5,324 matches
-
din nou și din nou limita, așteptând ca cineva să apară în cele din urmă și să spună: "Aceasta este limita." Prin faptul că nu a setat limite și exigența a fost redusă, părintele i-a transmis copilului că dezamăgirea, frustrarea și alte emoții supărătoare trebuie evitate cu orice preț. Dacă limitele au fost inconsistente, nici așteptările de la el însuși sau de la ceilalți nu au fost integrate corespunzător. Astfel, dacă copilul nu a trebuit să facă față gestionării adaptării la limită
Ce se ascunde în spatele comportamentului unui copil "scăpat de sub control" () [Corola-blog/BlogPost/338290_a_339619]
-
Așadar, ce facem în cele 5 dăți rămase când partenera noastră nu e disponibilă pentru noi? Nu e ușor nici pentru ea să își găsească resurse și să înțeleagă nevoia reală a soțului, dar nici pentru el să își gestioneze frustrarea și în același timp să nu caute alternative. Poate că o contemplare la ipotezele din Teoria „Jocul Încrederii” (dr. John Gottman) vă ajută să vă alegeți partenerul potrivit, să începeți o relație sănătoasă și, dacă sunteți deja într-o relație
Când înșeli. Adulterul începe cu primul secret, nu cu prima partidă de sex () [Corola-blog/BlogPost/338288_a_339617]
-
care părinții se pot conecta la nevoile copiilor. Aceasta este de părere că, la baza comportamentului irațional al fiecărui copil, stă sentimentul de deconectare. Acesta este cauzat de de un fel de durere pe care o simte: regret, frică, furie, frustrare etc, care îi poate întuneca abilitatea de a simți dragostea părintelui, atenția lui, crede aceasta. „Ce ne ajută pe noi, părinții, să ne simțim mai puțin frustrați și mai mult în control este să privim aceste reacții drept strigăte de
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]
-
dai copilului cel mai de preț dar pe care îl poate face un părinte: „Știu că acest lucru nu pare corect, dar sunt aici să ascult ce simți despre asta”. Nu cauți să repari sau să îți distragi copilul de la frustrare, ești acolo doar să asculți. De obicei, stabilirea unei limite poate crea tensiune între părinte și copil. Cum trebuie gestionat acest moment? Pentru a putea face asta, trebuie să înțelegem că la baza comportamentului irațional al fiecărui copil stă sentimentul
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]
-
trebuie gestionat acest moment? Pentru a putea face asta, trebuie să înțelegem că la baza comportamentului irațional al fiecărui copil stă sentimentul de deconectare. Acesta este cauzat de de un fel de durere pe care o simte: regret, frică, furie, frustrare etc, care îi poate întuneca abilitatea de a simți dragostea părintelui, atenția lui, bucuria pe care o regăsește în copil. Și când aceste sentimente apar, partea rațională a creierului copilului, cortexul frontal, se închide pur și simplu. În acest moment
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]
-
fără ei, ori facem vizite foarte scurte în care le lăsăm un timp în care să exploreze și îi urmărim ca să îi ținem în siguranță. Ajustându-ne așteptările în acest caz, ne scutim și pe noi, și pe copii de frustrarea nenecesară de a stabili limite care sunt încălcate iar și iar. Al doilea lucru este acela că abordarea Hand in Hand ne învață că respectul funcționează în două sensuri. Nu doar copilul are nevoie de respect și merită respect, ci
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]
-
sentimente rele nu este o misiune ușoară și, pentru a putea face acest lucru bine, trebuie să fim susținuți noi înșine. Noi, la Hand in hand, am învățat că, dacă vorbim cu rândul cu cineva despre grjile, greutățile, fricile și frustrările noastre, ne facem să ne simțim mai relaxați și mai în largul nostru. Când avem resurse, suntem mult mai capabili să oferim conectare prin joc, să punem limite cu iubire și să ascultăm sentimentele copiilor în întregime. Însă există zile
