat fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să deseneze tot ce știe despre linia frontului lor, despre gară, depozit și Împrejurimi. „Da’ credeți că se pricepe să marcheze pe hârtie ceea ce știe? - a Întrebat, neîncrezător Păpădie.. „Nu trimiți un tâmpit să mineze un pod. Și el e șeful. Ce spuneți voi, băieți?” - s-a adresat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm și mai atenți. Cu pași de pisică, ne apropiam de gară. În preajma ei se auzea mișcare de trenuri. Din când În când, vedeam câte o garnitură de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când m-am Întors de pe front și Încă mai trăia tata. Parcă Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru misiune, a scos harta sectorului de front unde ne aflam. „Copii! Știți foarte bine că de puțină vreme frontul este pe alt aliniament. Ni s-a semnalat că pe această șosea ce se află În spatele liniei inamice curge foarte intens spre sud-est un flux de mașini grele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru misiune, a scos harta sectorului de front unde ne aflam. „Copii! Știți foarte bine că de puțină vreme frontul este pe alt aliniament. Ni s-a semnalat că pe această șosea ce se află În spatele liniei inamice curge foarte intens spre sud-est un flux de mașini grele, dar nu știm ce transportă. Sarcina voastră este să aflați ce fel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras În umbra tufelor de la intrarea În crăpătura dealului, rămânând cu ochii pe cer, În direcția de unde se auzea sforăitul motorului. După o vreme, a apărut și avionul În Înalturi. Era unul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mine, n-am să am Încotro. Am s-o Încep de acolo unde se află capătul Întâmplării despre care dorește Petrică să povestesc. ― Taman asta așteptăm, Nicule! ― Apoi cred că nu sunt nici primul și nici ultimul medic mobilizat pe front În timpul războiului. Eu Însă, spre deosebire de alții, am avut norocul să fac războiul alături de bunul și dragul meu profesor chirurg Zenit. Până am ajuns la Cotu Donului, am tot urmat frontul românesc. Iertată să-mi fie lipsa de coerență, dar am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu sunt nici primul și nici ultimul medic mobilizat pe front În timpul războiului. Eu Însă, spre deosebire de alții, am avut norocul să fac războiul alături de bunul și dragul meu profesor chirurg Zenit. Până am ajuns la Cotu Donului, am tot urmat frontul românesc. Iertată să-mi fie lipsa de coerență, dar am uitat să vă spun că profesorul Zenit era numit șeful spitalului de campanie unde eram mobilizați. În plină iarnă, numărul răniților sau, celor care sufereau din cauza gerurilor cumplite era din ce În ce mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capătul firului a strigat cu disperare: „Suntem Încercuiți!!!”... Și atât... Profesorul a Înmânat receptorul telefonistului și s-a Întors către mine. Cu un ton aproape firesc, m-a Întrebat: „Ai auzit dragule, ce a vrut să spună cel de pe linia frontului?” „Am auzit, domnule profesor” - am răspuns eu, simțind un fior pe șira spinării... „Bietul soldat. El Își striga involuntar disperarea În care era Încorporată și psihoza colectivă creată de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte pături și Într-o foaie de cort, pentru a rezista frigului până la spitalul din spatele frontului. Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun, copii, și să dea Dumnezeu să vă faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre vă așteaptă!” Din camion a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică: ― Numai că povestea nu se sfârșește aici... La o vreme, după ce am Început să-mi dau seama că trăiesc, am Întrebat În dreapta și În stânga cum de am ajuns acolo În spital. Tocmai de la Cotu Donului, unde se afla linia frontului și o parte din armata noastră era aproape Încercuită de ruși. Un doctor tânăr, foarte binevoitor, mi-a spus: „Dacă trăiești și vei ajunge să pui piciorul În pământ, apoi asta se datorează unui profesor doctor chirurg Zenit. El era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și-a Încheiat povestea... Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu, cu pecetea Întrebării În ele: „Chiar așa a fost?” Nicu a răspuns cu glas vibrat și privirea Înrourată: ― Așa a fost, dragilor. Așa a fost... ― Și atunci... Acolo, pe front, nu l-ai recunoscut, tati? - a Întrebat Despina. ― Nu. Au fost mai mulți factori care nu mi-au permis să-l identific atunci... Întâi, acolo, În Infern, totul se petrecea contra cronometru. Apoi, rănitul era inconștient și fiindcă pierduse mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
niște gânduri... Și-a dres glasul și a Început să vorbească: ― Apoi știu și eu? Anapoda treabă, domnule profesor... ― Eu sunt sigur că te-ai gândit la ceva, dar nu ai curajul să ne spui. Adu ți aminte. Acolo, pe front. Cât de repede găseai rezolvarea unor situații! ― Numai că acolo nu erau doctorul Cuc și securistul Vătrai. Acolo aveam răniții pe care Îi puneam În ordinea cuvenită, după gravitatea rănii, și Îi dădeam pe mâinile 226 225 domnului profesor Zenit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]