2,337 matches
-
face? Căci masca își pune amprenta pe mimici diferite, acestea povestind fără niciun cuvânt amintirile sufletului. Divinitatea ne-a creat, pentru ca mai apoi noi să ne definitivăm trăsăturile. Sclipirea din nuanțele măștii povestește cu înțelepciune fiecare surâs de pe chipurile noastre gânditoare... Alcătuim un fundal mirific al unei piese de teatru căci ne purtăm măștile cu mândrie și dăm viața fiecărui rol pe care existența ni-l rezervă. Scena își adună actorii, într-un decor de vis care întregește o piesă scrisă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de linii subțiri și înconjurate de câmpii albe. Ce chip de copil aveai! S-a terminat ora. Așteptasem asta! Stângaci ca Nistor, am luat florile și am pornit după tine. Te-am găsit pe hol, te uitai pe fereastra deschisă, gânditoare. M-ai observat; parcă nu-mi doream asta. Doream să te contemplu, să știi de existența mea, dar să nu-mi dai importanță (întocmai ca o umbră?). Salut! M-ai salutat băiețește, voioasă. Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am văzut femei zgâite, lubrifiate În draci, care se masturbau toată seara; nimeni nu venea să le-o vâre, bătrâne. Nici măcar din milă, nu, nu era posibil; trebuia totuși să ți se scoale, cât de cât. — În concluzie, spuse Bruno gânditor, n-a existat niciodată comunism sexual, doar un sistem de seducție lărgit. — Asta da, fu de acord boșorogul, seducție a fost Întotdeauna. Nu era deloc Încurajator. Totuși era sâmbătă, aveau să vină prospături. Bruno hotărî să se relaxeze, să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Occidentul Îi va fi sacrificat până la urmă totul: religia, fericirea, speranțele și, În definitiv, viața lui. E un lucru de care va trebui să ținem seama când vom dori să emitem o judecată de ansamblu asupra civilizației occidentale. Desplechin tăcu, gânditor. Privirea Îi rătăci un moment printre mese, apoi se opri pe paharul său. — Îmi amintesc de un băiat pe care l-am cunoscut În penultima clasă de liceu, aveam șaisprezece ani. Un ins foarte complex, foarte chinuit. Provenea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
melc. De parcă am avea tot timpul din lume. Poate că ea o fi având. Dar, pe bune, eu trebuie să mă întorc la birou cel târziu la ora unu. — Ți-am citit cu mare atenție răspunsurile, spune Maya privindu-mă gânditoare, și e limpede că ești o femeie extrem de stresată. Poftim ? Oare ce o fi făcut-o să spună asta ? Am scris clar pe formular că nu sunt extrem de stresată. — Nu-i adevărat, zic aruncându-i un zâmbet relaxat, vezi-cât-de-puțin-stresată sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu ea ? Maggie se uită la mine de parcă nu știe dacă glumesc sau nu. Sacii care se pun în aspirator, spune cu blândețe. Cei în care se adună mizeria ? Ai așa ceva ? — A! zic repede. A, sacii ăia. Ăă... Mă încrunt gânditoare, de parcă răspunsul mi-ar sta pe vârful limbii. Adevărul e că nici măcar nu-mi mai aduc aminte cum arată aspiratorul meu. Oare l-am văzut vreodată ? Știu că mi-a fost livrat, fiindcă a semnat portarul pentru el. — Poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că știu cum se aprinde propriul meu aragaz. — Păi. Răsucești... ăă... butonul, zic în cele din urmă, încercând să-mi iau un ton detașat. E foarte simplu... Mi-a zis că are nu știu ce cifru ciudat cu cronometru. Maggie se încruntă gânditoare. E cu gaz sau electric ? OK, cred că ar fi cazul să punct acestei conversații chiar acum. — Maggie, chiar trebuie să dau un telefon, spun cu o mină de regret, arătând spre telefon. — Deci ce-i zic menajerei ? Insistă Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
