3,294 matches
-
Costel, o enciclopedie a rafinamentului bahic, dar măcar o tărie de calitate putea să o aprecieze. Așa că plescăia încântat și dădea de dușcă din cana de lut. Nu prea mult deoarece, peste câteva minute, era deja muci și se întinsese, gemând de plăcere, pe dușumea, ca să se odihnească. Soarele palid al toamnei lumina decorul ruginiu iar Costel afișa o privire ceva mai goală decât a unui înțelept pe drumul Nirvanei. Lângă el stătea bidonul cu trăscău, cel pentru care Costel manifesta
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
răsăritul soarelui în pat, se scula cu noaptea-n cap. Am sărit poarta și, când am ajuns în pridvor, mi-a mirosit a lână arsă. N-am mai stat pe gânduri, și am spart ușa. Era întins pe vatră, și gemea de ți se rupea inima. - Ce nenorocire căzu pe capul lui!... parcă-i un blestem pe casa asta? Spuse țârcovnicul Predoiu Ilie, și se închină de câteva ori. - Cum de n-a luat foc întreaga casă? Se întrebă părintele, care
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
prin liniștea sonoră./ Dincolo de umbra-i din beteală/ Umblă, singură, lumina goală.// Străvezii sunt lucrurile toate;/ N-au copilărie, n-au etate./ Rătăcind copilul printre ele/ Se lovi de una dintre stele.// Și țipând, probabil de arsură,/ Buzele lui pământești gemură,/ Aducând din vasta depărtare/ Și ecoul stelei încă-n floare” (Vis). Sau: “Mi-a povestit mama, azi dimineață,/ Că a visat ape tulburi și multă ceață, - / Că o potecă înaltă, cotind spre apus,/ O tot îndemna să vină în sus
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
o mașina trecând prin Cluj, eu nu aș fi putut să știu în ce oraș mă aflu. Răspunsul ei a fost prompt: Nici noi, deși nu ne-am mutat de pe aceste meleaguri". Ce să mai vorbim de capitala țării care geme de noi construcții și de noi prefaceri ca într-o forfotă de mare grabă și nu de puține ori îmbrâncind clădiri nepotrivite mediului înconjurător. Ajungând la Mamaia, am văzut-o pe Eugenia aplecată peste volan concentrată și murmurând ca pentru
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
acest moment, Doamne Isuse Hristoase, care o fi drumul spre Mamaia cea pe care credeam că o cunosc ca-n palmă?". Să nu mai vorbim de magazine de tot felul, cu nume care mai de care mai englezit și care gem de mărfuri nou apărute în același timp pe piața mondială sau cele cu mărfuri second hand, frumoase și nu de puține ori noi-nouțe, aproape la îndemâna oricui. Cei care vin să-și viziteze neamurile nu mai știu ce suveniruri să le
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
ajunge și icnea, din când în când, dominată de o fervoare de care nu avusese parte. Avea impresia că plutește, că se înalță și flăcări nevăzute o înfierbântă și o topesc. El a simțit când ea s-a excitat puternic, gemând încet și ritmic de plăcere, dar nu a încetat mișcarea. Mai apoi, i-a șoptit: - Mergem în pat... A așezat-o cu fața în sus. A sărutat-o și a mângâiat-o cu plăcere evidentă, în timp ce ea își plimba mâinile
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
mai grav. Nu curajul îmi lipsește, ci hotărîrea. Ce să fac? Să mă hotărăsc să am curaj?! Ce mai zici și tu?! s-a mirat Estera și a închis ochii. Să știi că am răbdare ... Ba bine că nu, a gemut Mancuse printre dinți. Viitorul meu e în joc, nu al tău. Care viitor? Ah, sînt tîmpit ... un cretin, asta sînt, pentru că, dacă mă gîndesc bine, conform teoriei mele, viitorul este tocmai extensia intrinsecă sau extrinsecă a ... Mancuse o privi pe sub
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
plină furtună sau pot desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste ce apropie cerul de pământ. De cel mai multe ori, linia și punctul creează pe „pânză” imaginea vieții, fremătând de durere sau gemând de bucurie, o agonie creativă împletită cu un extaz al ochilor mirați de frumusețe. O altă secțiune interesant abordată în creația pictorului bucureștean o reprezintă femeia și feminitatea. O feminitate poetică, indiferent dacă se vădește a fi ludică sau heraldică
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
frânge! Nu-ți vărsa furia pe creștetul meu sunt doar o copilă, ce vină am eu? Recunosc, a mea vină e că mi-am dorit să stau alături unui soț iubit! Curg mii de suspine, de tristețe amară... sufletu-i geme, sărmana fecioară! Lacrimi sărate pe-ntinderea albă neîncetat curg, prin ger leagă salbă și-i tulbură ochii, durerea să-i spele mireasa cuprinsă-i de gânduri rebele, speranța-i ucisă de-a iernii ninsoare, destinu’-o supune, la grea încercare
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
afirma, că este un arhetip al poetului încarcerat. Condamnat la moarte pentru poezie, el continuă să creeze după gratii cu o efervescență uimitoare și cu conștiința că munca lui nu e zadarnică, ci e balsam pe sufletele tuturor celor care gemeau în temnițele țării. Trebuie menționată o trăsătură distinctivă pe care o considerăm esențială a liricii de detenție și anume: dacă poezia, în genere, se pretează cel mai bine la decontextualizarea spațio-temporală a momentului creator, prin aceasta ea îmbogățindu-se cu
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mă sperie un frig ce-mi curge peste vreme Când toamne vor clipi prin mine-n umbre dese Și ierni vor ninge, iar uitări și-n cer vor geme Toți anii-nlăcrimați și-o floare de mirese... M-or îngropa furtuni și amintiri vor plânge Și nimeni nu va ști pe unde-oi fi. Și dor Va vrea să cânte iar în lacrima din sânge Rămasă undeva, prin lutul
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345335_a_346664]
-
