3,503 matches
-
venea să sar de pe scaun, să-i prind capul în mâini și să strig: —Ei bine, adu-l înapoi, pentru Dumnezeu. Află vești despre Aidan. Te rog! Îmi pare rău, Anna, a plecat. S-a întors femeia cu bastonul, femeia furioasă de săptămâna trecută, care vorbea despre câinele tău. Buni Maguire? N-aveam nici un chef să vorbesc cu cotoroanța. Probabil că ea îl alungase pe tata-mare Mick. Cuvintele mi-au scăpat înainte să-mi dau seama ce-aveam să zic: —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iau o căpșună de acolo? O pauză ciufută. —Servește-te. —Delicios! Coaptă și zemoasă. Gustă una, Jacqui. Vino, lasă-mă să-ți dau eu una. Ce-i cu eșarfa asta, Joey? E de legat la ochi? A făcut un gest furios, semn că habar-n-am. — Uite ce-i, eu am plecat, am zis. — Stai, a zis Jacqui. S-a uitat la Joey. Nu facem decât să jucăm pocher. Mda, stai, a zis Joey, nici că se putea mai lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Te liniștesc. Eu: Lăsă-mă. Nu-mi plac chestiile astea. Deloc. N-am nevoie să mă liniștești. El: Nici măcar o ceașcă de ceai? Eu: Nu. Nu. Nimic. Iisuse! Prin dreptunghiul rămas unde fusese fereastra, am văzut o delegație de mame furioase, în colanți și cu hanorace, și un vălătuc de fum de țigară venind dinspre apartamente. Oamenii sunt foarte impulsivi pe-aici. Liderul mamelor, pe numele ei Josetta, a zis: —Ah, Helen, ăsta este un cartier respectabil. Eu: Nu, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mitch. Puteți să mi-l dați pe Mitch, vă rog? — Nu chiar acum, a chicotit persoana. E atârnat de un tavan, la o înălțime de șase metri, lucrând cu dispozitive microelectronice. N-am știut ce să mai spun. Eram prea furioasă. Ei bine, dați-l dracului jos! —Spuneți-i că e Anna. E urgent. Foarte, foarte urgent. Dar persoana care răspunsese n-a vrut nici măcar să-l strige pe Mitch. Mi-a zis: —Mitch lucrează în condiții de stres maxim acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cred că o să iau o pauză o vreme. Cum a mers cu Neris Hemming? —Prost și nu vreau să vorbesc despre asta. Tăcere. — Se spune că furia poate fi benefică. E o altă etapă în procesul de doliu. —Nu sunt furioasă. Mă rog, eram, dar nu din motivele pe care și le închipuia el. Nu avea nimic de-a face cu nici un proces de doliu. — Așadar, când putem să ne vedem? Am multe pe cap la serviciu în perioada asta... Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ridicat paharele. Toți în afară de mine. Eu m-am sprijinit de spătarul scaunului și mi-am încrucișat brațele. —Anna, este un toast pentru Aidan. Gaz era scandalizat. —Știu. Nu-mi pasă. A avut un copil cu o altă femeie. —Dar... — E furioasă pe el pentru că a murit, a explicat Rachel. —Dar Aidan n-a avut nici o putere să împiedice asta, a zis Gaz. — Furia ei este lipsită de logică, dar nu mai puțin justificată. În acel moment, am avut cu adevărat sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încă în viață începem să înțelegem. Atâta amar de vreme îmi repetasem și încercasem să mă conving că se va întoarce, că va reuși cumva s-o facă pentru că mă iubea atât de mult. Chiar și când fusesem atât de furioasă din cauza micului Jack și nu-i mai vorbisem, tot îmi păstrasem speranța. Acum știam, cu adevărat, de parcă ultima bucată din puzzle și-ar fi găsit în sfârșit locul: Aidan n-avea să se întoarcă. Pentru prima dată după un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebui să treci printr-o biserică“. Dădu drumul unei înjurături și își trecu palmele peste față, înainte de a continua: „Află-ți refugiul în Allah și roagă-L să-ți dăruiască răbdare și resemnare“. Cum mă sculam să plec, dezamăgit și furios, continuă tata, Hamed mi-a mai dat, pe un ton de confidență, un ultim sfat: „Există în orașul ăsta multe văduve de război, multe orfane copleșite de lipsuri, multe femei descumpănite. Există astfel de femei, fără nici o îndoială, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le explice că, pentru a te ridica, trebuie mai întâi să admiți că ești căzut la pământ. Poate că va trebui să le spună cineva adevărul într-o bună zi. Eu, unul, n-am curajul s-o fac. ANUL LEILOR FURIOȘI 906 de la hegira (28 iulie 1500 16 iulie 1501) Sora mea Mariam se făcuse mare fără ca eu să-mi dau seama. Două lungi despărțiri făcuseră din ea o străină. Nu mai locuiam sub același acoperiș, nu mai aveam aceleași jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
