2,691 matches
-
îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios către strada Furnica“, dar în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale cărui mărfuri fine (icre moi tescuite prima, halva ș.a.m.d., la rivalitate, în haremul papilar caragialian, cu băcănia „românului întreg, bădia Drăgănescu“ din Iași), alintau fantasmele gustative
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un ghid istorico-literar cuprinzător, editat în română, germană, engleză și franceză, cu toată puzderia reperelor sale culturale? - iată întrebarea care-mi harponează fiecare săptămână petrecută acolo, de câteva ori pe an, din 1996 în coace, nesmintit în vila Mureșul, pe Furnica 73, la dom’ profesor Mircea Ivan. Un oraș monarhic, dezvoltat împrejurul fascinației exercitate de Carol I, cu tot ce ține de epicureismul highlife-ului, unde era lege nescrisă ca toate VIP urile politice, financiare, judiciare, artistice, religioase, militare, gazetărești etc. ale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
natural, aflat la cinci-șase sute de metri deasupra mării ce se zărește în depărtare scăldată în lumină, era dimpotrivă, locul unde respiram în voie, mai cu seamă dacă eram singur, mult deasupra celorlalți oameni, ce-mi apăreau atunci ca niște furnici. Înțelegeam ușor de ce predicile cu urmări hotărâtoare și marile minuni au avut întotdeauna loc pe înălțimi. După părerea mea, meditația era cu neputință într-un beci sau într-o celulă de închisoare (în afară de cazul când se afla într-un turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe care vi l-ați creat acasă și despre care povestiți cu atâta sensibilitate. Vă asigur, D-le Diriginte, că au fost în viață multe, foarte multe momente când gândurile mele au zburat către Dvs., către inegalabila învățătoare D-na Furnică, căreia îi duceam flori, ca și Dvs. de altfel. Îmi pare nespus de rău că acum câțiva ani nu am încercat să sun la poarta Dvs., mulțumindu-mă doar cu privitul și cu amintirile dragi, neprețuite. Dar nu-i nimic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
umblă higienizatorii de străzi, a împrumutat, de la același, nu doar tomberonul, ci, și costumația, și-a luat câteva chei potrivite, și s-a apucat să demoteze, materialul lemnos, din banca respectivă. În văzul tuturor, care se ițeau, prin stație, ca furnicile. Pe câte unul îl și ruga: nu te supăra, pune mâna puțin, dacă vrei, și-mi dă un pic de ajutor, ca să pot demonta mai rapid, lemnele astea, că, acuș, vin colegii, cu noul tip de bancă, și mă găsesc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
are-n față, Și ușor el se învață. C ca un ou pe jumătate, Puțin aplecat de spate. D dragon răsucit el este, Personaj dintr-o poveste. E ca o trompă încurcată, Elefant rezultă-n dată. F frunză verde cu furnici, E și el de pe aici. G el este zâmbăreț, E frumos și e isteț. H din trei linii e format: Două-n sus, una pe lat. I chiar de este mai firav, E semeț și este brav. Î sunt frați
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
s-au Îmbătat În fața casei neterminate și poate fiindcă erau beți și nebuni Încercaseră să intre În casă fără să găsească pînă la urmă ușa cea adevărată, dar nici nu renunțau; și de asta suiau și coborau acum ca niște furnici, cărînd găleți cu mortar ca să astupe un gol enorm, ca să nu-i plouă iarna și, În sfîrșit, pentru ca, atunci cînd totul va fi gata, cineva să găsească ușa adevărată, fir-ar a dracului. Julius Îi puse cîteva Întrebări, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Arminda, ba chiar din cînd În cînd se schimonosea spre ea În chip de zîmbet, de parcă ar fi vrut să-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mișcare. Urmează o răsucire a corpului... și cântecul cel șăgalnic răsună, acum, parcă mai altfel, parcă mai natural, mai aproape de mine. Mâna-mi este amorțită pentru că stătusem pe ea. Mă ntorc pe partea cealaltă și simt mai puternic roiul de furnici care-mi urcă pe mână până la cot, apoi ar vrea să treacă mai departe. Privirile-mi alunecă pe ceasul de pe noptieră: unsprezece și jumătate. Peste treizeci de minute va începe o nouă zi. Înțeleg: uitasem radioul deschis și veioza aprinsă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nici nu mai dogorăște așa din răsputeri.” “Să știi că da. Ia zi, unde-ai pus băiatu’?” “Sub prunu’ oletnesc ăl’ mare. Are umbră berechet, nici prea răcoare nu e, numa’ bine dă dormit un prunc mic și nevinovat” Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că da. Ia zi, unde-ai pus băiatu’?” “Sub prunu’ oletnesc ăl’ mare. Are umbră berechet, nici prea răcoare nu e, numa’ bine dă dormit un prunc mic și nevinovat” Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a început un alt calvar: pomparea serului în mușchi. Panta Rhei! Așa că a trecut și asta. Durerea, însă, o mai simt, parcă, și acum... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Formidabil! Ce tare mă-nțeapă piciorul drept! Parcă aș avea un mușuroi de furnici în el! Cum naiba oi fi adormit? L-oi fi așezat eu cine știe cum și... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Ce teribil! Se pare că am ațipit, sau, mai bine zis, am adormit ca o valiză uitată-n gară (cum ar spune un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
