34,387 matches
-
schimb de păreri care alunecă, ușor, în literatură: „dacă voi izbuti manuscrisul, aș vrea să tipăresc prin iarnă o cărțulie Buruienile mele. Am găsit în câmpul meu vreo 15 buruieni fără nume, care se mulțumesc, în loc de floare, să realizeze o frunză originală și umblu după un bun aparat ca să le înregistrez înainte de uscăciune.” Înduioșătoare preocuparea, pe care i-o știm, pentru efemer și pentru neglorios. Pentru deosebitul de un anume soi, pentru care nimeni nu și-a găsit destulă uimire. Rău-voitorii
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-a lăsat amurgul trist catapiteasma/ Purpuriualbastru, de mătasă fină,/ Cîmpul își revarsă
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
câțiva ani de căutări, în care a fost influențat de fovism și cubism, pictează în 1921-1922 „Ferma”, o adevărată arcă a lui Noe domestică, cu vechi clădiri scăldate de soare, cu plante și animale înconjurând un arbore uriaș ale cărui frunze ciudate seamănă cu niște rândunele în zbor. „Ferma” este un tablou profund novator, în care caligrafia și culoarea se întrepătrund, un spațiu plin de detalii încă realiste dar stilizate până la limita fantasticului. Nimeni nu se îndoiește că „Ferma” a reprezentat
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
cineva a bătut la ușă,/ venise în grabă,/ câte două trepte, îi auzeam respirația din fotoliu./ Nu m-am ridicat, o șansă ratată, mi-ați zis.// O întreagă zi am privit la planta de pe pervaz/ pân-a înflorit./ Lipindu-și frunzele de perete/ a făcut umbră peretelui./ Am aprins o țigară, fumul s-a împrăștiat prin plasă,/ nu mai văzusem demult/pe cineva abandonându-se pe coastă -/ o pată pe suprafața zilnic înfierbîntată”. Pasivitatea nu reflectă deloc, însă, ca la alți
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
Marina Constantinescu Toate se leagă. Nu gă- sesc ceva azvîrlit la întîmplare în anumite povești din viața mea. Sînt secvenț e scurte dintr- un film sau nuanțe ale frunzelor sau un loc din lume sau o imagine sau un cîntec care te duc iute mai aproape de cineva care contează. Este așa un zgomot în afara mea, încît abia îmi mai aud vocea interioară. Abia mai ajung la mine. Ca să izbutesc
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
franceză. Ci ca într-un film întrerupt datorită unei defecțiuni a proiectorului - când mai rămâne pe ecran o imagine. La capătul treptei dinspre pajiște începea să urce un trandafir cățărător, probabil îi mai trebuia o vară spre a ajunge sus. Frunzele ar fi trebuit să se miște în vânt. Nu se clinteau. Dincolo de copii erau niște fagi cu sunetul delicat al frunzelor proaspăt deschise. Nici ele nu se clinteau. Apoi copiii se puseră în mișcare. La început crezu că asta avea
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
treptei dinspre pajiște începea să urce un trandafir cățărător, probabil îi mai trebuia o vară spre a ajunge sus. Frunzele ar fi trebuit să se miște în vânt. Nu se clinteau. Dincolo de copii erau niște fagi cu sunetul delicat al frunzelor proaspăt deschise. Nici ele nu se clinteau. Apoi copiii se puseră în mișcare. La început crezu că asta avea să schimbe situația, dar nu. Mai degrabă continua adâncirea irealității. Se rotiră concomitent, ca niște dansatori într-o sobră coreografie, întorcându
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
Mai degrabă continua adâncirea irealității. Se rotiră concomitent, ca niște dansatori într-o sobră coreografie, întorcându-se unii spre alții și reluând jocul de parcă n-ar fi fost întrerupt niciodată. Dar mișcarea lor nu eliberă femeia, care rămase pe loc. Frunzele nu se clinteau. Din acoperișul terasei se ridica burlanul instalației de gaze, o țeavă inoxidabilă cu un fir subțire de abur. Norișorul format deasupra intrase în nemișcare, pierduse direcția și împietrise peste acoperiș. Pe zid era un ceas, de neignorat
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
