3,149 matches
-
de asemănătoare și atât de neasemănătoare. Irina Cerkasova, căreia îi venea ușor să disprețuiască, s-a trezit că o disprețuiește pe Elfrida. Femeie proastă, care chicotește tot timpul. între timp Elfrida Gribb cădea pradă începuturilor unei emoții și mai puternice: gelozia. își zâmbeau una alteia prin văluri. Era seara marelui bal din propria ei casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți; la etaj zăcea ea, cu ochii uscați și cuprinsă de febră. Să fii bolnavă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te iubesc, te iubesc, te iubesc. — I-ai spus, nu-i așa? a întrebat Vultur-în-Zbor, înțelegând acum. Da, i-a răspuns ea cu o șoaptă ușoară. L-am omorât. Nu era greu de reconstituit ce se întâmplase. Elfrida, împinsă de gelozie, făcuse pasul împotriva căruia luptase fără voia ei, dar cu atâta eficiență, timp îndelungat. Numai că, fiind vorba de Elfrida, pasul respectiv trebuia să fie la fel de definitiv și irevocabil ca și dăruirea ei de dinainte pentru Ignatius. Prin urmare, refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-a putut să-mi explice din ce cauză. Faptul că își aducea soția după el în sala de lectură fără ca ea să aibă permis i se părea o pură înscenare. Mai ales că el avea o explicație implacabilă: „Din gelozie, meștere, o car după mine. Sunt gelos. Io cu Shakespeare și ea cu marțafoii? Și mă mai ajută la traducere...“. Când se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după comiterea crimei, Marisela Își tăiase venele cu un cuțit și cutreierase prin toată casa Împrăștiindu-și sîngele pe pereții din camere și de pe coridoare, pînă cînd căzuse moartă În camera ei de la ultimul cat. Mobilul, potrivit poliției, Îl constituise gelozia. Pe cît se pare, În clipa morții, nevasta potentatului era Însărcinată. Marisela, se spunea, desenase un craniu pe pintecele dezvelit al doamnei, cu ceară roșie fierbinte. Cazul, asemenea buzelor domnului Jausá, rămase pecetluit pentru totdeauna cîteva luni mai tîrziu. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
încornoratul, cuplul comic, femeile vesele. Personajele feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice dintre toate personajele lui Caragiale. Ele participă la jocul general, la încurcăturile dintre „traduși” și „traducători” și cei fără vină. Mița intră direct în scenă. Gelozia și-o exteriorizează la modul patetic: „Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie...”, „Nae mă traduce”. Verva Miței, vulgaritatea ei justifică legătura cu vechile personaje comice pe care o face I.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dimpotrivă, îmbogățind personajul cu nuanțe variate. Spre deosebire de Mița, Didina e sigură pe sine, (nu ezită când Nae o intreabă: „Vrei să te lase Pampon?”, ea răspunde repede: „Ba nu”), nu are manifestări de sentimentalism, nu-și declară amorul și nici gelozia. Didina, conturată din caracteristici puține, dar expresive, nu are nimic din ambiguitatea Miței. Farmecul ei este simțit de reprezentanții cei mai de vază ai mahalalei, de Pampon și de Nae. Ea este întruchiparea feminității definită de Pampon „ochi alunecoși, inimă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aureolă mistică și se însoțește cu ideea de jertfă. În confesiunile pe care și le fac reciproc Mița și Pampon, aflați în situații similare, ambii trădați și hotărâți să se răzbune, se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit de răfuială. „Înalt, bărbos, fioros”, turbat de gelozie, Pampon are predecesor în comedia
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și le fac reciproc Mița și Pampon, aflați în situații similare, ambii trădați și hotărâți să se răzbune, se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit de răfuială. „Înalt, bărbos, fioros”, turbat de gelozie, Pampon are predecesor în comedia dell’arte pe „furioso”. Violentul Pampon în urmărirea „Bibicului” amenință neîncetat: „O să-ți