necontenit. Când se discuta despre citadela din Alger, ocupată de necredincioși, omul acela spunea mereu „citadela din Cairo“, ajungând chiar să vorbească despre circazieni în loc de castilieni, până când un alt consilier, mult mai tânăr totuși, îi aruncă o căutătură atât de furioasă, încât celălalt se făcu livid, simțind că i se clatină capul pe umeri. De altfel, mai curând privirea aceea și pălirea celuilalt au fost cele ce m-au făcut să pricep că tocmai fusese dat de gol un lucru extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atunci mulțimii: — Spuneți Fatiha de trei ori pentru mine! Mii de murmure se făcură auzite, ca un vuiet tot mai vibrant: — Lăudat fie Domnul, stăpânul universului, cel Iertător, cel Milostiv, stăpânul zilei Judecății... Ultimul Amân a fost un strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a fost cel care i-a scuturat: — Călăule, fă-ți treaba! Funia a fost înnodată în jurul gâtului condamnatului. S-a tras de celălalt capăt. Sultanul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prefăcând-se absorbit de ceva văzut în grădină. Fără să mă uit la scaunele goale care ne înconjurau, m-am lăsat să alunec jos, cu ochii încețoșați. Ca și cum Nur s-ar fi aflat în fața mea, i-am adresat un murmur furios: — La ce bun să visezi la un palat când poți găsi fericirea într-o cocioabă de la poalele piramidelor! După câteva clipe, Abbad a venit să se așeze alături de mine. — Mama și fiicele tale sunt sănătoase. Harun le trimite lună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oricare ar fi aceasta. Dar sunt dator să te previn că plecarea ta nu se va face fără mari riscuri pentru tine și pentru ai tăi. Colonna mi-a explicat: — Printre trupele care împresoară castelul, există un mare număr de furioși care vor să meargă până la capăt în umilirea scaunului apostolic. Este vorba mai ales de germani fanatizați de Luther, urmări-l-ar mânia lui Dumnezeu până la sfârșitul veacurilor! Alții, în schimb, ar vrea s-o termine cu asediul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la Granada Anul Salmei la Horra..................................................................... Anul amuletelor........................................................................... Anul lui Astaghfirullah................................................................... Anul căderii................................................................................ Anul sărbătorii Mihrajan.................................................................. Anul trecerii mării......................................................................... II. Cartea de la Fès Anul hanurilor.............................................................................. Anul prezicătorilor......................................................................... Anul bocitoarelor........................................................................... Anul lui Harun Iscoditorul................................................................. Anul inchizitorilor........................................................................... Anul băii turcești............................................................................. Anul leilor furioși............................................................................. Anul Marii Recitări........................................................................... Anul stratagemei.............................................................................. Anul firului de iarbă înnodat................................................................. Anul caravanei................................................................................ Anul petrecut la Tombuctu.................................................................. Anul testamentului........................................................................... Anul petrecut la maristan.................................................................... Anul miresei................................................................................... Anul Norocului............................................................................... Anul celor două palate....................................................................... Anul șerifului șchiop......................................................................... Anul furtunii................................................................................... III. Cartea de la Cairo Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