gurii, și apoi această viață se întoarce în amintire, punctual, ca un șoc, și nu de bunăvoie, ani de-a rândul, ca urmările unei uriașe beții cu psilocybin. Foșnetul vântului în ceea ce avea să se transforme peste câteva clipe în frunză de fag cânta Sacre, totuși auzea undeva, în muzica de primăvară a devenirii lumii, și iarna. Undeva, în gustul șampaniei, pândea angostura. - Au venit să te ia doi funcționari de la Criminalitate Externă, zise femeia. Îi puse în brațe cutia viorii
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
Protopopescu (n. 1942) 7.10.1995 - a murit Bazil Gruia (n. 1909) 8.10.1872 - s-a născut D. D. Pătrășcanu (m. 1937) 8.10.1897 - s-a născut Ștefan Nenițescu (m. 1979) 8.10.1929 - s-a născut Dumitran Frunză 8.10.1929 - s-a născut Alexandru Andrițoiu (m. 1996) 8.10.1930 - s-a născut Maria Carpov 8.10.1931 - s-a născut Radu Pontbriant 8.10.1938 - s-a născut Constantin Abăluță 8.10.1939 - a murit George
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4282_a_5607]
-
30.07.1934 - s-a nascut Țîța Chiper-Ivasiuc (m. 2002) 30.07.1935 - s-a nascut Traian Dorgoșan 30.07.1940 - s-a nascut Constantin Vremuleț 30.07.1958 - s-a nascut Dan Pavel 30.07. 2007 - a murit Victor Frunză (n. 1935) 31.07.1910 - s-a nascut Grigore Popa (m. 1994) 31.07.1936 - s-a nascut Sigmond István 31.07.1950 - s-a nascut Alexandru Vlad 1.08.1913 - s-a nascut Coca Farago (m. 1974) 1.08
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4447_a_5772]
-
că pielea, care parcă le fusese vopsită cu un lichid miraculos, scânteia cu raze albăstrii ce îți luau ochii. În lumea oamenilor, văzusem foarte rar un albastru atât de nobil: nu există pânză de o asemenea culoare, nu există nici frunze de o asemenea culoare, însă sigur există flori de o asemenea culoare - e vorba de o mică floare din mlaștinile ținutului Gaomi din nord-est care înflorește dimineața și după-amiaza s-a și ofilit. Ținut de subsuori de cei doi draci
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
capul, apoi am văzut o flacără, am auzit o explozie care părea că răzbate de foarte departe și-am adulmecat mireasmă de praf de pușcă plutind prin aer... Poarta noastră era descuiată, iar printre crăpăturile ei se vedeau oameni câtă frunză și iarbă - să fi știut oare că urmează să mă întorc? M-am adresat celor doi draci-slujbași: - Fraților, v-am ostenit cu drumul ăsta! Le-am zărit zâmbetul viclean de pe fețele albastre, dar n-am mai apucat să mă gândesc
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
-i mâna să coboare. Șopti ceva, râse scurt, după care îi făcu semn șoferului că poate pleca. Se uită apoi în jur, iar zâmbetul îi dispăru brusc. Poftim, domnule! Trei zile am fost plecați și, uite, curtea e plină de frunze... O să vorbesc cu Elvira, dacă nu-și pune la punct bărbatul, îi dau afară pe amândoi. Gătește ea bine, dar nu am să plătesc un bețiv... Nu apucă să-și termine vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nopți, la o vilă de pe strada Ciprian Porumbescu, lângă un abator. Ne-am plimbat prin parc, ținându-ne de mână și uitân du-ne la oameni, pentru că ne place să facem asta. Fiindcă era toamnă și parcul era plin de frunze căzute, am încer cat să găsim împreună cea mai frumoasă frunză. După multe foșnete și copaci scuturați, ne-am dat seama că fie care avea frunza lui preferată, așa că le-am păstrat pe amân două. Ar fi meritat imortalizată frumusețea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ne-am plimbat prin parc, ținându-ne de mână și uitân du-ne la oameni, pentru că ne place să facem asta. Fiindcă era toamnă și parcul era plin de frunze căzute, am încer cat să găsim împreună cea mai frumoasă frunză. După multe foșnete și copaci scuturați, ne-am dat seama că fie care avea frunza lui preferată, așa că le-am păstrat pe amân două. Ar fi meritat imortalizată frumusețea par cului, dar ne propuseserăm să nu luăm cu noi aparate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pentru că ne place să facem asta. Fiindcă era toamnă și parcul era plin de frunze căzute, am încer cat să găsim împreună cea mai frumoasă frunză. După multe foșnete și copaci scuturați, ne-am dat seama că fie care avea frunza lui preferată, așa că le-am păstrat pe amân două. Ar fi meritat imortalizată frumusețea par cului, dar ne propuseserăm să nu luăm cu noi aparate de fotografiat. Am fost la un concert Magda Puskas. În timpul unui cântec, Alexandrei i-au
