4,465 matches
-
ele prea tare, că se făceau de rîs. Unii se urcau pe bănci, jucîndu-se de-a războiul sau prinselea, iar jocurile erau pentru ei mai faine așa, cu cineva țipînd la ei să coboare și trăgîndu-le materialul pantalonilor ori al fustelor, degeaba. Odată, niște băieți i-au ars cu bricheta blana de la cojocel și au ajuns în fața comisiei disciplinare, dar tocmai doamna profesoară le-a ținut partea, cu toate că n-a rezolvat mare lucru și ei au fost sancționați cu scăderea notei
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nu-i momentul. E plecată c-un băiat. Ăla care-a mai trecut pe la ea. Cine știe ce face acolo. Sun-o cît nu e prea tîrziu. Putea fi adevărat. Văzuse cum își băgase în bagaj sticluțe de parfum, trusa de machiaj, fuste cît mai scurte, bluze decoltate, armele obișnuite ale unei sirene, pe care nu le folosește doar s-o admire altele ca ea. Odată, pe cînd părinții erau plecați, a prins-o cu un băiat cu creastă de reptilian pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
unghiile, își prind fundițe sau floricele în părul de obicei lung, își atîrnă chestii de urechi, vorbesc mult și au un rîs ascuțit, preferă chestiile roz, strălucitoare și înflorate. Semne că vor s-ascundă ceva. Faptul că poartă de obicei fuste ca să-și arate genunchii te poate deruta într-adevăr, dar poate asta și urmăresc, să-și camufleze natura înșelîndu-ți ochiul cu detalii fără importanță. Unii din colegi, imitîndu-i pe oamenii mari, vorbeau cu ele, le țineau de mînă, le pupau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
chiar acolo, pe trepte, ca nimeni să nu le ocupe teritoriul, deși era greu de crezut că vreo babă rătăcită, că numai ăstea mai acaparau scările rămase libere, să nu fi fost pe dată alungată cu cîteva șuturi între cutele fustei. Poate doar cînd se duceau la păcănele și la profesoară își părăseau locul și nici atunci pentru mult timp. Poate și mîncau acolo, stomacul de băiețaș de cartier e făcut să se sature cu semințe și cu poșircă. Iar boscheții
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
profa a trecut de el, apoi și-a scos fițuica potrivită, cu cît mai puțin zgomot, desfășurînd-o între picioare. Așa văzuse că fac fetele și și-a spus că de ce n-ar face și el la fel, chiar dacă n-are fustă, să poată proteja mai bine bucata de hîrtie. Se chinuia să înțeleagă scrisul, așa departe de ochi. Cînd intuia că profa urmează să se uite spre el, se concentra asupra foii din fața lui, îngroșînd unduirile literelor care i se păreau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
fi căzut pe față, nu se-nchidea bine capacul sau cine știe, cu un parfum ce pe o rază de o sută de metri intra în pielea și hainele nefericiților ce pătrundeau în cerc, cu haine sexy, mulate pe corp, fustă scurtă, picioare lungi, subțirică, de fapt scheletică, prin bluză de-abia i se ghiceau umflăturile de care sînt atît de atrași bărbații maturi și care la vedetele de pe ecranul televizorului par imense încît bărbații ăia maturi și-ar abandona fără
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și-ar abandona fără să stea prea mult pe gînduri soția și copiii numai să poată pătrunde dincolo de ecranul televizorului și să-și cufunde mîinile în umflăturile alea, nu numai ochii. Avea totuși fundul mare, îți sărea în ochi prin fusta mini strîns lipită de piele, disproporționat cu restul corpului atît de subțire, poate a stat prea mult pe scaun și i s-a turtit partea aia, asta o să i-o trîntească mai tîrziu, la momentul potrivit, pe femei le supără
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
doar lucruri plăcute. Bosumflată, însă făr-a face scene, s-a conformat, trăgîndu-și anevoie scaunul sub fund, de parcă schimbarea postu-lui i-ar fi răpit toate puterile. Pe ecranul televizorului, se repeta aceeași imagine cu funduri de fete în blugi și cu fuste mini, probabil liceene. Pete din ceață le urmăreau chipurile, oriunde se ducea. Mai era și-un cerc roșu care se plimba pe ecran, dar Marcu nu și-a dat seama care-i e ținta, ceva era-n neregulă. Fetele se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
