1,633 matches
-
se răstește acuzarea la ea, dar am Înțeles că În prezent nu locuiește cu soțul ei, Richard Shattock, care a părăsit-o după ce, a spus el, ea „a Încetat să mai remarce prezența lui“? Femeia de pe banca acuzaților? scoate un geamăt prelung. Mama lui Kate nu știe că a părăsit-o Richard. Dar Jean Reddy primește vestea ca un boxer care Încasează o lovitură și o Întoarce magnific: — Nimeni nu spune că e ușor. Bărbații au nevoie de atenție și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atunci monarhia tronurilor moderne, cea care este de netolerat de către popoarele care se revoltă împotriva ei căci sînt puternice; și că este de netolerat și pentru Cler, care este strivit de ea pentru că este slab; nu există altă scăpare decît geamătul tainic care înalță rugăciuni să primească din Ceruri un nou Moise care să elibereze din Egipt poporul lui Dumnezeu. De ar fi trimis fără zăbavă Bisericii oprimate acel Domn a cărui lumină să nu se stingă niciodată! 73. Dacă, apoi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cumva să fac vreun pocinog și mai mare, să fi omis vreun ciob ascuns, care să provoace mai știu eu ce răni groaznice cuiva din casă, a doua zi. îmi și imaginam scena: sânge șiroind abundent dintr-o venă tăiată, gemete de durere, mașina Salvării... După ce am strâns, m-am descălțat și am pășit cu tălpile goale prin bucătărie, cu ochii închiși și scrâșnind din dinți, ca să verific pe pielea mea (de pe tălpi) că n-am scăpat nici un ciob. Apoi am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi imortalizat pe aparatul de fotografiat de colegii care se aflau dedesubt. O clipă doar. Clipa fatidică din urmă cu o lună, când se rostogolise nevolnic, într-un grotesc zbor în jos... Eduard se ridică în capul oaselor, scoțând un geamăt obosit. Nu, hotărât lucru, nu are chef să se scoale. Trebuie să întin dă mâna să-și ia cârjele. Să transmită în brațe o energie pe care nu o simte. Are evident nevoie de o perioadă de refacere. Are cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vizitelor în România Socialistă a Împăratului Idi Amin, monarhul Republicii Centrafricane, și ale altor dictatori din Continentul negru, râvnitori de relații politice dezrobitoare și avizi să se regaleze, la fața locului, în Europa, prin festinuri cu veritabilă carne albă. Atunci, auzi gemetele alea lugubre, dintr-o încăpere cu sobă rece de teracotă, unde, într-un pat cu așternuturi uzate, ca de spital al săracilor, găsi un bolnav cu forme scheletice și cu slabe peceți de stele, bătătorite pe umerii descărnați, vădind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bună! îi zise el, ignorând că mai adecvat ar fi fost să zică Seara bună! deoarece, între timp, se lăsase amurgul vioriu al altei zile de chef, care părea să fie o zi de joi. Bolnavul îi răspunse cu un geamăt prelung de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
becul se sparge lăsând încăperea într-un întuneric rece și dușmănos. "Îngrădește-ne și păzește-ne Doamne, cu puterea Ta cea mare... Bucăți mari de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui copil. Lângă o ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer urletele și gemetele muribunzilor. Marius surprinde privirea îndurerată a unuia dintre doctori, un tânăr probabil proaspăt ieșit din facultate, cu halatul murdar de sânge și iod. Întreabă dacă poate fi de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri, neputincios. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți să fiți blestemați! Toți... Încet, cu blândețe, Marius se desprinde din strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați. Gemetele nearticulate ale femeii se pierd undeva, în spatele lor. "...copiii mei....copiii mei!" Gara arde toată, acoperită de un imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupul iar pe frunte simte strânsoarea puternică a unui bandaj. Curios, dorind să afle despre ce este vorba, încearcă să ridică brațul. Mișcarea abia schițată, se oprește sub cascada unor dureri îngrozitoare care fac să-i scape printre buze un geamăt de durere. Niciodată nu simțise așa o tortură. Scăldat în râuri de transpirație, simte cum mii de pumnale ascuțite ciopârțesc sălbatic toate terminațiile lui nervoase. În acel moment se deschide ușa și în încăpere intră o infirmieră. Cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât de cât bine, apoi plescăie scurt din limbă un îndemn pentru cal. Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal, o motocicletă cu ataș trece huruind pe lângă ei. Oprește mai în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