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit de răfuială. „Înalt, bărbos, fioros”, turbat de gelozie, Pampon are predecesor în comedia dell’arte pe „furioso”. Violentul Pampon în urmărirea „Bibicului” amenință neîncetat: „O să-ți rup oasele... Oasele am să ți le rup!”, „am să-l sfâșiu!”. Violența lui evocă fosta calitate de polițist: „chem slujnica, îi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
stăpânului, Chiriac nu suportă ideea schimbării radicale. Joacă și el scena cu sinuciderea. Dramaticul, este convertit în comic. Scena a stârnit râsul spectatorilor încă de la premieră. Apariția „vagabontului” determină căderea lui Chiriac în „capcana comică”, trecerea de la securitate de la alarmă, gelozie. Situația există și în final când după toată „noaptea furtunoasă”, când totul părea că s-a lămurit, Jupân Dumitrache își amintește că a găsit ceva pe patul consoartei sale. Secvența care urmează („Chiriac (înfiorat): Ceai găsit jupâne?...”) evidențiază caracterul comic
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o urmă), că Spiridon e „mai lucid și mai introvertit”, că tânărul Chiriac este sincer implicat în relația de dragoste, pe când Titircă vede în relația conjugală „o imagine, in care trebuie investit ca în orice capital”. Chiar și tipul de gelozie diferă (pentru unul este izvorâtă din pasiune, pentru celălalt din teama de a nu-și pierde onoarea). Cațavencu, privitoare la restituirea scrisorii adresată de Tipătescu către Zoe și pierdută din neglijența acesteia. Respingerea pretențiilor lui Cațavencu înseamnă compromiterea Zoei și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
exista un fir nevăzut. Cărțile de joc și cele de tarot aveau rolul de-a ține vie legătura Între cele două lumi... În privința muzicii, uneori schimba valsurile lui Strauss, care-l plictiseau, cu unul din marșurile lui Wagner. Accesele de gelozie constituiau pentru el un prilej de voie bună. La drept vorbind, Noimann făcea circ. Mimând o furie oarbă, se posta În fața oglinzii, trăgându-și palme peste față. Amanții totuși existau... Noimann dădea tot timpul nas În nas cu ei. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
simțit și pe-afară, și pe dinăuntru. Ce altceva erau oare secundele și minutele decât niște scoici ce se lungeau sau se scurtau Întruna, În funcție de dispoziția pe care o aveai pe moment? Ce rost avea să-ți bați capul cu gelozie sau să te gândești la moarte?! Disperarea nu era decât o formă trecătoare a bucuriei de a fi. Ducă-se pe pustii toate gândurile rele... Toate necazurile, toate inepțiile... Oprește-te, clipă, să te strivesc pe loc... „Plantele indicate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
data aceasta, urlând de trei ori. Frunzele de pe piept i se zburliră. Pe creștet Îi apăru o creastă de cocoș. „Credeți că șarpele era diavolul?” reuși să rupă tăcerea Noimann... „Eu cred că șarpele L-a umplut pe Dumnezeu de gelozie”, răspunse Satanovski. „Poate că Domnul a dorit femeia și bărbatul pentru sine. Egoismul său e bizar...” Noimann tăcu din nou. Ideile inginerului i se Înfigeau cu durere În creier. „Bărbatul a devenit sclavul femeii și femeia sclava bărbatului. Sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspunse Satanovski. „Poate că Domnul a dorit femeia și bărbatul pentru sine. Egoismul său e bizar...” Noimann tăcu din nou. Ideile inginerului i se Înfigeau cu durere În creier. „Bărbatul a devenit sclavul femeii și femeia sclava bărbatului. Sentimentul de gelozie Îi leagă ca un lanț. Femeia trebuia Împărțită din start”, spuse Satanovski, abordând un aer marțial. „Dacă ar fi intervenit al treilea, Adam ar fi scăpat de complexul său. Ce-i al meu este și al tău: acesta e principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În curând o să cadă, o să cadă. Iată, a căzut! Mulțimea de oameni-mâini urlă, cuprinsă de gelozie. Nu mai e nimic de făcut. Nu mai e nimic de făcut... „Mathilda, Mathilda, unde ai dispărut, Mathilda?! Ca un melc mă târăsc pe urmele tale... Unde ești?!” ...Zbor neliniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Țipete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
