1,649 matches
-
rangul de "Oberst" și comandând Regimentul 19 de Infanterie în 1774, și-a condus oamenii în timpul Războiului Succesiunii Bavareze, unde l-a capturat pe comandantul prusac, prințul Hessen-Philippstal, o faptă ce i-a adus lui Alvinczy promovarea la gradul de general-maior și Ordinul Maria Terezia. Alvinczy a luptat sub conducerea lui Ernst Gideon Freiherr von Laudon în Războiul Otoman din 1787, însă nu a reușit să-și îndeplinească misiunea de a cuceri Belgradul. După o scurtă perioadă în care a avut
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
În ciuda bombardamentelor aeriene japoneze, această linie ferată a rămas deschisă traficului. Japonia a început să facă presiuni asupra Regimului de la Vichy să închidă această cale ferată, iar pe 5 septembrie niponii au organizat o „Armată indochineză expediționară” pusă sub comanda generalului-maior Takuma Nishimura. Această forță expediționară amfibie era formată din trupe de desant, vase de sprijin și avioane decolate de pe portavioane și de pe eroportul din Insula Hainan. Pe 22 septembrie, Japonia și Indochina Vichyistă au semnat un acord prin care niponilor
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja. Luftwaffe se bucura de superioritatea aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme ce avioanele aliate trebuiau să zboare de pe aeroporturile din
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
în funcția de comandant de corp de armată (1999-2000). Devine apoi locțiitor al comandantului Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" (2000-2001) și șef al Direcției Operații (J3) din SMG (2001-2004). În această perioadă a fost înaintat la gradul de general-maior (cu două stele) la 5 iulie 2002 . Începând din anul 2003, el a coordonat mai multe misiuni românești în străinătate și a vizitat Afganistanul, Irakul și Balcanii de Vest. De asemenea, a fost profesor la Universitatea Națională de Apărare. Este
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
în străinătate și a vizitat Afganistanul, Irakul și Balcanii de Vest. De asemenea, a fost profesor la Universitatea Națională de Apărare. Este autor al mai multor articole de teorie și istorie militară publicate în reviste de specialitate. În perioada 2004-2006, generalul-maior dr. Sorin Ioan a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre, apoi în anul 2006 devine locțiitor al șefului Statului Major General. La data de 1 noiembrie 2004 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
ca profesor la Academia Militară, îndeplinind funcțiile de șef al Catedrei de Tactică generală (1978-1980), al Catedrei de Tactică și Artă operativă (1980-1984) și al Catedrei de Strategie (1984-1987). În anul 1987, a fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) În decursul carierei sale, el a efectuat cercetări științifice în următoarele specializări: strategie militară; artă operativă; tactica trupelor terestre; teoria organizării și mobilizării armatei și economiei naționale; teoria instruirii și educării trupelor. Începând din anul 1980, el
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
este un general român, care a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1969-1977). A fost înaintat la gradul de general-maior - cu o stea (1958) și apoi la gradul de general-colonel - cu 3 stele (1969). El a îndeplinit funcțiile de comandant al Regiunii a III-a Militară, cu sediul la Cluj (7 august 1959 - 25 noiembrie 1964) și comandant al Centrului
Sterian Târcă () [Corola-website/Science/311568_a_312897]
-
(d. 23 decembrie 1989, în apropiere de Alba Iulia) a fost un general român de miliție, care a îndeplinit funcția de șef al Inspectoratului General al Miliției (1978-1989). A fost înaintat la gradul de general-maior - cu o stea (1977) și apoi la gradul de general-locotenent - cu 2 stele. A fost șef al Direcției a IV-a - Contrainformații Militare - a Securității Statului. În iulie 1978 a fost numit în funcția de adjunct al ministrului de interne
Constantin Nuță () [Corola-website/Science/311573_a_312902]
-
unităților Ministerului de Interne și ale Securității și a creat o linie directă, securizată între centrul de comandă de la MApN cu celulele aflate în sediul CC al PCR și cu TVR. În zilele Revoluției a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). La data de 2 ianuarie 1990, generalul-maior Stelian Pintelie a fost numit în funcția de ministru al poștelor și telecomunicațiilor (minister nou-înființat în Guvernul Petre Roman (1)) . El a îndeplinit această funcție până la data de 28 iunie
Stelian Pintelie () [Corola-website/Science/311604_a_312933]
-
o linie directă, securizată între centrul de comandă de la MApN cu celulele aflate în sediul CC al PCR și cu TVR. În zilele Revoluției a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). La data de 2 ianuarie 1990, generalul-maior Stelian Pintelie a fost numit în funcția de ministru al poștelor și telecomunicațiilor (minister nou-înființat în Guvernul Petre Roman (1)) . El a îndeplinit această funcție până la data de 28 iunie 1990, când s-a format un nou guvern condus de