Autorului Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiasu să sărute locul tainic, Pe țepușe se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
Nu mai pot de-atâta umblet Prin străini în umilință. Cu durere fără seamăn, Singuratec pui de Lup Caut fratele meu geamăn Rupt de ostoitu-mi trup. După patru-cinci milenii De războaie și blestem, Fuge Nistrul spre Cecenii Și Transnistrii care gem, Basarabii revândute Smulse-s de la sânul sfânt. N-avem Prut dar totul Prut e Unde țara ni s-a frânt Și mă tem că ne vom frânge De la mijloc de Carpați Unde doina țipă, plânge: Unde sunt acei bărbați...? Noi
TE DEPLÂNG ROMÂNITATE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345447_a_346776]
-
turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime, Pădurea gemea în vreme de ploaie, În locul trandafirului a apărut altul, Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo. 2. „O oră să fi fost amici”, Dar viața-i doar o clipă zici, și clipa doar un fluierici pentru pitici
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345489_a_346818]
-
turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime, Pădurea gemea în vreme de ploaie, În locul trandafirului a apărut altul, Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo. 2. „O oră să fi fost amici”, Dar viața-i doar o clipă zici, și clipa doar un fluierici pentru pitici
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345490_a_346819]
-
Toate Articolele Autorului Am avut o mătușa bătrână, bătrână, bătrână de tot, si asa aș fi vrut să rămână și să nu mai plece deloc! M-a crescut într-o vreme, cănd fără mama am fost și acum sufletu-mi geme că n-am prețuit-o cu rost. Auzea, ca bătrânii, putin, cuvintele-n buza pândea și azi, cu respect, mă înclin cum viața cu mine-mpărțea. Am crescut un timp la cămin unde, da, aveam ce mânca, reușeam să nu
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește doar un vis. Gemea ușor de plăcere șoptind cuvinte fără de înțeles. Ștefan se ridică și-i cuprinse buzele între ale sale și cu vârful limbii i le despică, pătrunzându-le și mângâindu-i cerul gurii. Gloria se lăsă purtată de plăcerea senzațiilor oferite de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
petale toate razele de lumină. Gloria savura cu nesaț senzațiile date de îndemânarea lui Ștefan care-i mângâia cu vârful limbii frunzulițele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
ca buni prieteni ce se considerau, luându-și la revedere. După plecarea lui Ștefan, Gloria merse să vadă dacă nu cumva i s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și gem câteva feliuțe de pâine. Dalia, în pat, continuându-și lectura, asculta cum ronțăie mamă-sa feliile crocante de pâine și cum soarbe zgomotos din ceașca cu ceai fierbinte. O privea distrată cum își țuguia buzele să nu se frigă. Gândul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > IARNĂ PRICINOASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Copacii gem sub apăsări de vânturi, Răsuflet greu de iarnă uricioasă Ce vede că apare-n noi veșmânturi, O vreme pentru toți mai prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
au dus Pașii lui de om cumsecade, Părea un Ulise sedus De propiile lui Ulisiade, Părea un Matusalem Inaintând prin moarte și vremi. *** De ce păstrați sub soare-un aer sumbru? Oamenii vă vizitează fără teamă, Căci niciodată străbunul n-o să geamă, Iar eu aud un glas, mai multe, mii, Voi, cimitire, niciodată nu voi fi Ascuns sub piatra grea de titluri mari, Eu voi alege cerul -cenușar, Voi căuta în aștri albi-arzând Lăcașul pentru sufletul-cuvânt. *** Curcubeu este tot ce privim fericiți
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
importante, evitând mulțimile si mașinile cu militari sau milițieni. Le era frică, deși nu recunoșteau... Alina locuia cu mama ei într-un apartament de două camere și, pană la etajul doi, s-a chinuit să-l urce pe Eugen care gemea de durere. Îl durea tot trupul. A mai găsit câteva lucruri de la tatăl ei, care părăsise domiciliul conjugal în urma cu doi ani, după procesul lung de divorț, le-a adunat pentru Eugen, pe care l-a împins cu forța în
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
în prosoape și l-a uns cu ceva alifii găsite prin dulăpiorul în care mama ei mai aduna câte ceva de la spitalul în care lucra ca infirmieră. I-a făcut un ceai dar, când i l-a dus, el adormise și gemea ușor în somnul agitat. S-a spălat și ea adunându-și greu ultimele puteri, gânditoare și plină de grijă față de vânătăile ce le descoperise și pe trupul său. Nu avea răni, însă acum simțea dureri peste tot și capul parcă
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
pe alee ori pe trotuar când călcăm azi prin oraș simțim toamna cum arar iar își face aici sălaș curg privirile-n vitrine peste atâtea exponate ce vor astăzi cine vine să le dea gata pe toate întreg clujul iată geme de străzi și de magazine marketinguri și mașini de n-ai timp și nu ai vreme tuturora să te-nclini cât de scump este orașul pus pe roate ca un vis îți găsești în sine nașul căci nu totul ți-
CÂT DE SCUMP ESTE ORAȘUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378096_a_379425]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎN OCHII TOAMNEI NE-ADÂNCIM... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se scrie toamna-n dulci poeme Și se-aștern frunzele pe-alei, Prin șoapte dorul ușor geme, Iar eu visez la ochii tăi. Chipul tău, undă fermecată, Se-ascunde-n al iubirii șal, Privirea ți-e înamorată Și parcă totu-i ireal. Te lași purtat de mâna-mi fină Și mierea buzei eu îți gust, Te unduiești ca o
ÎN OCHII TOAMNEI NE-ADÂNCIM... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376307_a_377636]