prea tare, că se făceau de rîs. Unii se urcau pe bănci, jucîndu-se de-a războiul sau prinselea, iar jocurile erau pentru ei mai faine așa, cu cineva țipînd la ei să coboare și trăgîndu-i de materialul pantalonilor ori al fustelor, degeaba. Odată, niște băieți i-au ars cu brichetele blana de la cojocel și au ajuns în fața comisiei disciplinare, dar tocmai doamna profesoară le-a ținut partea, cu toate că n-a rezolvat mare lucru și ei au fost sancționați cu scăderea notei
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
feței au fost înghițite de grăsime, într-un moment cînd i-a fost foame. Oare dac-ar fi fost sărutat de o prințesă s-ar fi transformat în Făt-Frumos? Mama lui Alin îl oglindea, în afară de faptul că purta, în loc de costum, fustă în culori țipătoare. Două șiruri de mărgele mari și colorate curgeau printre straturile de grăsime. Și mai era o deosebire: ea avea o mustăcioară deasupra buzelor strident rujate. Tatăl lui Alin se bărbierea. Seara făceau întrecere care are țîțe mai
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
după ce am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul meu e profund ludic și trebuie să dea din mâini și picioare când e pus să stea pe loc! Mi-ar plăcea să se învârtească precum „dansatorii” sufismului, cu fustele lor precum corolele unor flori mari, tropicale. A nins puțin, atât cât să-mi curăț ochii cu albul de neimitat al zăpezii pentru care am un cult special, de eschimos profund pios în fața miracolelor naturii. Am fost la sărbătoarea Academiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ușor. În anul acela, deoarece aflaseră că am fost avansată, au oprit mașina elegantă, albă, cu număr străin, în fața primăriei. Sofia era o femeie bine făcută, înaltă și cu forme proeminente. Era îmbrăcată cu un costum din piele neagră, cu fustă scurtă, cu părul cârlionțat și vopsit roșcat. Cu aspectul de țărancă ajunsă și șlefuită de Occident putea trece drept o femeie frumoasă, dacă punem la socoteală cerceii mari cu piatră, lanțurile groase și medalioanele de la gât, precum și inelele de pe degete
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cum ai să mai fugi într-o zi de iarnă și ce frică o să ți mai fie. O să te amenințe trei bărbați, dar n-or să te omoare. Privea concentrată cele câteva cărți slinoase cu semne ciudate întinse în poala fustei largi. Când îmi vorbea, părea în transă. În timp ce îmi spunea toate acestea, îmi arăta o carte pe care era moartea cu o coasă în mână. Am tresărit. Maria s-a oprit din menit când lângă noi a apărut Ghiță, care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
părea în transă. În timp ce îmi spunea toate acestea, îmi arăta o carte pe care era moartea cu o coasă în mână. Am tresărit. Maria s-a oprit din menit când lângă noi a apărut Ghiță, care a apucat-o de fustă și i-a spus nervos: Ia-ți șatra și pleacă imediat de aici, femeie mincinoasă! Maria și-a tras fusta și i-a răspuns cu tupeu: Nu plec când vrei mata! Plec atunci când spune primăreasa să plec. Ea e femeie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mână. Am tresărit. Maria s-a oprit din menit când lângă noi a apărut Ghiță, care a apucat-o de fustă și i-a spus nervos: Ia-ți șatra și pleacă imediat de aici, femeie mincinoasă! Maria și-a tras fusta și i-a răspuns cu tupeu: Nu plec când vrei mata! Plec atunci când spune primăreasa să plec. Ea e femeie bună! Mata nu ești! Dacă ești așa mare ghicitoare, spune-mi care e numele meu! 194 I-am îndesat în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dar sobră, și în general să aveți un aspect îngrijit, a completat tânăra care îi însoțea pe cei doi activiști. Tovarășa cea tânără s-a ridicat în picioare, special pentru a-i putea admira costumul impecabil, din stofă fină cu fusta puțin peste genunchi. Bluza din mătase se asorta în mod plăcut cu taiorul. „Dar de unde să am eu așa un