2,159 matches
-
arbori presărați, merii bătuți de roadă, creste îmblînzite, în Lunca la Tisa prepoziția calc slav, bărbații la coasă, satele rutene nu țin sărbătoarea azi, greco-catolici ori ortodocși pe vechiul calendar, sulițele din soare, Tisa bună de vad, capra trasă de funie, paște-o la drum, km 231+7 socotind din Oradea Halmeu, prin fosta Cehoslovacie ori și mai vechi numărători chezaro-crăiești, rufele cenușii între clădiri de lemn în haltă, iarba udă, porumbiștile la lărgime, km 229 cantonier cu stegulețul desfășurat, ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu bota, cu botul, cotloane de adăpat ținea orice făptură a lui Dumnezeu! arată țuica la tren, he, he, he! mai aveam și jos un tovarăș, băltește în culturi carbonizate, lumina palidă de ploi fără vreme, imaș, măgarul trage de funie acasă, îi vine stăpîna, derularea explicativă țeapănă de grasă, umblu cu tălpile goale la Radomirești. Vineri, 19 august, ora 18,30, la peronul gării Roșiori, copilăria ruptă în clivajul sat-oraș, medie ponderată în timp a conștiinței, personalul București Roșiori plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se deschide printre obstacolele de case ce sînt ele, la calea ferată s-ar fi observat mai greu ideația intermediară, lățimea pătrunderii 20-30 m cu tot cu autobuz, încap și clădirile, cîțiva nori rădăcinile lor, traseu turistic pe cruce roșie, chei, serpentine funie în sac pe văioaga pîrîului, la stîncă, Apusenii îi repetă în scris pe ceilalți, punctul marcat i în ei, unde s-a mai tras așa de un autobuz, la zece serpentine pe minut! rulează pădurile prin parbriz sau ne învîrtesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în legea lui! stînca, tunel și crestele brazilor, greu îți este să dai cu piciorul în țepușă! Utușoiu agitațiile ieșite culmi și alte povești, Păltinișul avînd o ieșire de munte cu tot cu geologia, halta Tarcău, Lunca de Mijloc mere, ceapa roșie funie atîrnată, Trotușul pui de rîu, textul sărăcit de atîtea glose pe termenul de adîncime, feroviare în "CFR", Cuchiniș biserică stil Maramureș, sirenă de 30 de secunde peste trecerea nesemnalizată, Dacia verde încetinește, Beleghet, schitul Diaconești, repetă holograma Preluci, în text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se declarau fiii (urmașii) profesorului Ioan Borcea. Mergând pe aceeași linie cei din generația mea ne putem declara nepoții săi. Acceptăm o astfel de metaforă, pentru a îngroșa „firul roșu” ce leagă generațiile. Am creat, în imaginația noastră, o adevărată funie care să reziste în timp. De aici pornește cultul pentru oamenii mari. Dacă nu suntem urmașii unor oameni mari suntem nimic. Mă simt oripilat când constat că unii dintre cei din noua generație consideră că viața și știința începe cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Omul acesta părea mai sălbatic decît un viking care rătăcise pe aici cu multe secole în urmă. Cîmpul, de o parte și de alta a drumului, era plin cu glugi din strujeni, legate cu niște curpeni de bostani, groși cît funia cu care se lega buhaiul satului pe vremuri. Singurul drumeț, care bîntuia pe acest drum pustiu, era tot mai îngrijorat pe măsură ce burdihanele norilor începeau să se tîrască tot mai aproape de pămînt. Cum drumul era însoțit aproape peste tot, de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Stimată doamnă, am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment încheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se transferau la stradă asfaltată, cu apă, canalizare și gaz. Stai, Costică, îmi atrag atenția. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă îi seacă izvorul lacrimilor. Este total inertă și Bostan dorește să încheie mai repede această aventură neașteptată. O să am grijă de tine. A murit și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Mizerie fără farmec Într-una din zile mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe fundul mărilor. Spectatorii strînși pe țărm au văzut ivindu-se din apă o stîncă ce s-a desfăcut în două și din care a ieșit bărbatul. Niște mașiniști ascunși într-o pădure manevrau de la mare distanță dispozitivul cu ajutorul unor funii. Operațiunea a reușit de două ori. A treia oară, funiile s-au încurcat, stînca artificială s-a dus la fund și eroul a pierit înecat. Netulburată, familia lui a anunțat că el alesese să rămînă pe fundul oceanului și serbarea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
