2,545 matches
-
șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian să le ude turnând apă direct din găleată, așa cum ar fi tentat, pentru ca șuvoiul, prea gros, să nu spele pământul afânat de la rădăcina florilor proaspăt sădite; îi cere să lase găleata jos și ia apă din ea folosindu-se de un pahar de plastic... Într-adevăr, vine un miros puternic de grajd de dincolo de gardul cimitirului. Lilianei nu-i displace. Spune că îi amintește de casa părintească, unde toată lumea din sat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau a membrului respectiv și cu vârful în articulația, care execută mișcarea, este caracteristică articulațiilor cu grad mare de mobilitate, cele biaxiale și triaxiale, în cadrul acesteia se succed următoarele mișcări: flexie, abducție, extensie și adducție și de simboluri. Antrenament la găleată pentru calul cu mânere. Există trei suporturi ale comunicării non-verbale în sport; primul amintește despre corpul și calitățile fizice și fiziologice ale sale, cu mișcările ca suport privilegiat al circulației sensului. Importantă este aceea de tip fiziologic, ea există și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
inamicul - și vrea să-mi ia calul steaua mamei lui! Bine că am scăpat, Toadere. Cine știe dacă am scăpat? Cine? Că te poate vedea unul căruia i-au luat rușii un animal... Te vede că intri în pănușiță cu găleata plină... Nu se întreabă: „Da’ ce face Maranda lui Toaibă? Adapă păsările cerului sau broaștele din Șărpărie? Parcă aveau un cal... Unde-i?” Și se pune omul la pândăăă. Ce ai de spus despre asta, Marandă? Păi ce să spun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Te doare?”... Ca și cum i-ar fi înțeles vorbele, calul gungurea mereu dând din cap. Ia să-ți aducă tata ovăz și apă. Parcă nici nu-l mai durea piciorul rănit. Cât ai bate din palme, în fața calului au poposit o găleată cu apă și una cu ovăz. În timp ce calul a băut apă și apoi a început să ronțăie la ovăz, Toaibă a pus mâna pe țesală și l-a curățat de scaieți și de funingine. I-a scos căpăstrul și i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
măturoi prin apropiere, a alergat la căpiță și a început să adune omătul moale din jur, aruncându-l peste foc. Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Pe orice plajă se poate vedea cu decență mult mai mult... ― Ești un Cassanova! Apoi mai spuse: Ascultă, nesuferitule, te rog mai lasă-mă să dorm un pic. Numai un picuț și mergem. Nu prea e de mers, plouă cu găleata... ― Daaa? Atunci ce-i de făcut? ― Nimic mai simplu: dormi aici. ― Ah, nu, nu se poate... Așteptăm până stă ploaia... Și pe urmă plec. Hai, vino, culcă-te lângă mine. Până atunci tragem un pui de somn. Mi-am făcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un avion de pasageri. Visuri născute moarte. Lucrurile se petrecură simplu de tot, pe pământ. Căsătoria civilă am făcut-o într-o sâmbătă, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme bună și răcoroasă. (În ajun plouase cu găleata.) Pe la amiază m-am dus cu mașina în strada Sapientei să iau pe Mihaela și pe Alexa, care mă așteptau dimpreună cu două rubedenii de ale lor. ― Unde mergem? La ce biserică? se interesă Mihaela. ― La Sf. Petru și Pavel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele! 6. Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini lîngă un rîu. Ca niște copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, ca niște cedri pe lîngă ape. 7. Apă curge din gălețile lui, și sămînța lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalță mai presus de Agag, și împărăția lui ajunge puternică. 8. Dumnezeu l-a scos din Egipt. Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimicește neamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
ți, cât rămâneam la mare, nu îmbrăcam altceva decât pantaloni scurți și, eventual, un pulover subțire, seara, dacă se făcea răcoare, mâneam într-o curte țărănească, printre găini care dădeau târcoale mesei așteptând fărâmituri, scoteam apă din puț cu o găleată de tablă, dormeam într-o cameră cu lut pe jos. Erau vacanțe pline de soare, lipsite de pretenții, care mă spălau de artificii, cum se spală o femeie de farduri. Atât. Și poate că e ușor ridicol să vorbesc despre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini claxonează în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se roagă și speră că bunul și darnicul Moș va veni să le aducă de mâncare, dulciuri, haine, jucării și are să o facă sănătoasă pe măicuța lor. De ieri au terminat și lemnele și pâinea, iar apa a înghețat în găleată. Deodată se aud lovituri puternice în ușă. Înspăimântați, se privesc unii pe alții, crezând că poate este o fiară sălbatică. Dar, se aude un glas care strigă: „Deschideți-mi ușa!” Crezând că este Moș Crăciun, micuții se bulucesc să-i