albă cu dantele macramate* și mă îmbiai să îi privesc, să îi ating, să îi rețin veșnic, să mă hrănesc cu viziunea lor și să-i apuc într-o încleștare vremelnică dar de neuitat, până îmi venea rău de-atâta gelozie. Regret și plâng acele timpuri când aveai motive întemeiate să îți expui sânii în public, dar care numai între noi vibrau! Planuri, iluzii, proiecte, eșecuri! Dar sunt bolnav și am murit și-am înviat să te mai văd odată! Stai
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
altă lume. “Mă aflu oare pe pământ?” “Desigur, dorm și acesta este visul meu”. Dar, visul său se dovedi a fi o realitate, în împrejurări prea puțin dorite. Ferrau, care-l ucise pe Argalia, răsări ca din pământ, turbat de gelozie și imediat cei doi cavaleri s-au luat la luptă deșteptând-o pe domniță. Înspăimâmtată de cele ce vedea,ea se repezi la armasarul sau, și, în vreme ce cavalerii se băteau, a luat-o la fugă prin pădure. Adversarii au continuat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alergat în ajutorul său fără alt scop decăt de a o sluji pe fiica lui și a dobândi frumoasa-i mână. Nu doresc nimic altceva. Auzindu-și adversarul vorbind astfel, regele tătar s-a schimbat la față de ciudă și de gelozie. Inima începu să-i bată atât de tare încât îi păru că-și va pierde suflarea. Ei bine, îi zise lui Roland, vom lupta când se va lumina de ziuă și unul din noi va trebui să rămână mort aici
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tinerei fete. În vreme ce umbla după fată, a dat peste doi cavaleri pe care i-a ajuns din urmă și i-a rugat să-l ajute s-o găsească pe fosta sa tovarășă de drum, ascunzând însă,dintr-un simțământ de gelozie, rangul și sexul ei. Era spre seară când se înntâlniră și după ce au căutat toată noaptea împreună, a început a se crăpa de ziuă, când unul dintre cei doi străini, aruncându-și ochii asupra scutului lui Rogero l-a întrebat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
analizat, îl notăm la rubrica INDIFERENT. Astfel obținem 4 rubrici plus una pentru INDIFERENT. După câteva ședințe de autoanaliză și reflecție vom reuși să corelăm fiecare defect cu elementul elementul la care se încadrează. Exemplu: la ELEMENTUL FOC vom nota: gelozie, ură, răzbunare, enervare, irascibilitate, furie, manifestări autoritare-dure, diverse patimi, invidie, aroganță, tendințe de autodistrugere. La ELEMENTUL AER vom nota: superficialitate, laudă, exagerare, bârfă, neglijență, lipsa focalizării mentale, pripeală/repezeală, naivitate. La ELEMENTUL APĂ vom nota: indiferență, atitudine flegmatică/insolentă, răceală
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
flori minunate, copaci înverziți, toate stările sufletești pure și frumoase, toate gîndurile luminoase și faptele bune. Aflăm cu uimire că aici cresc sub formă de buruieni, copaci uscați și flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de ură și invidie. Plantăm în loc flori minunate și copaci înverziți
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
asemeni unei săgeți de lumină neagră ce se înfinge și rănește instantaneu atât ființa umană vizată cât și pe cei ce o transmit. Putem fi atinși de aceste săgeți înveninate ale magie negre dacă acea formă de energie (ură, răzbunare, gelozie, supărare, invidie etc.) se regăsește ca și corespondent în ființa noastră astrală (ne referim aici la partea din noi ce nu a fost alchimizată în lumină alb strălucitoare, în virtuți) sau dacă cel ce transmite această otravă energetică reușește să
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]