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]
-
într-un an sunt incomplete. Unele inspectorate le fac, altele nu. Cu atât mai puțin se vorbește în sistemul de educație despre situațiile tensionate din clase, despre calitatea vieții pe care elevii și profesorii o au în școală. Despre țipete, frustrări, excese de putere, reglări verbale de conturi în timpul orelor. Peste ele se așterne de multe ori tăcerea, deși ecourile lor zdruncină mult timp, uneori pentru totdeauna, ființa unor copii. Când vorbești despre educația unor copii, miza este uriașă. Simt asta
Al treilea părinte () [Corola-blog/BlogPost/338268_a_339597]
-
în lume. Peste 40% dintre dascăli renunță la predare în primii cinci ani de învățământ Profesorii norvegieni, de pildă, poartă și ei, în momentul în care ajung în fața copiilor, întreg bagajul vieții unui om. Ca și cei români, sunt expuși frustrărilor, dezamăgirilor, nesiguranțelor, stresului pe care îl presupune lucrul cu copiii. Și ei au zile bune și zile proaste, chiar dacă sunt plătiți de zece ori mai bine. Însă ceva este fundamental diferit, iar acest ceva nu este doar fluturașul de salariu
Cum gestionează alte state problema stresului la profesori. AL TREILEA PĂRINTE () [Corola-blog/BlogPost/338314_a_339643]
-
petreceri mișto se dau, totuși, în agențiile de publicitate și corporații, câți oameni din industrie ai fi putut să întâlnești în potențiala ta ascensiune spre grand prix-ul carieristic personalizat, câtă experiență ai fi putut să acumulezi la costul unor mici frustrări de palier și mâncătorie de sezon, dacă n-ai fi fost atât de fudul cu potențialul tău cazon. Înainte ca ultimii idealiști să-mi arunce avioane de hârtie cu povești despre oameni care s-au apucat de scris la șaizeci
Joburile mele: Am 23 de ani și m-am lovit toată viața mea de următorul cuvânt () [Corola-blog/BlogPost/338338_a_339667]
-
nevoile. Starea asta de agitație și neputință și plictis se transmite profesorului. Care e învățat să-și gestioneze clasa ca pe vremuri. Cu catedra în față, cu relația asta pe verticală, cu autoritate. Iar acest lucru nu funcționează. El resimte frustrarea copiilor, care este una naturală, simte că nu mai are autoritate și își spune: «Eu cine sunt aici?»”. Și mai există o mare sursă de stres pentru profesorul român, crede Oana Moraru: singurătatea. Puțini au cu cine să discute despre
de la autoritatea pierdută în clasă la locul pierdut în lume. AL TREILEA PĂRINTE () [Corola-blog/BlogPost/338311_a_339640]
-
să și-l imagineze pe copil ca pe un recipient de umplut cu pâlnia, livrându-i-se masiv o informație nedigerată și nedigerabilă. Genul acesta de gavaj cognitiv este, desigur, dăunător și se întoarce împotriva școlii înseși, creând forme de frustrare continuate adesea până la vârsta adultă. Dar aș zice că lucrurile astea se reglează prin metodică, printr-un echilibrat amestec de metode tradiționale și inovative. Oare este cea mai înțeleaptă decizie să tăiem accesul copiilor noștri de la o zonă de cunoaștere
la școală se va învăța mai puțin! Vom crea, în schimb, elevul nou, care va discuta despre orice, cu o trufașă siguranță de sine () [Corola-blog/BlogPost/338347_a_339676]
-
a văzut că, dacă ai încredere în oameni, te vor uimi. Cum ai încredere în oameni, asta e întrebarea? Cred că lecția mea pentru mine a fost să dau timp acestor oameni despre care vorbeam. Să îmi amintesc la fiecare frustrare cât am greșit eu în propriile procese de creștere. Sau să nu intru în procese în care nu-mi pot controla emoțiile. Am încetat să mai donez către cei pe care îi judec mai aspru decât pe mine. În loc să mă