-se din apă o stîncă ce s-a desfăcut în două și din care a ieșit bărbatul. Niște mașiniști ascunși într-o pădure manevrau de la mare distanță dispozitivul cu ajutorul unor funii. Operațiunea a reușit de două ori. A treia oară, funiile s-au încurcat, stînca artificială s-a dus la fund și eroul a pierit înecat. Netulburată, familia lui a anunțat că el alesese să rămînă pe fundul oceanului și serbarea a continuat așa cum era prevăzut. Dar, după plecarea invitaților, părinții
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Se mai povestește și că, pentru a pune în scenă revenirea pe uscat a unei inițiate, artiștii au construit cu piei de focă o balenă pe care urmau s-o facă să înoate și să se scufunde acționînd-o cu niște funii. Din grijă pentru realism, avuseseră ideea să fiarbă înăuntru apă cu ajutorul unor pietre încinse pentru ca aburul să țîșnească prin orificiul din vîrful capului. O piatră a căzut alături, a ars pielea și balena s-a dus la fund. Organizatorii ceremoniei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
atâta muncă, iar nu la acela al grâului. Și Încă, e o plantă șmecheră, care Înflorește Într’un larg interval de timp, când se vrea polenizată. Ar fi păcat s’o facem artificial, de altfel prin simpla târâire a unei funii prin lan, câtă vreme e o prea bună plantă meliferă; aducând alături câțiva stupi, de pe un hectar se mai pot recolta și vreo 60-90 kg de miere. Eu Însă Îi admir șmecheria Înfloritului pe rând: așa supraviețuiește unor eventuale și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totuși. Și mă gândesc și la ideea că un popor care n’are istorie n’are nici viitor; căci, În lumea În veșnică schimbare În care suntem „condamnați“ a trăi, nu putem supraviețui, exista adică, decât echilibrându-ne pe o „funie“ Întinsă Între două „chiroane“: trecutul și prezentul care, În prelungirea lor prefigurează viitorul, adică ce avem de făcut mai departe fără a cădea În greșeala de a face un pas la stânga sau la dreapta „funiei“, care ne-ar costa căderea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decât echilibrându-ne pe o „funie“ Întinsă Între două „chiroane“: trecutul și prezentul care, În prelungirea lor prefigurează viitorul, adică ce avem de făcut mai departe fără a cădea În greșeala de a face un pas la stânga sau la dreapta „funiei“, care ne-ar costa căderea În gol... Că „chironul“ prezent se mișcă mereu Întru viitor, e o altă poveste, care nu face decât să ne complice situația. Cartea e cu mult mai subțire decât „Pro Natura“, pentru că autorul e mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sub nicio formă! Tu ai fi urcat? Nici poveste. Dar bieții călugări care trebuiau, poate zilnic, să urce și să coboare, cum s-or fi simțind? Am auzit că pe cei care nu aveau curajul să urce pe scările de funie, îi trăgea în sus cu plasa. Cel care se afla în plasă trăia emoții cumplite când plasa se învârtea de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
auzit că pe cei care nu aveau curajul să urce pe scările de funie, îi trăgea în sus cu plasa. Cel care se afla în plasă trăia emoții cumplite când plasa se învârtea de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în abis. Îmi închipui prin ce treceau bieții călugări. ─ Simțeau acea transpirație rece dinaintea morții. Am văzut parcă agățate pe stâncă asemenea plase. Nu se mai folosesc decât
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cuminț’... pân’ mă’ntorc..!. Eu am tresărit. Adică, cum... se întoarce singură ?!.. „Aveț’ măligă, învălită’n ștergar, în ocniță, și udătură, în sobă..!”. Atât le-a spus. Și, m-o luat pi mini de-o mână, și pe Florica de funie.. și am ieșit toți trei pe portiță. Frații mei, au rămas pe prispă uitându-se după noi.. cu lacrimi în ochi, dar fără să plângă.. parcă nu îndrăzneau să plângă. Mama pășea dreaptă, cu opinci în picioare, cu grimeaua strânsă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să’ntoarcă capul..!”