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Doamne! a exclamat și a ieșit din casă. S-a mirat și mai tare când a văzut că în apropierea casei se căsca o groapă, plină cu apă. S-a bucurat foarte mult și a început să care apă, cu găleata, pentru a pregăti leșia cu care voia să spele rufele. Era greu la anii ei, dar simțea cum o forță misterioasă o întărea, îi dădea puteri nebănuite. După ce a umplut toate vasele din casă, a început să care apă în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost tăietor de lemne și, câteodată, căpitanul Meițanu. Mic, cu chiștocul lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu-și mișca fundul de lângă hazna, făcându-se doar că-l ajută pe tăietor care, pe rând, scotea gălețile cu o funie. Cu ochii ca două masline între cutele de piele, tăietorul privea blazat peste nasul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu-și mișca fundul de lângă hazna, făcându-se doar că-l ajută pe tăietor care, pe rând, scotea gălețile cu o funie. Cu ochii ca două masline între cutele de piele, tăietorul privea blazat peste nasul ciuruit, aflat într-o stare violacee. Slab și aplecat din șale, dânsul declara gros din capul locului : „Eu, dacă nu beau un chil
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
făcuse Voicea. Ce s-a întâmplat cu ei nimeni n-a știut vreodată și tocmai asta vreau să vă povestesc aici. Ultima hazna pe care cei patru tovarăși au golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Ce s-a întâmplat cu ei nimeni n-a știut vreodată și tocmai asta vreau să vă povestesc aici. Ultima hazna pe care cei patru tovarăși au golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă și de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mâna mea. Eu am scos-o întâi din hazna. Dă-mi-o ! - Ș’ ce n-ai luat-o ? întrebă moșul cu bun-simț. Pe Voicea justețea răspunsului îl întărâtă. Sângele i se urcă în cap și, amenințător, luă de jos o găleată plină. - Dă-mi-o ! Cu demnitate, bătrânul îi întoarse spatele și-i arătă lui Voicea doar ceafa cu cârlionți cărunți. Namila ridică găleata deasupra capului și, furios, o răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Voicea justețea răspunsului îl întărâtă. Sângele i se urcă în cap și, amenințător, luă de jos o găleată plină. - Dă-mi-o ! Cu demnitate, bătrânul îi întoarse spatele și-i arătă lui Voicea doar ceafa cu cârlionți cărunți. Namila ridică găleata deasupra capului și, furios, o răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând ca o găină tăiată brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul se liniști. Bine dispus, tăietorul încă mai hohotea când un fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
strecurat în curte, fugind de la locul faptei. Abia după ce m-am văzut la adăpost, dincolo de poarta șurii, am strigat, anunțînd-o pe mama că ardeau niște haine ale surorii mele. Ar fi ars, probabil, și casa dacă nu săreau vecinii, cu găleți cu apă. Nu mai țin minte ce am făcut în timp ce nenorocirea era, încă, pe cale să se producă. Probabil, am stat în grădină, îngrozit. Nu mai țin minte nici prin ce mijloace m-a determinat mama să revin în curte, când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei crize de astm, Julius ține o găleată cu apă în bibliotecă, pentru a se spăla pe mâini după ce pune în ordine cărțile îmbîcsite de praf. Pentru dezlegarea misterului acestui praf ciudat, care dă aproape tuturor lucrurilor o paloare bolnăvicioasă, s-au format nenumărate expediții. Cei mai buni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de împrumut, într-o noapte cu zăpadă apoasă care înălbea întunericul. Mama suferise o congestie cerebrală, la fel ca, după aceea, sora mea (se pare că problemele de circulație sunt o moștenire în familia noastră). Se dusese să aducă o găleată de apă de la fântână și, ajungând pe trepte, s-a prăbușit. Pe drum, mi-am făcut mii de reproșuri. N-o mai văzusem pe mama de aproape un an. Fusesem plecat din țară, ce-i drept, vreo cinci luni, vremelnic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îl făcură să se dea la o parte inspăimîntat. Nimeni nu-l băga În seamă. N-avu Încotro și se opri din nou pe trotuar și de acolo urmări toată acea stranie ceremonie; Îi vedea cum urcă purtînd pe umăr gălețile pline cu mortar și ținîndu-și cu greu echilibrul pe cele două schele: unul Înainta pe partea dreaptă, pînă la planșeul de la etajul Întîi; acolo era un mic palier, cu balustradă, ca să nu-și ia avînt prea mare la urcuș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la etajul Întîi; acolo era un mic palier, cu balustradă, ca să nu-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească, Doamne ferește; de la palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute țintuit locului, singur-singurel și fără să stea de vorbă cu nimeni; În cele din urmă arhitectul se apropie de el ca să-i spună că se ducea cîteva minute la un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou că nu se puteau opri, dar că lucrau cu schimbul ca să poată mînca ceva și peste cîteva minute se schimba echipa. PÎnă atunci lucrătorii se opinteau din greu suind pe schelă, odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]