loc minunat, de liniște și tihnă sufletească unde putem să ne reîncărcăm „bateriile” cu energie și putere. Rămânem cu dorința de a reveni la Mănăstirea Secu împreună cu toată familia noastră. Viorel și Doina Oleniuc, com. Arbore, jud. Suceava Îndemn, o furnică Dacă-ți iese pe cărare O furnică n-o călca, Căci și tu poți fi asemeni În cărarea altora. Nu strivi firul de iarbă Nici plăpânzii ghiocei, Ce străjuiesc drumul vieții Că și tu poți fi ca ei. Tot ce
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
unde putem să ne reîncărcăm „bateriile” cu energie și putere. Rămânem cu dorința de a reveni la Mănăstirea Secu împreună cu toată familia noastră. Viorel și Doina Oleniuc, com. Arbore, jud. Suceava Îndemn, o furnică Dacă-ți iese pe cărare O furnică n-o călca, Căci și tu poți fi asemeni În cărarea altora. Nu strivi firul de iarbă Nici plăpânzii ghiocei, Ce străjuiesc drumul vieții Că și tu poți fi ca ei. Tot ce iese viu sub soare Fie insectă sau
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
tocmai taie din fripturi, tocmai bea bere, dă din cap: "asta cam așa-i", răspund și, gata, se încheie campania, discuția apucă pe alte cărări, comesenii devin deodată limbuți, apucă din prăjiturile cu nume expresive: una se numește mușuroi de furnici, alteia i se spune Lepa Brena, alta, cu câteva straturi galbene cu lămâie, se numește Petre Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și zice rugăciunea și cântarea În veci pomenirea și masa electorală pleacă, se
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ne plimbăm? Pot să ți-o arăt pe Rima, dacă vrei. Lanark oftă și spuse: — Bine, Sandy, haide. Se ridică în picioare cînd Alexander ieși din pîrîiaș. Hainele stăteau întinse pe o piatră plată și trebuiră să le scuture de furnicile roșii înainte de a se îmbrăca. — Bineînțeles că numele meu adevărat e Alexander. — Cum îți zice Rima? — Alex, dar numele meu adevărat este Alexander. — Mă voi strădui să-mi amintesc. — Bine. Merseră de-a lungul pîrîiașului pînă într-un loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Putem ridica un tumul peste el. Adunară pietre din prundișul de lîngă lac și le grămădiră peste penele lucioase ale corpului neatins. — Acum ce-o să i se întîmple? — O să putrezească și or să-l mănînce insectele. Sînt o mulțime de furnici roșii prin jur; or să-l ciugulească și o să devină curînd schelet. Scheletele sînt extrem de interesante. — Ne-am putea întoarce la el mîine? — Nu, probabil că va avea nevoie de mai multe săptămîni pînă să ajungă la stadiul de schelet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
detașă dintre chipurile care îi defilau prin față. Teresa Clark, purtând două pungi de hârtie maronie, îl striga. ― Am cumpărat ceva pentru micul dejun. M-am gîndit că ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat pentru el, dar probabil foamea era veșnic prezentă, deoarece s-a constatat, după capturarea lui la vârsta de 11 ani, că furnicile, viermii, insectele, într-un cuvânt tot ce era viu și mișca, făceau parte din regimul său alimentar. Devenise un animal trist, feroce, la fel de sălbatic ca și haita de câini, al cărei conducător devenise. Ce i s-a întâmplat în toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în mine. Poate că un asemenea moment străbat și acum, când scriu (pentru că s-ar părea că scriu) mizeriile astea pe care, altminteri, nu dau doi bani. * În Baigorra (Argentina), la rădăcina unui copac răsturnat de furtună, au fost descoperite furnici gigantice, cam de cinci ori mai mari decât cele obișnuite. 4. Așadar, în drum spre casă mă gândeam la prietenii mei dinainte de plecarea în mlaștini; deci Constantin murise și veșnica lui pomenire, apoi mă căutase pe strada Leonida, avea treabă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude panicile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
detașă dintre chipurile care îi defilau prin față. Teresa Clark, purtând două pungi de hârtie maronie, îl striga. ― Am cumpărat ceva pentru micul dejun. M-am gîndit că ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat pentru el, dar probabil foamea era veșnic prezentă, deoarece s-a constatat, după capturarea lui la vârsta de 11 ani, că furnicile, viermii, insectele, într-un cuvânt tot ce era viu și mișca, făceau parte din regimul său alimentar. Devenise un animal trist, feroce, la fel de sălbatic ca și haita de câini, al cărei conducător devenise. Ce i s-a întâmplat în toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]