. Profesorul tăcu iar, o vreme, apoi, continuă încet, abia șoptit.. parcă numai pentru dânsul. „.. La o lună după ce-am ieșit profesor de paleo elină, și latină, intram pe poartă, acasă la mama, cu o vacă de funie... Era prima mea leafă..!”. Și, profesorul.. iar tăcu.. „Mama mi-a ieșit în cale, în fugă, râzând.. și plângând, totdeodată, așa ca atunci în dimineața aceea, când ieșeam pe poartă cu Florica de funie și m-a dus la școală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la mama, cu o vacă de funie... Era prima mea leafă..!”. Și, profesorul.. iar tăcu.. „Mama mi-a ieșit în cale, în fugă, râzând.. și plângând, totdeodată, așa ca atunci în dimineața aceea, când ieșeam pe poartă cu Florica de funie și m-a dus la școală..”. Și, profesorul Condurache, ușurat ca de o grea povară... cu glasul schimbat, se întoarse de la fereastră, cu fața spre noi, și, cu chipul luminat ca o icoană, ne învălui cu o privire bună și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
organizarea materialului lexical în seminarele de limba română cu studenții străini, CȘIC, 56-63. [44] FLAIȘER, MARIANA, Culegere de exerciții de limba română. Pentru studenții anului pregătitor. Iași, TUI, 1978, 139 p. multigr. (Universitatea “Al.I.Cuza”, Facultatea de filologie). [45] FUNIE DUMITRU, Problematizare și descoperire în consolidarea cunoștințelor despre pronume, însușite în clasa a VI-a, în Caiet metodic pentru limba română (ciclu primar și gimnazial), Cluj-Napoca, 1978, p. 212-216. [46] GEHL, IOAN, Texte de limba română. Pentru studenții străini (Profil
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
egiptean se găsește celebrul episod în care Avva Antonie, încercat de gânduri negre și rele, îl întreabă pe Dumnezeu ce trebuie să facă să se mântuiască, întrebarea-cheie a majorității apoftegmelor. Chiar în acel moment, vede pe cineva împletind răbdător o funie, rugându-se în același timp. Era vorba de fapt de un înger, care-i oferea o soluție economică de subzistență și o cale de salvare a sufletului. Se remarcă însă și o tendință accentuată de reglementare a muncii în mănăstire
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu va fi. Realizarea ei depinde de poet. Sigur că pot fi și iluzii involuntare numai că ele nu sunt o regulă și reprezintă o altă categorie spirituală. Mă simt perfect. Acum sclipește-o gheață stoică în mine. Mă-nveselește funia asta rubinie ce-mi scârție prin vine1216. Închipuire, o legătură imaginară, o încorsetare [...] poate că este o exprimare mai aproape de ce se întâmplă într-o falsă imaginație, într-o iluzie. Dai chip, închipuești, închipuiești întru ceva ceea ce ai vrea să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la lada de gunoi pe Bulă, despre care toți credeau că-l cheamă altfel. Pe vremea lui, cât de greu era, mai aveam puterea să râdem de cel care, amenințat fiind cu spânzurătoarea, dacă nu-și face planul, întreaba nevinovat: „Funia trebuie s-o cumpăr singur sau mi-o dă întreprinderea?”. Cum să te spânzuri acum, dacă nu mai ai nici fabrici de săpun (oare merge cu acesta contrafăcut?), nici de frânghii? Ești nevoit să asiști la cearta dintre Palate, în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putea ajunge rege ori tiran. Pus în fața acestei alternative, Solon ar fi rostit acum 2600 de ani: „Tirania (dictatura personală) este un fotoliu din care nu te ridici viu”. Ceea ce nu s-a spus despre această execuție mediatizată este că funia cu lațul aplicat pe gâtul condamnatului, protejat de o năframă neagră (câtă pedanterie!), era de import, din SUA, și era identică cu funia cu care au fost spânzurați criminalii de război naziști, condamnați la moarte de Tribunalul Internațional de la Nűrenberg
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din care nu te ridici viu”. Ceea ce nu s-a spus despre această execuție mediatizată este că funia cu lațul aplicat pe gâtul condamnatului, protejat de o năframă neagră (câtă pedanterie!), era de import, din SUA, și era identică cu funia cu care au fost spânzurați criminalii de război naziști, condamnați la moarte de Tribunalul Internațional de la Nűrenberg. Dacă și execuția în sine a fost comandată tot de SUA, ca răzbunare pentru acel tragic 11 septembrie, care nu poate fi uitat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]