Să nu dăm săracilor () [Corola-blog/BlogPost/338367_a_339696]
-
clarificate aceste lucruri, blocajul de la care am pornit „refuz să tocesc la română” a devenit „pot să descopăr cum pot să fac și asta, e o provocare”, iar pentru mine, ca specialist, era important să exersăm și creșterea toleranței la frustrare. De ce? Pentru că adesea, noi, oamenii, amânăm să ne implicăm în proiectele care ne cer o investiție mai mare de timp dacă recompensa vine prea târziu așa că ne ne folosim ușor timpul și energia în acțiuni efemere care ne aduc satisfacții
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
prealabil în registrul electoral. Câți dintre cetățenii români care muncesc în străinătate au reședință/ domiciliul acolo? Există o astfel de statistică? Pe ce bază reședința/ domiciliul ajunge să împiedice un drept constituțional? Eu însămi și mulți alți români am trăit frustrarea de a nu putea vota pentru că eram în deplasare în interes de serviciu, sau pentru că eram la studii de scurtă durată, sau pentru că nu am socotit de cuviință să ne facem domiciliul din varii motive, sau pentru că nu am știut
„Fă-te micro-mogul de presă” și alte 3 soluții prin care poți apăra democrația de minciună, manipulare, propagandă () [Corola-blog/BlogPost/338363_a_339692]
-
casă. Iar banii din borcănașul cu economii pot fi folosiți pentru a cumpăra diferite jucării ieftine pe care copilul și le dorește. „Jucăriile nu trebuie să aibă o valoare foarte mare, pentru că îi este greu să gestioneze să își gestioneze frustrarea și să aștepte până când se strânge o sumă mai mare de bani”, a văzut psihologul. După 10 ani: cum poate copilul contribui la vacanța familiei După vârsta de 10 ani, copiii pot înțelege noțiunea de investiție și pot fi învățați
Cum să le vorbești despre bani copiilor. Regula celor trei borcănașe care îi învață să își administreze finanțele () [Corola-blog/BlogPost/338366_a_339695]
-
vocabularul de familie. Când strâng bani și îmi cumpăr ceva mai important savurez viața mai intens decât dacă i-aș cheltui pe toate prostiile”, continuă Gaspar Gyorgy. De asemenea, după această vârstă copiii își pot gestiona cu mai mare ușurință frustrarea și sunt capabili să aștepte perioade mai lungi pentru a-și cumpăra un obiect de o valoare mai mare. În adolescență, copilul poate fi încurajat să contribuie, din economiile sale, cu o sumă la vacanța familiei, chiar dacă aceasta nu reprezintă
Cum să le vorbești despre bani copiilor. Regula celor trei borcănașe care îi învață să își administreze finanțele () [Corola-blog/BlogPost/338366_a_339695]
-
mai la îndemână mijloc al acestei autenticități. Supus și în-frânat timp de secole, el s-a revoltat și și-a cerut dreptul la desfrânare începând de prin anii 1960; după care a început să se repună în valoare pe măsura frustrărilor acumulate. Tot acest proces a trecut prin mai multe faze și niveluri, pe care le-am putea distinge, mai mult didactic, după cum urmează: * nivelul zero: (re)descoperirea corpului . Poate suna ciudat, dar a fost un moment în care europenii (adică
Corpul autentic și cultul său de piață () [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
băgat în mine tone de chipsuri și hectolitri de cola Așa se face că am acceptat. Acum știu, am făcut-o nu pentru sală, pentru că nu m-am dat niciodată în vânt după, dar faptul că prietenul mi-a înțeles frustrarea din priviri, m-a făcut să-i întorc favoarea, și am confirmat. Din păcate, ajuns acasă la 23, m-am băgat în pat la 24, m-a trezit copilul la 1, apoi la 3. În sfârșit, m-am ridicat în