focului. Ce anume te îngrijorează? Ai reușit să mi-l lași pe fratele tău pe cap... Ai scăpat de povara asta, iar acum nu ai de ce să te mai temi. Voiam doar să te previn. Ești foarte drăguț! zise Valerius furios. Crezi că n-am înțeles că singurul lucru care te preocupă e să scapi de nenorocitul ăsta, să faci în așa fel încât să nu fie găsit în casa ta? Abia aștepți să dispară în pădure. — Dar eu... — Taci. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cutremur a zguduit pământul când a urcat pe Palatinus. A dăruit un colier de perle lui Venus de pe Capitolium, însă ar fi trebuit să-l ofere statuii Fortunei de la Tusculum. Mi-a povestit înspăimântat că Fortuna îi apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și a dat fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva decât să arunce colierul în cenușa fumegândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aici să-l aclame pe împărat. Însă nu vă puteți duce la Julius Civilis... Trebuie să mergeți în altă parte. — În altă parte? - Valerius înălță dintr-odată capul. Eu nu mă duc în altă parte! Dar nu înțelegi? izbucni Maktor furios. Nu înțelegi că acum Titus nu ar fi în siguranță printre batavi? Acum, că a ajuns împărat și poate porunci cum vrea, Vitellius o să umple satele lui Julius de spioni. Nu are încredere în el, pentru că întotdeauna Julius a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Eu îți știu taina - ochiul drept al lui Julius scăpăra mânios. Știu că a fost Vitellius. Lurr intră în colibă și se întinse la picioarele lui Julius. Regele se aplecă să-l mângâie. — Vitellius a fost, repetă. Cu un gest furios, își smulse bucata de pânză care îi acoperea ochiul stâng. Îl privea fix pe Valerius cu ochiul sănătos; celălalt, orb, era brăzdat de o cicatrice. Julius Civilis era mândru de rana aceea, fiindcă datorită ei - și curajului în luptă - semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acum, îl întrerupse Hector. Otho a ținut un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a declarat că va fi demn de sarcina pe care i-o încredințează zeii... — Demn! rânji Vitellius furios. Înglodat în datorii cum e, va secătui vistieria... O să se îmbogățească. O să ajungă cel mai bogat om din Imperiu... De asta a vrut să fie împărat! — Se pare că va trimite o delegație ca să te informeze că Imperiul are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zise cu glas puternic, vom avea grijă să-i îndeplinim poruncile. Apoi ne vom întâlni cu el la Cremona, unde comandantul Caecina a hotărât să organizeze în cinstea lui munera pline de fast. Cât despre tine... — Eu? îl întrerupse Valerius furios. Nu ți-au spus instructorii tăi că nu-s în stare să mânuiesc armele? Nu ți-au povestit că în timpul antrenamentelor la pari nu reacționez? Nu știi că în două rânduri era să mor, fiindcă am fost lovit în frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după cum știi. Rețiarul are tridentul, care e o armă lungă și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar de cele mai multe ori cel lovit leșină. Există o singură cale de a evita tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție. Trebuie să-l ții înclinat ca un acoperiș, în fața ta. Dacă adversarul vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mulțimea vrea burți tăiate și mațe revărsate în arenă. Ca să se distreze, vrea să vadă sânge, doar sânge. Într-adevăr, țipetele entuziasmate de până atunci se transformau într-un cor de proteste. Oamenii se ridicaseră în picioare și îi îndemnau furioși pe cei doi gladiatori să lupte, neadmițând nici o pauză în spectacolul care trebuia să fie tot timpul excitant. Pentru cei ce sfidau moartea în arenă, strigătele de nemulțumire reprezentau un pericol mai mare decât adversarul, iar gladiatorii știau asta. Flamma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus era lac de sudoare. — Ar trebui să fie aici fratele tău, să te îngrijească. Din câte îmi dau seama, rana e gravă. Pierzi foarte mult sânge. — N-o să mor tocmai acum. Antonius se așezase pe iarbă. Privi în jur furios. — N-o să mor acum, când suntem pe punctul de a ne ridica împotriva lui Vitellius. Nu mi-e teamă de moarte, dar acum vreau să trăiesc! Titus și Errius se aplecară deasupra centurionilor uciși. În liniștea pădurii răsunară strigătele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de partea răzvrătiților și îl invită să i se alăture, promițându-i onorurile și bogățiile de care îl privase Vitellius. Îl sfătui să își îndemne autoritar soldații să depună armele. Aflară că, la Hostilia, Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi instigase să-l trădeze pe Vitellius, și fusese arestat de centurioni. Cele opt legiuni vitelliene își aleseseră alți comandanți, părăsiseră Hostilia și se îndreptau spre Cremona, să se alăture legiunilor întâi Italica și a douăzeci și una Rapax. Îl duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nostru, care e un exemplu de forță bărbătească și de eroism... Deodată izbucni: — Nici unul dintre voi nu are curaj să vorbească? — Cremona, zise Titus, aplecându-se spre el. Tu erai pe moarte, iar soldații tăi... Soldații mei? îl întrerupse Antonius furios. Cei pe care îi numești soldații mei ți-au fost tovarăși de arme... Au fost cei mai credincioși aliați în acest război... Ei sunt armata noastră. — Dar tu erai pe moarte, iar armata noastră... Patruzeci de mii de soldați, Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]