costum?”, am gândit, privind-o cu acea invidie de care e în stare doar o femeie atunci când privește la altă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că dorm. Pașii ei s-au opit lângă capul meu. O simțeam foarte aproape de mine. Stăteam cu ochii închiși, tăcând mâlc. Când am simțit că nu mai pot, am deschis ochii. Linda și-a cuprins cu brațele genunchii acoperiți cu fusta ei roșie dantelată. Ochii ei frumoși cenușii-violet se dilataseră mult, iar eu am arborat un zâmbet de-abia schițat. -Păcat că nu ne putem întâlni în larg, a zis ea. -De ce? am întrebat eu contrariat. Am auzit imediat zgomotul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
A zâmbit ușor. S-a uitat iarăși la mine. -Vorbesc serios. Acum nu joc teatru. Prudent, m-am uitt în spatele ei printre copaci, apoi m-am răsucit să văd și în spatele meu. Nu era nimeni. -Mai stăm? -Da. Își lăsă fusta peste genunchi. -Cred că mi-aș dori să te cunosc mai bine, adăugă apoi. -Ce vrei să mai știi? Ce e cu fata aceea din telegramă... -Absolut nimic. Ea aparține de mult trecutului, ți-am spus doar. -Vreau să te
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape semăn cu mama îmi legăna țipetele pe picioare apoi pleca la apaca așa s-a croit destinul meu între două rochii și o fustă tata purta întotdeauna cravată se trezea cu noaptea în cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone de vise le deșerta într-o groapă de la marginea orașului îmi aduc aminte parcă ar fi fost ieri alături de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
meu, spunea ea, îndreptându-și ochii spre oglinda din bucătărie. Se pare însă că băieții găsiseră pe cineva cu care să se adune. Joe Kinsman i-a trimis lui taică-său o fotografie cu două localnice cu părul lins, cu fuste scurte, ținându-se de mână, fără nici un comentariu dedesubt. Kinsman i-a arătat-o lui Coblin. Tații nu erau tocmai nemulțumiți; cel puțin nu au găsit cu cale să-și manifeste nemulțumirea unul față de celălalt. Ba dimpotrivă. Însă Verișoara Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se prăpădească de râs, cu un „ha, ha, ha“ colosal, cu toată gura, iar claia de păr îi tresălta. — În orice caz, zicea el, prefer să stau în pat și să mă scarpin în pantaloni, Mămico - maică-sa cea cu fuste și picioare de dansatoare spanioloaică - nu ești așa de bătrână să nu-nțelegi ce vreau să zic. Doar dormi cu bărbatul tău într-un pat care e perete în perete cu al meu. O făcea să amuțească, căci nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-te după o femeie greoaie care poartă pene. A aruncat un copil de la etaj și l-a ucis. O altă amărâtă în locul ei era sigur condamnată la scaunul electric, cum a pățit Ruth Synder când au acoperit-o gardienele cu fustele ca să nu poată fi fotografiată de reporteri. Mă întreb dacă nu cumva se îmbracă așa tocmai ca să nu aibă nimic în comun cu fâșneața aia care a făcut crima. Îți trebuia mare tărie de caracter să îți păstrezi splendida ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zulufi, cu o gură mare, care denota un suflet cu pofte imense, nestăvilit; spunea tot ce avea chef, nepunându-și nici un moment problema că i-ar putea sta ceva în cale. Avea șolduri prelungi și înguste, bustul generos, și purta fuste pe corp și pulovere și tocuri înalte care confereau un arc de nerăbdare încordată mușchilor gambelor ei; avea un pas mărunt și frumos și un râs violent, total, și critic. Nu-mi prea amintea de Willa de la Symington, tot chelneriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și, în timp ce Arthur s-a reîntors în bucătărie, băiatul s-a dus în fugă la Mildred, și i s-a așezat pe genunchi. Ea l-a luat în brațe cu nesaț, iar botoșeii lui i s-au prins în poala fustei, ridicându-i-o până peste genunchi și dezvelindu-i coapsele cu perișori negri. Ea s-a arătat calmă. Am urmărit privirea lui Einhorn. Mildred a sărutat băiatul cu un sărut aproape adult și a căutat să-și coboare tivul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]