într-un contract, și aproape că am pierdut contractul din cauza asta. Așa că n-am mai făcut-o niciodată. — Vrei să spui că n-ai exersat în fața oglinzii pentru poza pe de site-ul firmei ? Guy își duce degetul la bărbie, gânditor. D-ra Samantha Sweeting, Partener. — Nici măcar nu m-am gândit la asta, spun, dându-mi ochii peste cap cu dispreț. E o ușoară minciună. Mi-am făcut deja planul cum să-mi fac părul pentru poză. Și ce costum negru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu brațele deschise. Dacă mori pe stradă, te împing pur și simplu cu piciorul în șanț. După ce-ți golesc portofelul și-ți fură actele. Aici nu s-ar întâmpla în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se uită ea și Îmi iau o mină gînditoare, de parcă aș studia trăsăturile lui Sammy. O, Doamne. N-am crezut niciodată c-o să observe. M-am dat peste cap să fac rost de un pește care să semene cît mai bine cu Sammy. Vreau să spun că e portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numi treaba asta fraudă, spune, rezemîndu-se de spătarul scaunului. — Știu. Știu și că am greșit. N-ar fi trebuit... Dar asta nu afectează În nici un fel modul În care Îmi fac treaba. Nu Înseamnă nimic. — Așa crezi ? Clatină din cap, gînditor. Nu știu ce să zic. Să sari de la opt la zece... e o mare săritură. Dacă avem nevoie de tine să rezolvi niște probleme grele de matematică ? — SÎnt bună la matematică, spun disperată. Puneți-mi o Întrebare. Haideți, Întrebați-mă ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am spus o serie de lucruri, pe care le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e valabil pentru o mare parte din lucrurile pe care ți le-am spus ! Așa ! Să terminăm odată cu povestea asta. — Înțeleg, spune Jack gînditor. Deci... nu-ți place Înghețata Häagen-Dazs cu porție dublă de fulgi de ciocolată. Mă uit la el ușor bulversată. — Ăă... Îmi dreg glasul de cîteva ori. Evident, unele lucruri sînt așa cum am zis... Ușile liftului fac ping, și tresărim amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șmecherie. — Nici eu, zice Jack, cît se poate de serios. Nu știu nici măcar o șmecherie. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc Într-un rîs nebun. — Da, da, vezi să nu te cred. — Dacă-ți zic. Nici măcar una. Se oprește gînditor, trecîndu-și un deget peste umărul meu. A, OK. Da, să zicem că știu una. Cum e ? spun imediat. — Păi... Mă privește lung, după care clatină din cap. Nu. — Spune-mi ! Acum chiar că nu mă mai pot abține și pufnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-am despre ce e vorba ! zic Într-un final. Dar poți să afli ! spune Jemima. E destul de ușor. Ideea e că știi esențialul, și anume că ascunde ceva. — E adevărat, e ceva destul de ciudat În povestea asta, spune Lissy gînditoare. Toate convorbirile alea telefonice despre care nu vrea să vorbească, faptul că a fugit fără o explicație de la Întîlnire... — A fugit fără o explicație de la Întîlnire ? face Jemima avid. Și unde s-a dus ? A zis ceva ? N-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nou În felul acela. I-am spus apoi că eu și Moru nu credeam că Tatăl ar fi fost vreodată și că, dacă totuși Tatăl era, noi eram el. Enkim m-a ascultat precum un copil, dând din cap. Era gânditor. - Tare te mai iubește Tatăl dacă te lasă să spui asemenea ticăloșii și nu te trăznește pe loc. Pfuuh, te-a scos din vâltoare și din brațele Umbrei, măi Krog, măi. Degeaba spui tu asta: dacă nu erai tu, Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
schimbare. Că a trecut cincizeci de ani, că pactul trebuie schimbat, că... În fine, astea le pândeai și matale încă de la război. Ridică din umeri. Nu era treaba lui. Mai întinse mâna și luă o bucată de plăcintă. O studie gânditor, de parcă ținea în mână un petec din stenogramele de la Yalta. Surîse visător. - De-asta sunt ei mari. Să pună lumea la cale și să pregătească evenimentele care trebuie să le suportăm. Dar noi? Dar noi - și apăsă pe noi, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată Gentimir ăsta? Plătești, să nu te vezi pă înserat cu el. Se ridică și se apropie de masă. Privi gânditor pozele risipite. Cercetă îndeosebi portretul regelui Mihai. Oftă, apucându-l pe Băcănel pe după umeri: - Maestre, ce să ne mai codim. Poate apuci chiar să-l vezi pe domnul din poza asta frumoasă întors iar acasă. Să-i dai mâna cetățeanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la pingelit la calapod, mai gândim și noi, mai ascultăm, mai discutăm. Am rămas așa, că e și asta meserie cinstită, și dacă n-o fac eu, cine s-o facă?! Matale? Mai făcu câțiva pași, gânditor, între oglindă și sobă. - Ca să vă dau un exemplu de la noi. Cum a fost la noi la Revoluțiade la Județeană. Era prim-secretar unul Trăscănău. Om de treabă, da comunist de-ăla, de bază, adevărat. Vine revoluția cu ripleiso, teroriștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-l soarbă. - Norocul de-a salvat revoluția - se avântă Țongu, aproape înlăcrămat - a făst ăla că am avut tineri educați patriotic. Naționali! Dacă nu se ducea ei să moară la revoluție, ce ne făceam noi, ăștia mai cu experiență, mai gânditori? Mai ieșea cum trebuie revoluția?! Am fi ieșit noi să murim cu jertfa noastră care să apărăm revoluția să triumfe? Să fim serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu i-a dictat nimic lui Matthew: nu era necesar să spună nimic. După o pauză, bărbatul care-l juca pe Quince își drese vocea și începu scena următoare. Momentul de tensiune trecu, dar nu fu uitat. Capetele se aplecară gânditoare peste scenarii. Și, uitându-mă la cei din jurul mesei, mă întrebai dacă eram singura care credea că Violet Tranter ar putea ajunge să regrete faptul că nu apăruse pentru lectură. Capitolul treitc "Capitolul trei" — Știi, de fapt o cheamă Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu prietene care să știe che cosa1 face ea. —Femeia-bărbat, nu? —Al massimo 1. Umblă cu niște „fetițe“, știi, din ăia care nici măcar nu au aflat că sunt „fetițe“ sau poate că nu sunt decât niște inglesi 2... , spuse Sally gânditor. Câteodată nici nu știu care e diferența.. oricum, sunt prietenii ei. Dar nu cred că știu pe unde e ea. —Poate că Hugo avea dreptate, sugerai eu. Poate chiar a murit. Întinsă pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al meu. Îi atrage în mreje pe copii și le fură inocența. Chiar că mă distrez. Ne orbi cu un zâmbet încântător și dispăru cu grație pe scări, la subsol, de parcă ar fi mers la bal. Îl urmării cu privirea, gânditoare. Era foarte nesănătos să spui că speri că cineva nu e gay, chiar și atunci când vorbești dintr-o perspectivă absolut egoistă, așa că nu dădui glas gândurilor mele; ceea ce nu însemna că nu existau. O mare realizare, având în vedere reticența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unde era bucătăria, sporovăind. Mesajul era clar; nu era nevoie să stea să-și apere teritoriul de cineva atât de lipsit de importanță ca Tabitha. Hazel dădu cu bâta în baltă, surprinzător pentru o actriță așa de bună, și spuse gânditoare: E chiar mai frumoasă decât la televizor, nu-i așa? Tabitha înghiți în sec. Plină de furie și frustrare, îi dădură lacrimile. —Tabitha, spuse MM, amânând explozia, vrei să vii puțin până afară? Trebuie să discutăm un pic. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
originalul, chiar și prin textură, încât cu greu o puteam înghiți. Am revenit la clătitele cu tofu crocant, bine prăjit, pe care trebuia să mi le rulez singură, cu toate prejudecățile mele confirmate. Aș putea să citesc piesa, zise Helen gânditoare. Bineînțeles că i-am spus lui Philip că am citit-o deja. E o persoană foarte carismatică. Janey, în loc să-și manifeste gelozia, cum era și firesc, se lăsa, în mod evident, prinsă de sârguința lui Helen. După cele întâmplate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
observă Hugo, pe un ton vesel. Se așeză picior peste picior, bălăngănind un papuc negru, din piele de crocodil, în vârful piciorului. — Dumnezeule, sunteți groaznici cu toții, zise Sophie. — Din câte văd eu, toți ceilalți zânișori o cam ocolesc, zise Hugo gânditor. Și nu mă refer aici la orientarea sexuală, stai calm, Bill. Helen îi aruncă o privire răutăcioasă, dar nu putu rezista tentației unei reprize de șicane. — Tabitha crede că e mai bună decât toate celelalte, de când MM a pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]