11,048 matches
-
Pleu a poreclit-o cândva Femeia cu bomboane. Alții o considerau cea mai bună prietenă a lor. Ea le înțelegea jocul și le tăinuia toate nebuniile copilăriei. Intrarea în casa femeii se făcea prin curte. Aceasta era străjuită de un gard din scânduri și o ușă micuță de lemn. Curtea nu era îngrijită. Iarba își găsea locul prin toate ungherele. Obiectele vechi își întindeau oasele obosite prin colțuri în timp ce vlăstarii se înălțau amenințător sperând să devină pădure. Ca să pătrunzi în casă
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1433571729.html [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
copii. Aceștia s-au adăpostit inițial în cimitir. Revoltat de îndrăzneala acestora Manole a luat câteva pietre și a început să le azvârle spre ei. Inspirate fetele s-au adăpostit în spatele crucilor presărate în calea lor, pe urmă au sărit gardul de piatră din spatele cimitirului ajungând astfel în grădina lui Dan. Au traversat grădina și au pătruns în curte iar de acolo în stradă. Văzându-se libere un moment au alergat în curtea casei lu’ Ana. Ana lu’ Marcu nu a
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1433571729.html [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
al fostei fântâni arteziene. Acum, e amintire ... Uraaaaaa! Integritatea ne este asigurată, s-au „încurajat” ciocnind o barbânță, hâtrii însetați ... • Fermajul capitalist „a la Dallas” (din serialul cu același nume) face prozeliți și la Rucăr. Se intenționează împrejmuirea hanului cu gard alb din lemn, cu țepușile de-a curmezișul, de fapt niște scânduri late și vopsite în alb, cum se vedea în ranch-ul dinastiei Ewing din filmul pomenit, un fel de țarc cuprinzător în care cowboy-i texani își sechestrau animalele
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Satul_meu_in_timpurile_din_urma_cu_bune_si_rele_.html [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
în era computerelor, o poezie de întâmpinare a internauților. Este o poezie structurată muzical iar accentele, uneori metalice, fac din implicarea lirică un sens metafizic, aforistic: “Viața=arta de a tatua/ suflete,/fără ace.” sau ”privim în gol/cum după gard/ toți copiii sunt îmbrăcați/ în culoarea viitorului,/ așteptându-ne naivi/să le pictăm prezentul.” (Culori) Linia continuă are o mare încărcătură reflexivă în tinereasca ei contemplare și abordarea laconică aduce definiții cu iz filozofic, tematic. Tudor preia marile teme filozofice
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427784470.html [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
procedat cum nu se poate mai bine, Maria! Sunt convins că voi auzi o poveste fascinantă. În scurt timp, cei prezenți au luat cunoștință cu evenimentele petrecute, separat, în viața familiei Cristache. Doar nebunul înțelesese poate altceva. Se apropiase de gard și se agita, arătând cu mâna spre cele patru femei. Apoi ridică brațele spre cer și îngenunche, întregind tabloul în care murmure de vară curgeau laconic peste viață. Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE JOI (VIII) / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_viii_gina_zaharia_1365439835.html [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
o adevărată perdea și ascundeau vederii un lac cu o insulă mică în mijloc. Acolo, își aveau adăpostul păsări de apă sălbatice, ce cuibăreau libere pe insulă și pe lângă malurile lacului. Pe partea cu pădurea, aleea era împrejmuită cu un gard de plasă de sârmă. Aleea se termina cu un pod de lemn ce se prelungea deasupra apei cu o terasă amplă semirotundă din scânduri cu balustradă și două bănci.Terasa era umbrită de ramurile ce curgeau către oglinda verde a
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1486927076.html [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Paște o comedie cu lanțuri și un stâlp pentru încercarea puterii, cam acestea erau instituțiile și protagoniștii lor, așa cum le-am cunoscut eu. Eram mic de tot, să fi avut numai câțiva anișori când, într-una din zile am trecut gardul la vecina Safta și înainte să mă dumiresc eu ce se întâmplă cu mine, o cloșcă aflată prin apropiere, punând în seama mea toate intențiile agresive ale lumii înconjurătoare, a sărit cu vehemență să-și apere puișorii pândiți de un