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ar numi Ionel Teodoreanu. Le-am evitat și astăzi, așa cum le evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară, la bunici“ a devenit simplu „la țară“. Mă înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
niște desene făcute cu creta. Nu erau făcute de copii, începători ezitanți în ale desenului, erau perfecte, mai mult, erau simboluri: o broască țestoasă, un elefant, un unicorn. Era o zi de sfârșit de noiembrie cu vânt moale, care spulbera frunze în culorile obișnuite ale toamnei: roșu venețian, galben-ocru, verde neruginit încă, având marginile franjurate de umezeală și tristețe. Am simțit un fior de neliniște, dar am stat mult timp, fascinată, să privesc țesătura albă a liniilor peste care se așternuse
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
venețian, galben-ocru, verde neruginit încă, având marginile franjurate de umezeală și tristețe. Am simțit un fior de neliniște, dar am stat mult timp, fascinată, să privesc țesătura albă a liniilor peste care se așternuse o ușoară brumă străvezie. Pe deasupra fluturau frunze, care parcă voiau să-mi transmită un mesaj sau doar să-mi atragă atenția. Încercând să-mi potolesc atacul de panică, atunci când am văzut că ceasul arăta tot opt fără douăzeci, am mers până la intersecție, am luat tramvaiul bun de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o undă în marea de unde care e universul, în vidul absolut din care apă rem ca niște holograme și unde ne întoarcem la sfârșit. Simt pacea și sunt una cu tot. Respir în fiecare om, mă legăn în vânt ca frunzele copacilor. E timpul, îmi spune o voce interioară, și deschid ochii. Femeia se îndreaptă spre banca pe care mă aflu. Mă ridic ușor și pornesc spre ea. Ne despart aproape trei sute de metri. E frumoasă, constat, cu părul lung și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
simțeam al naibii de vinovată. Anormală. A întins mâna spre CD-playerul de la bord și a dat drumul la muzică. Mă uitam drept înainte, dar i am simțit privirea. S-a uitat la mine câteva secunde, apoi mi-a zis încet: — Ai o frunză în păr. Am întors capul spre el, l-am privit. — Te deranjează? E opera ta. Și-a mutat privirea de la mine spre șosea. Faci cum vrei. Eu doar ți-am zis. Mi-am desfăcut părul răvășit și l-am scuturat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vreau să fac o precizare subliniată tare: cine vrea să candideze pentru România să Învețe românește bine și să-și facă campania În românește, să-și caute În arhive numele românesc; pentru că dl Gyorgy Frunda cred că este simplu Gheorghe Frunză. Tot fără comentarii! Greșelile se plătesc, așa că veți plăti și voi. Curând. Până atunci revizuiți-vă platformele, clientela, atitudinea și schimbați sistemul de vot. Toată lumea vrea vot uninominal. Firesc. Fiecare om vrea să știe cui Îi dă dreptul să hotărască
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
s-o dea peste cap, lăsând-o pe neașteptate, capricios și luându-i-o sprințar înainte, într-o goană buimacă de flăcău îndrăgostit, care-și râdea de moliciunea ei, șuierând printre tufe și izbind cu fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba și ceva ca un asfalt clocotitor forfotind pe întinderea șoselei, acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de brazi. Veneau din cele mai îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]