99,031 matches
-
cea de-a doua se așeza pe un discurs de alburi angelice, de o seninătate și de un echilibru apropiate celei mai pure dintre ipostazele clasicității. Dar și în cazul uneia, și al celeilalte, un fapt era indiscutabil: ele erau gîndite și realizate la o temperatură înaltă, iar culoarea, idiferent de natura pigmentului și de puterea lui calorică anticipată, era susținută prin explozii repetate, prin revărsări sangvine și prin incontinente stări de extaz. Cu toate acestea, Cerăceanu este, în esență, un
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
text și mi l-a arătat. Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea. - Aveți un mic secret pe care-l puteți mărturisi? - Fumez marijuana. Voi ați încercat? Mă gîndeam să facem rost și să tragem un fum împreună... Știți, îmi amintesc primul meu joint. Eram la Paris cu un bun prieten... - Samuel... - (rîde) Sau nu, eram la Berkeley prin anii '60, iar el era un hippie adevărat. - Trăim într-
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
lăsat mai întîi din brațe pe Adrian Năstase. Apoi au început să descopere că Băsescu nu e chiar personajul malefic despre care scriau cu cîteva zile în urmă. Ba că, de fapt, are și el meritele lui. Iar dacă ne gîndim mai bine, poate că Băsescu ăsta chiar merită să fie președintele României. Pateticele pledoarii pentru continuitate și împotriva aventurierului Băsescu s-au metamorfozat în atacuri violente împotriva lui Adrian Năstase și a fostului președinte al României, pe motive de Miron
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
repede? De ce s-a strigat la mineriada din 13-15 iunie "Moarte studenților! Moarte intelectualilor!" Ultimii patru ani au readus frica. Și spaima de libertatea interioară, de dreptul firesc de a-ți spune părerea, de a te confrunta polemic. De a gîndi altfel, suplu, rafinat. "Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!" a funcționat mai abitir ca oricînd în ultimii patru ani. Umăr la umăr, tovarășii și-au reconstruit o lume cu mult mai frumoasă decît au visat și decît au
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
se bulucească și să voteze compact în favoarea împilatorilor. E un vot irațional, veți spune, dar cu atât mai puternic. E votul în favoarea încremenirii, a speranței de a bloca societatea la acest moment când - au ei impresia - cineva, Tătucul, încă se gândește la ei. Marea mea dezamăgire sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu impregnat de democrație, ei vor dobândi instantaneu o mentalitate diferită de aceea a județelor din care provin. Ne-
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
șansele "căpșunarilor" de a se contamina de modelul democratic occidental sunt extrem de mici. Cu puține excepții, ei trăiesc într-un fel de colonii semi-penitenciare, departe de civilizație, în condiții de viață care numai la democrație nu-i face să se gândească. Există, însă, și o categorie extrem de numeroasă a românilor care deși nu sunt admiratori ai pesedeilor au ajuns, cu vremea, să profite de pe urma lor. Firmele de servicii, contractorii și subcontractorii de construcții, reparații sau comerț au prosperat în urma temenelelor făcute
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul ideii, puterea de a o însufleți în așa fel încît ea să poată prinde viață în mintea cititorului. Ultima sa
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
poată prinde viață în mintea cititorului. Ultima sa carte, Discernămîntul modernizării (Humanitas, 2004) - o antologie însumînd șapte conferințe ținute în ultimii ani în țară (Timișoara, Constanța și București) sau în străinătate (Brisbane, Australia) -, este un exemplu de cum se mai poate gîndi astăzi cu patos, dar cu un patos pe care l-ai decantat pînă la acel grad de înțelegere cînd singura trăsătură perceptibilă este cea a unei atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Iar ceea ce este grav este că, în vreme ce imaginile produse de fantezia noastră sînt vii și însuflețite, cele venite din afară sînt mecanice, cinematografice, simple marionete moarte ce ne parazitează mintea cu ingrediente străine ei. Într-un cuvînt, noi nu mai gîndim, căci de gîndit nu poți gîndi decît cu imaginile iscate de mintea ta. Distincția imagini interioare (vii) - imagini exterioare (moarte) îi dă posibilitatea lui H.-R. Patapievici de a relua distincția platoniciană a "scrisului în suflet" și a "scrisului pe