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_caseta_cu_amintiri_i.html [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
închiși în urma ei. Abia la ieșirea din cimitir, când mă împiedicam de podișca pusă peste șanț, îndrăzneam să-i deschid și până acasă bodogăneam în gând pe mamaie cu morții ei. Uram gâștele și găinile țăranilor care se învecinau cu gardul cimitirului; lor nu le era frică să-și petreacă ziua printre morminte ciugulind iarba, adesea atacând și florile de pe morminte, spre disperarea țărăncilor care veneau la tămâiat. Casa bunicilorlor era pe șosea la capătul celălalt al satului. Șoseaua era bucuria
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
ne jucăm după ploaie, fără să intrăm în noroi “până la gât!” cum spunea mamaie. Prin anii ‘50 toate casele erau bătrânești; cu prispă, cu pătul la poartă și cu podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie, pe care mai târziu au înlocuit-o cu țiglă sau cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
animale; vaca o puteam duce de lanț din drum până la grajd, calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam profita. Nu făceau decât să guițe toată ziua după mâncare. Cu ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între vecini erau făcute din plasă de sârmă sau din uluci. Mă strecuram cu ușurință sau la cei din fața casei sau la cei din spatele ei, fără să mă vadă mamaie și cu o răutate inocentă, o lăsam să mă caute
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
uitam după mamaie cu răutate; nu avea timp să stea lângă mine și să-mi povestească unul dintre basmele ei așa de frumoase, pe care în mod sigur și le amintea de când era copil. Adesea mă așezam sub corcodușul de lângă gardul de la drum și priveam printre uluci la copiii care se jucau pe drum, nestingheriți decât de o căruță, care trecând, lăsa în urma ei un praf greu de respirat. Din când în când, mamaie mă striga, să se asigure de prezența
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
trei, de pericolul în care eram, dacă ne găseau împreună și mai ales în camerele de „tinere”. Grăbite, fără să mă vadă cineva, m-au aruncat pe fereastra care dădea în spatele casei, de unde m-am furișat printr-o crăpătură a gardului în bătătura babei Stanca, oarba care moțăia pe prispa casei. Când să trec drumul la noi, tot în clandestinitate, o aud pe Moacsa lui Naie care, de peste gard m-a strigat: -Unde ai fost fa, fată, o să te omoare măta-mare
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
care dădea în spatele casei, de unde m-am furișat printr-o crăpătură a gardului în bătătura babei Stanca, oarba care moțăia pe prispa casei. Când să trec drumul la noi, tot în clandestinitate, o aud pe Moacsa lui Naie care, de peste gard m-a strigat: -Unde ai fost fa, fată, o să te omoare măta-mare, dacă nu a murit până acum?! după care a râs mulțumită. Numai după golul din stomac mi-am dat seama că am stat prea mult la fetele lui
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
o joacă nebună. După spusele lui mami trebuia să profite de căldură, să-și aranjeze casa pentru toamnă. Nimic nu avea aerul să-mi strice programul, așa că am mâncat repede la masa din curte, cu fața spre stradă. Printre crăpăturile gardului de zid urmăream agitația din stradă. Cameluța se juca veselă cu Nuța și vorbeau tare, să-mi atragă atenția ca să ies cât mai repede în stradă. Noua noastră învățătoare ne dăduse din prima zi să învățăm “Imnul României”. În clasă
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
ultima bucată de prăjitură, închizând poarta în urma mea, cu vitejia unui haiduc, m-am aruncat în “focul jocului”. Trecuse de ora cinci, când mami, după ce și-a întins ultimele rufe și-a amintit de mine. Și-a aruncat privirea peste gard și mi-a făcut semn cu mâna să intru în curte. Eram așa de infierbântați cu “leapșa” că nu m-a lăsat inima să intru la primul semn. Cred că joaca a mai durat peste o jumătate de oră, până când
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
să intru în curte. Eram așa de infierbântați cu “leapșa” că nu m-a lăsat inima să intru la primul semn. Cred că joaca a mai durat peste o jumătate de oră, până când mi-am amintit de semnul făcut peste gard și speriată, m-am întors acasă. -Nu va dat nimic pentru mâine? m-a întrebat mami, când, obosită, m-am așezat pe scările de la intrare. -O nimica toată! i-am răspuns aparent indiferentă, dar cu inima cât un purice la
