16,377 matches
-
de anotimp. Nu e neagră, nici gri, nici albastră nu e. Ci doar puțin somnoroasă, cu ochii abia mijiți și cu obrazul îmbujorat, după o noapte aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja obișnuită durere de spate, ce face „deliciul” nopților mele de mai bine de un an de zile, m-a țintuit și de această dată în fața geamului, privind minute în șir strada scufundată pe jumătate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja obișnuită durere de spate, ce face „deliciul” nopților mele de mai bine de un an de zile, m-a țintuit și de această dată în fața geamului, privind minute în șir strada scufundată pe jumătate în întuneric. Nu întreba de doctori și medicamente. Bifat. Nimic sigur, probabil sedentarismul datorat mediului profesional. Avatarurile bătrâneții, i-aș fi întrebat eu zâmbind politicos. În cel mai bun caz m-ar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înșine. Se spune (și tind să cred că pe drept cuvânt se afirmă asta) că trăim într-o lume mereu grăbită, aproape sufocantă, dar fiecare om are, bine ascunsă în el, o „căsuță” a sufletului, grandioasă sau doar minicochetă, cu geamuri mici sau mari, cu uși ferecate sau larg deschise. Acolo învățăm sa ne reinventăm, pe bucățele, bineînțeles dacă ne acordăm ceea ne lipsește cel mai mult: timpul. Prea multă filosofie, pentru o zi de duminică. Nici n-am observat când
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ea o limită. Adevărul dimpotrivă, înseamnă constrângere, prezență și meschină confruntare. El insinuează mereu că noi suntem doar doi copii exaltați și isterici... (Mab) Poetul apără cu îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de convenția lui devoratoare. O cheie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care huzurea furtuna. Se agăță ca o iederă de pervazul ei, o deschise și o încălecă, năruindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai două
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai două geamuri în partea dinspre răsărit. Drumul mare trecea prin fața casei, avea gard cu zăluzele și poartă la fel, lângă gard în colț la nord avea un agud ce pornea de la pământ ca o familie, adică doi dintr-o tulpină. Dudul era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
alt copil sau flăcău îl bătea pe unul dintre ei, celălalt sărea și își ajuta fratele. Erau ca doi frați adevărați și rareori îndrăznea vreun flăcău să se ia de unul dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
casa Gheorghe, fiul Dăniloaiei, zis Aron, ce locuia cu sora lui, pe care o chema Catinca. Casa lor era compusă dintr-o cameră cu tindă - ce era cu față la vale - vale însemnând apus. Avea la fiecare cameră câte un geam, orientate tot către apus, iar casa avea o singură intrare și avea o prispă înaltă. Casa era acoperită cu paie de grâu, când plecau de acasă încuiau ușa de la intrare într-un mod foarte autentic. Proptea mătura în ușă, mătura
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o bună zi, el s-a dus în pădure și a adus un lemn pentru foc. După ce a lăsat lemnul afară, a intrat în casă și a băut câteva înghițituri dintr-o sticlă cu rachiu pe care o avea pe geam și, după vreun sfert de ceas, a început să se zvârcolească și să strige: Mor! Mor de-acu, Ioano! Mor ... adu-mi lapte că mor! Și până a venit Ioana cu laptele din sat, Lupu a plecat ... a plecat pentru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte, să mă ierți că eu, că eu am ... am ... am greșit, părinte, că eram tânăr și voinic și nu-mi era frică
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se sinchisise prea mult nici de lătrăturile câinilor, erau legați. Încercase În câteva rânduri, să se facă auzit de cineva din casă dar degeaba, nu se arătase nimeni. Din vecini o altă femeie, Îi spusese să nu mai bată În geam, că femeia este dusă la biserică la o Înmormântare. Curios să vadă ce era În Încăperea din fața lui, inspectorul se apropiase de geam, cu mâna streașină la ochi. Într-adevăr În Încăpere era un război de țesut, așa cum aveau mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
degeaba, nu se arătase nimeni. Din vecini o altă femeie, Îi spusese să nu mai bată În geam, că femeia este dusă la biserică la o Înmormântare. Curios să vadă ce era În Încăperea din fața lui, inspectorul se apropiase de geam, cu mâna streașină la ochi. Într-adevăr În Încăpere era un război de țesut, așa cum aveau mai toate femeile de la țară. Convins că secretara spusese adevărul și că femeia câștiga bani fără să plătească impozit, inspectorul o pornise Însoțit de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
că nu este bine să plecăm Înaintea mortului. Bine dacă nu mai durează mult, stăm să plece mortul, apoi mergi acasă sămi arăți ce lucrezi la războiul de țesut. Să nu spui că nu ai, că l-am văzut pe geam. Femeia nu spusese nimic. Nu a trecut mult timp și pe ușa bisericii, ieșiseră două sicrie nu unul, imagine care pe domnul inspector Îl ului. Doi morți deodată? Întrebase el. Cum e posibil? Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spusese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dar pe culoar. Numai pentru geamantane au reușit să găsească locuri undeva În apropiere, ca să nu Încurce și mai mult circulația pe culoarul vagonului. Sunt multe ferestre deschise, va fi un curent Îngrozitor, spusese mama, către Andreea care lăsase jos geamul din dreptul lor. Trenul se pusese ușor În mișcare. Încet, Încet gara rămânea În urmă, trenul schimba liniile una după alta. Bine că a plecat la timp, spusese mama, resemnată. Va Întârzia destul pe parcurs, nu-ți face iluzii, adăugase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi, haine de mătase, poleite cu aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o flacără. Proiect Ce despletire în poemele mele, nu mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
e când mori, când te naști sau la cununie? Aștepți sau ți se pare că o să vie; singurătatea vorbește tot mai tare și n-o mai aud. E tot mai frig: de emoție, de aer, de lumânare, de aerul din geamul deschis; hârtia-i mai rece: la nuntă, la botez sau zboară cu ultimul vis, așa este scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă doare; așa va fi clipa, intrată în derutată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta din cer, ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe jos un etaj. Își ceru scuze din mers și ajunse la parter. Ce să facă acum? În așteptarea mamei se duse în grădina spitalului, să se liniștească. Ajunse în spate, într-o parcare. − Uau! Ce mașina frumoasă! Și cu geamul deschis! Ia să intru să stau puțin comod. Și Lucy se instala în mașină, cotrobăi prin torpedo, se uită la CD-uri. − Ce cauți în mașina mea? se auzi deodată, si un doctor mare cât ușa se repezi la portiera
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
scările să coboare, merge în direcția opusă, dar fiecare cameră dă în altă cameră sau coridor, și parcă nu se mai termină. În sfârșit, a găsit scările și le-a coborât într-o fugă. Dar ușa e închisă! Fuge la geam, dar aici sunt gratii și nu poate ieși. Dar vede autocarul care tocmai pornise. Degeaba strigă și bate cu pumnii în ușă − n-o aude nimeni. Disperată, Shelley pornește bombănind prin palat să caute o ieșire. Alte scări o duc
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
ci un timp petrecut cu folos. Am văzut toamna sau, mai bine zis, un început al iernii sumbru, trist, posomorât. Un tablou în culori sure, negre și doar unde și unde, un galben, de la lumina aprinsă a felinarelor. Și prin geamuri, se mai reflecta acest galben. Aș putea să zic că acest galben este ca o speranță, care te încurajează să mergi mai departe. Această plimbare îți adună gândurile și te îndreaptă spre lucrurile frumoase, pe care le-ai început și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte doar o clipă. Și, într-adevăr, se îmbrăcă mai repede decît s-ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă pe față și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]