muiat în fața dragostei dintre noi și speram cu ajutorul lui Dumnezeu să întemeiem o familie. Găsisem chiar și o garsonieră unde să ne mutăm. S-a întrerupt pentru câteva momente ca să ofteze greu, un oftat care semănase mai mult cu un geamăt, după care a început să vorbească grăbit, ca și cum dorea să termine cât mai repede. Pe 7 iulie 1941, am fost anunțat printr-o telegramă că era grav bolnavă, în spital. Cu greu am reușit să capăt permisie. Războiul începuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
strigă Manfred înghesuindu-se să intre înăuntru. Trebuie să terminăm cu ăștia. O scurtă pauză urmează vorbelor lui, ca imediat oglinda laterală stânga să zboare în bucăți în timp ce geamul din spate explodează cu zgomot puternic, aruncând cioburile în interior. Un geamăt surd de durere îi scapă printre buze lui Manfred. Scapă automatul din mână. Ești rănit? Așa se pare, dar nu-i momentul pentru îngrijiri medicale ... Tu? Sunt în regulă! Bine. Dă-i bice! Marius calcă și mai tare accelerația, storcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi cuprinde gâtul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
măcelul. În sfârșit, la fel de brusc precum începuse, atacul se sfârșește. Din ascunzătorile lor, partizanii ies la iveală. Coboară cu armele pregătite, gata să tragă la cel mai mic semn de pericol. Dar printre mormanele de fiare contorsionate se aud doar gemetele muribunzilor și strigătele de ajutor ale răniților. Nimeni nu le dă atenție. Cât de curând gerul sau lupii vor desăvârși treaba începută de gloanțe. De altfel, partizanii nu au posibilitatea să transporte pe acești nenorociți nici dacă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123. Partizanul, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se scutură înfiorat. Nu moartea prin îngheț îl sperie, cât mai ales durerea infernală ce trebuie suportată când ești readus la viață. Văzuse asta în Rusia, când ajutase un medic să salveze viața unui soldat anonim. Nici acum nu uitase gemetele și mirosul puternic de hoit al membrelor cangrenate din cauza gerului. Cu prețul amputării picioarelor mai jos de genunchi, militarul scăpase de moarte. Dar trăind coșmarul unui viitor cel puțin îndoielnic, se putea socoti un norocos? Zigzagul gândurilor îl aruncă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
părăsește camera. Pe hol, pustiu. Fapt neobișnuit, întreaga clădire este tăcută, nu se aude nici un zgomot, ca și cum toată lumea așteaptă cu sufletul la gură ceea ce avea să urmeze. Nu după mult timp, dinăuntru ajung până la el răcnete și înjurături ce însoțesc gemetele înăbușite ale unui om lovit cu brutalitate, toate pe un strident fond muzical. "Cât o să dureze, oare?" Schultz nu o să renunțe, decât în momentul când victima lui îi va spune tot ceea ce vrea el să afle. Și indiferent cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de plumb ale unui glonț. Neamțul toacă mărunt din picioare, semn că îi este frig. În spatele lui apare umbra gheboșată a lui Mâțu. Un scurt balans al mânii și cuțitul pătrunde adânc în coaste. Santinela cade fără cel mai mic geamăt. Marius se întoarce către sublocotenentul Novăceanu, aflat lângă el. Dă-i drumul. Mergi în spate și pătrunzi în clădire pe acolo. Nu prea îmi place liniștea asta. Sper să nu avem parte de cine știe ce surpriză. Cred că mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neagră pe ochi și mă duc la fund, mă tot duc... Nu îți dau eu drumul...să nu mori, auzi, să nu mori! Încearcă să-l ia în spate cu gând să-l ducă până la infirmier. Dar rănitul scoate un geamăt dureros și Iovuț îl pune din nou pe podea. Căută disperat în jurul lui ceva din care putea improviza o targă cu ajutorul căreia să-l tragă după el. Măi Iovuț, nu te mai căzni atâta, lasă-mă aici, spune rănitul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcuse și asta îi salvase viața. Opriți focul! Nu mai trageți! Opriți focul! Răzleț se mai aud câteva împușcături, ca apoi acestea să înceteze cu totul. În fața clădirii nu mai este nimeni. Doar morții. Și răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor cu mâinile încrucișate peste burtă. Lasă în urma lui o dâră groasă de sânge. Cu gândul să-l ajute, aleargă spre Suflețel care se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]