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
grav este că, în vreme ce imaginile produse de fantezia noastră sînt vii și însuflețite, cele venite din afară sînt mecanice, cinematografice, simple marionete moarte ce ne parazitează mintea cu ingrediente străine ei. Într-un cuvînt, noi nu mai gîndim, căci de gîndit nu poți gîndi decît cu imaginile iscate de mintea ta. Distincția imagini interioare (vii) - imagini exterioare (moarte) îi dă posibilitatea lui H.-R. Patapievici de a relua distincția platoniciană a "scrisului în suflet" și a "scrisului pe apă". Se știe
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
în vreme ce imaginile produse de fantezia noastră sînt vii și însuflețite, cele venite din afară sînt mecanice, cinematografice, simple marionete moarte ce ne parazitează mintea cu ingrediente străine ei. Într-un cuvînt, noi nu mai gîndim, căci de gîndit nu poți gîndi decît cu imaginile iscate de mintea ta. Distincția imagini interioare (vii) - imagini exterioare (moarte) îi dă posibilitatea lui H.-R. Patapievici de a relua distincția platoniciană a "scrisului în suflet" și a "scrisului pe apă". Se știe că Platon nu
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Tudorel Urian Cum gîndește Cristian Tudor Popescu? În ce zonă se situează opțiunile sale politice? Care este modelul de societate propus României de redactorul-șef al unuia dintre principalele cotidiane ale țării? Iată cîteva întrebări legitime, frecvent formulate în ultima vreme, care fac din
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
orice situație nouă care apare și, mai ales, să privească mefient spre "ideile de lemn" care la un moment dat ajung să domine scena fără ca nimeni să le mai cerceteze logica, sursa și finalitatea. Spunînd mereu cu voce tare ce gîndește, Cristian Tudor Popescu ajunge uneori pe aceeași parte a baricadei cu persoane pe care nici măcar el nu le consideră frecventabile. Tendința sa naturală de a se opune gîndirii comune, ideilor de-a gata, este cea care-l pune însă, de
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
de îndoieli a autorului. Scrisul lui Cristian Tudor Popescu nu are nici o nuanță dubitativă. Autorul știe nu doar unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale persoane la nivelul societății românești: Există destui care mă urăsc. În Ťlumea bunăť, politico-gazetărească, nu printre simpli cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
Goethe pentru Kaspariana, drapelul roșu sfâșiat pentru Cenușă-Brecht, neuitatul eseu despre ceea ce mai subzistă din lupte și din speranțe. Ne sunt astfel oferite puncte de sprijin pentru reconstituirea aventurilor lui Odin și, totodată, avem dovada că fiecare spectacol a fost gândit, articulat, structurat în jurul unui unic element, cel expus aici. Un procedeu artistic și o emblemă mnemonică se confundă, invitând atât la refacerea vechilor trasee, cât și la înțelegerea unei logici de creație teatrală. Odin propune singura formulă veritabilă pentru un
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
copilărească sub semnul căreia ei plasează întreaga aniversare. "La vârsta noastră ne-o putem permite", îmi mărturisește Eugenio. Da, echipa, reputată pentru sobrietatea ei, nu șovăie să joace jocul până la capăt, să dea acestei împrejurări dimensiunea unui eveniment. Să o gândească ca pe un eveniment. Roberta și Torgeil, a căror viață se confundă cu cea a lui Odin, conduc ceremonia cu o seriozitate plină de umor, care nu te poate lăsa indiferent: "e ceva serios, e joc actoricesc". Cineva se ridică
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Le voi purta cu mine, ca pe o moștenire a acestor seri pe care Jovan Cirilov, celebrul director al BITEF, le va închide aducând un omagiu lui Odin pentru relația sa eliberatoare cu moartea, la care, spune el, se va gândi în ultimele sale clipe... Eugenio Barba izbucnește în râs și îi propune chiar să fie organizatorul ceremoniei funerare. Se reactivează astfel ceva din gustul pentru macabru propriu oricărui carnaval, desfășurat întotdeauna sub semnul coasei și al măștii purtate de această