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
țipetele mele a început să latre la fereastra noastră, după care a plâns și el ca un copil. În final, am tăcut din cauza lui, îmi era milă de el, mai ales că toată după-amiaza, ne privise lătrându-ne cocoțat pe gard, trist și enervat că nu putea să alerge cu noi și mai ales, că nu îi ținusem tovărășie în curte. -La spălat și la culcare! La ora patru am să te scol să înveți “Imnul”! Eram fericită că abandonase ideea
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
primul rând nu mă întorceam nici rușinată și nici bătută de la școală. Învățătoarele rupeau câteva linii pe săptămână pe mâinile așa zișilor indisciplinați, fără nicio mustrare de conștiință nici față de lemn, dar nici față de elevi. Oricum rușinea mea nu trecea gardul; rămânea între “ai noștri” cum îmi explica tot tata-mare. Singurul care nu rămânea sensibil la suferința mea era Cartuș. Cum simțea agitație în casă, nu se dezlipea de lângă ușa noastră și dacă eu plângeam înăuntru, el o făcea pe treptele
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
până la plecare, erau numai zâmbete și gesturi cavalerești: unul îi ducea ghiozdanul și era cea mai fericită zi din viața lui când îi revenea această onoare; altul ne imita când pe una când pe alta, altul se agăța de un gard sau de un pom, să-și arate talentul de mare șmecher sportiv; altul cine știe ce minciună îi povestea că să-și arate curajul și talentul. Plecam de la școală toate fetele necăjite și supărate nu numai pe băieți, dar chiar și pe
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și eu un pic, să mănânc ceva că nu am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392803913.html [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
pic, să mănânc ceva că nu am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392803913.html [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
de iarbă, si am dat de două case. Una, locuită. Altă, nelocuita. Vecinul ne-a spus că grădină și casa de alături sunt de vânzare. Casă era acoperită cu stuf, trebuia reparata, pe ici, pe colo, lipseau cărămizi. Uluci de gard erau împrăștiate în jurul casei. Am cumpărat-o pe mai nimic. Că mai mult nu aveam. Omul a fost mulțumit. Deși nu era el proprietarul.Casa nu mai avea proprietar. Și noi am plecat mulțumiți, că avem o locuință la țară
Liviu-Florian Jianu: Solemna ebrietate by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-solemna-ebrietate/ [Corola-blog/BlogPost/339460_a_340789]
-
o locuință la țară. Din când în când, o vizităm, cu socrul. În alte vise. Nici nu mai știu dacă o visăm, sau îmi aminteam de ea, doar. Era tot acolo. Neschimbată. Bani nu aveam să îi facem nimic. Nici gard, nici reparații la acoperiș, nici tencuit. Și totuși, noaptea, sau dimineață, nu mai știu când, eram fericit. Că avem undeva o casă, cu curte, la țară. Aproape. Într-o noapte, mergând spre ea, am ajuns într-o grădină așezată în
Liviu-Florian Jianu: Solemna ebrietate by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-solemna-ebrietate/ [Corola-blog/BlogPost/339460_a_340789]
-
dimineață, nu mai știu când, eram fericit. Că avem undeva o casă, cu curte, la țară. Aproape. Într-o noapte, mergând spre ea, am ajuns într-o grădină așezată în pantă. Cu vie. Cu pomi, pe perimetru. Cu legume. Cu gard de mărăcini. Ne-am bucurat. . Asta e grădină noastră. Și ne-am pus pe treabă. Am lucrat acolo. Am mâncat poame. Și ne-am întors acasă. De unde o fi apărut grădină asta? Mă întrebam. Este a noastră. Parcă era altă
Liviu-Florian Jianu: Solemna ebrietate by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-solemna-ebrietate/ [Corola-blog/BlogPost/339460_a_340789]
-
grădină asta? Mă întrebam. Este a noastră. Parcă era altă. Nu. E și cea veche, e și asta. Nu am știut noi de ea. Apoi, am plecat singur. Departe. Într-un sat. În Transilvania. Acolo era o altă grădină fără gard. Și un vecin. Și el a spus: grădină asta este a voastră. Și am luat-o de la capăt. Gard. Săpat. Lucrat. Când am terminat, am coborât dealul în pantă, pe care era grădină, si am trecut strecul, în sat. peste
Liviu-Florian Jianu: Solemna ebrietate by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-solemna-ebrietate/ [Corola-blog/BlogPost/339460_a_340789]