„Ce nebuni se strâng aici într-o zi lucrătoare de toamnă?!” Secta corporatiștilor care transpiră la 6 dimineața () [Corola-blog/BlogPost/338399_a_339728]
-
ne rezumăm la a avea dreptatea că tinerii de azi sunt inculți, nesimțiți și fără valori? Că sunt incomozi convingerilor noastre de respect, normă și reușită în viață? Nu, nu are sens să abandonăm căutarea sau modelarea școlii, doar pentru că frustrarea noastră de profesor sau părinte are la bază liniștea de a avea dreptate. Între a construi reguli și a construi semnificații Ca să restaurăm ordinea, nu mai avem nevoie de reguli în primul rând, ci avem nevoie de semnificații. Învățarea este
Tinerii noștri fragili și inculți () [Corola-blog/BlogPost/338384_a_339713]
-
Reacțiile au fost multiple și a trebuit să treacă prin noi sabia durerii unor părinți pentru a constata că 16 copii români au fost răstigniți între legalitate și instituționalitate. Și asta numai într-un singur an. Am văzut cum ies frustrările la suprafață, cum se încearcă, a câta oară, să se dovedească vinovate mentalitățile colective legate de educație și familie. Cum se marșează, a câta oară, cât de proști sunt părinții români și cât de deștepți cei occidentali. Am urmărit atent
Cazul Bodnariu. Bătaia e ruptă din Rai () [Corola-blog/BlogPost/338427_a_339756]
-
a critica un prieten, un apropiat. Care, eventual, îi știe niște slăbiciuni, că doar unui prieten îi spui și chestii mai delicate, nu? Are opțiunea de a o da cotită, de a fi ambiguu, de a rezolva el pocinogul, dar frustrarea există. Genul acesta de relație ambivalentă e nociv. Am mai cunoscut manageri foarte manipulabili, din cauza nevoii lor de concordie și pace („să fie bine, să nu avem conflicte...“). Sau manageri pentru care agresivitatea și injuria erau forma obișnuită de interacțiune
Cum recunoști un șef toxic. „Când decid să-și dea demisia, angajații părăsesc managerii, nu compania” () [Corola-blog/BlogPost/338433_a_339762]
-
care s-a schimbat mult în ultimii ani. Niște oameni cu care deseori rezonez, care s-au schimbat și ei, mai mult sau mai puțin în pas cu vremurile. Niște oameni cu care împart probabil același tip de temeri ori frustrări sau același gen de perspective asupra lumii sau a vieții în general. Nu m-am sfiit niciodată să spun că sunt român în toate, n-am apucături prea scandinave și nici nu cred că acestea ar fi la locul lor
Nu am fost niciodată genul protestatarului. S-ar putea ca tocmai asta să vrea statul de la mine: absența () [Corola-blog/BlogPost/338442_a_339771]
-
în sine, mai bună decât dezastrul actual. Toate principiile de reformare declarate de cei 6 sunt valoroase și reprezintă deziderate valabile pentru orice sistem educațional european, aliniat la cerințele viitorului. Propunerea lor vine cu nerv și dintr-un sentiment de frustrare și urgență - împărtășit în egală măsură de toți - că ne aflăm în ceasul al 12-lea cu școala românească și că orice altă amânare înseamnă neputință cronicizată. Vine, în același timp, total ruptă de realitatea pregătirii profesorilor noștri, de lipsa
Ce se întâmplă cu reforma curriculară a ministrului Curaj? () [Corola-blog/BlogPost/338435_a_339764]
-
putem depăși. Suntem doar tutorii lor, nu zeii lor tutelari. Va trebui să ne obișnuim cu ideea că îi pregătim, cum putem, pentru viața lor liberă și autentică, nu pentru cultul fragilelor noastre existențe. Nu noi, cu toate iluziile și frustrările noastre secrete, suntem în prim plan, ci ei, cu liberul lor arbitru bine educat, capabil să se exercite în orice fel de circumstanțe. În această privință, singura instituție dovedit funcțională este școala cu toate rigorile ei și cu instanțele ei
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]