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
În transă" sau "dus" desemnau o stare pe care colaboratorii lui Maigret o vedeau apărînd cu ușurare. Și ajunseseră să-i ghicească apropierea după mici semne prevestitoare, prevăzînd înaintea comisarului momentul în care se va declanșa criza. Ce ar fi gîndit un om ca Lewis despre atitudinea colegului său francez în orele care au urmat? Nu ar fi priceput, era fatal, și probabil că l-ar fi privit cu o anumită milă. Da căpitanul O'Brien, înzestrat cu o ironie fină în ciuda
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea în locul acelor oameni. Se încăpățîna să se pună în locul lor. Oare ceea ce unul dintre semenii lui gîndise, trăise și suferise nu era și el în stare să gîndească, să retrăiască și să sufere la rîndul său? Un anumit individ, într-un moment al vieții sale, în anumite împrejurări, reacționase într-un fel, iar el trebuia, punîndu-se în locul
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
el niște entități, pioni sau marionete, ci deveniseră oameni. Și Maigret se punea în locul acelor oameni. Se încăpățîna să se pună în locul lor. Oare ceea ce unul dintre semenii lui gîndise, trăise și suferise nu era și el în stare să gîndească, să retrăiască și să sufere la rîndul său? Un anumit individ, într-un moment al vieții sale, în anumite împrejurări, reacționase într-un fel, iar el trebuia, punîndu-se în locul lui, să facă să țîșnească din adîncul său reacții identice. Dar
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
stea aproape zece luni. Joachim Maura nu călătorise atunci la clasa întîi, ci la clasa a treia. Venise oare singur pînă la docuri? Nu fusese condus, și el, pînă pe chei de două persoane? Maigret căuta mașinal acele persoane, se gîndea la clarinetist și la Jessie, care probabil așteptaseră și ei, ca și dînsul, cu capul în sus, să vadă zidul mișcător al navei desprinzîndu-se de chei. Apoi... Apoi plecau amîndoi... Oare Joseph o prinsese de braț pe Jessie? Sau Jessie
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
neplăcută, prea stridentă și parcă tăioasă, cu intonații vulgare sau mai curînd răutăcioase. Era, mai mult ca sigur, un tip plin de resentimente, un revoltat. Maigret se uitase la el ușor surprins. Mormăise bună ziua și ieșise fără să se mai gîndească la el. Dar acum își amintise pe neașteptate că, atunci cînd fusese prima dată la Donkey Bar, împreună cu Mac Gill și detectivul ce mesteca chewing-gum, nimeni nu-i pomenise numele. Și nici Parson nu spusese că vorbea franceza. Poate că
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
și ieși așa cum intrase. Joseph și Jessie erau de acum singuri pentru zece luni, în casa de pe Strada 169, din fața prăvăliei croitorului. Ce îl apucase să rostească deodată, cu glas tare, făcînd un trecător să întoarcă surprins capul: - Nu... Se gîndea la bătrînul Angelino, la moartea urîtă a bătrînului Angelino, și spunea "nu" pentru că era sigur, fără să știe exact de ce, că lucrurile nu se petrecuseră așa cum își imagina Lewis. Ceva nu se potrivea. Îi revedea pe Little John și pe
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi și albăstrui ca de păpușă. - M-am gîndit la dumneavoastră și la vechii mei colegi, J and J. - În legătură cu ei aș vrea să vă pun o întrebare. - Știți... Sînt aproape sigură... Vă amintiți că m-ați întrebat care dintre cei doi era îndrăgostit... Acum, dacă mă gîndesc mai
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
am gîndit la dumneavoastră și la vechii mei colegi, J and J. - În legătură cu ei aș vrea să vă pun o întrebare. - Știți... Sînt aproape sigură... Vă amintiți că m-ați întrebat care dintre cei doi era îndrăgostit... Acum, dacă mă gîndesc mai bine, cred că amîndoi erau. Lui Maigret nu-i păsa de asta. - Eu aș vrea să știu, doamnă... Stați puțin... Aș vrea să-mi înțelegeți ideea... Rar se întîmplă ca doi tineri de aceeași vîrstă, proveniți aproape din același
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]