Stelian Pintelie () [Corola-website/Science/311604_a_312933]
-
funcție până la data de 28 iunie 1990, când s-a format un nou guvern condus de Petre Roman. Ulterior, în perioada 1991-1994 a fost atașat militar al României la Bruxelles. Stelian Pintelie a fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) începând cu data de 15 octombrie 1994. După trecerea sa în rezervă, a devenit consilier al firmei Ericsson, protagonistă a scandalului sistemului de transmisiuni al Armatei Române. A îndeplinit apoi funcția de președinte al consiliului de administrație
Stelian Pintelie () [Corola-website/Science/311604_a_312933]
-
Hotărârea CSAT nr. 164 din 7 decembrie 2005, generalul de brigadă ing. Marcel Opriș a fost numit în funcția de director al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS), cu rang de secretar de stat. A fost înaintat apoi la gradul de general-maior (cu 2 stele) la 23 decembrie 2006 . După cum declara într-un interviu, "STS nu ascultă telefoanele guvernamentale, pentru că legea îi interzice. De altfel, Serviciul nu deține mijloace de ascultare. STS administrează, dezvoltă și protejează serviciile de telecomunicații speciale în folosul
Marcel Opriș () [Corola-website/Science/311605_a_312934]
-
la data de 28 decembrie 2000, în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) . În perioada cât a condus SPP-ul, a fost înaintat la gradele de general de brigadă (cu 1 stea) la 29 noiembrie 2001 , general-maior (cu 2 stele) la 15 noiembrie 2003 și general-locotenent (cu 3 stele) la 7 decembrie 2005, cu care a fost trecut tot atunci în rezervă . Ca urmare a propunerii Consiliului Suprem de Apărare a Țării, adoptată prin Hotărârea nr. 161
Gabriel Naghi () [Corola-website/Science/311636_a_312965]
-
a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei Navale Regale, inclusiv un efort solitar al neozeelandezului Bernard Freyberg la Bulair, pentru care acesta a primit Ordinul Serviciul Distins. Debarcarea de la Helles a fost efectuată de Divizia 29, sub comanda general-maior Aylmer Hunter-Weston. Divizia a debarcat pe cinci plaje în formă de arc la extremitatea peninsulei, ele fiind denumite de la est la vest plajele „S”, „V”, „W”, „X” și „Y”. La 1 mai, a debarcat și Brigada 29 Indiană, care a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a 3000 de oameni. Pe măsură ce au sosit întăririle otomane, posibilitatea unei victorii rapide a Aliaților în peninsulă a dispărut și luptele de la Helles și Anzac au devenit lupte de uzură. La 30 aprilie, a debarcat Royal Naval Division, condusă de general-maior Archibald Paris. În aceeași zi, crezând că Aliații sunt în pragul înfrângerii, Kemal a început să mute trupe înainte prin „Ravena Sârmei”, lângă „Platoul 400” și „Pinul Singuratic”. În după-amiaza următoare, în timp ce de la Constantinopol erau trimise opt batalioane de rezervă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pentru scurt timp în sectorul francez, atacurile au fost respinse prin masarea tirului de mitralieră aliat, care a produs multe victime în rândul atacatorilor. În noaptea următoare, comandantul ANZAC, general-locotenent William Birdwood, a ordonat Diviziei Neozeelandeze și Australiene condusă de general-maior Alexander Godley, să atace de pe „Culmea lui Russell” și din „Postul lui Quinn” către „Baby 700”. La atac au luat parte Brigada 4 Infanterie Australiană a colonelului John Monash, Brigada Infanterie Neozeelandeză și pușcași marini din Batalionul Chatham. Trupele au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
focuri din ascunzișuri, atacuri și raiduri cu grenate, tranșeele inamice aflându-se pe alocuri la distanțe de doar câțiva metri. Australienii au pierdut mai mulți ofițeri împușcați de la distanță din ascunzișuri; între aceștia s-a numărat și comandantul Diviziei 1, general-maior William Bridges, care a fost rănit în timp ce inspecta poziția Regimentului 1 Cavalerie Ușoară de lângă „Postul lui Steele” și a murit în urma rănilor suferite pe vasul-spital "Gascon" la 18 mai. La 19 mai, 42.000 de turci au lansat un atac
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
zbor și șef de grupă coordonare zbor în comandamentul Diviziei 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului (iulie 1976 - iunie 1978) și de locțiitor al comandamentului Diviziei 70 Aviație (iunie 1978 - iulie 1982). În decembrie 1982, a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea, astăzi echivalent cu cel de general de flotilă aeriană) și numit comandant al Diviziei 70 Aviație (iulie 1982 - august 1986). În august 1986, este numit în funcția de comandant al Aviației Militare Române. Perioada Revoluției din decembrie
Iosif Rus () [Corola-website/Science/311730_a_313059]
-
Atașat militar, aero și naval la Londra (1990-1993), apoi îndeplinește funcțiile de șef al Direcției Analiză Politico-Militară și Relații Internaționale (1993-1995) și Locțiitor al secretarului de stat pentru Politica de Apărare (1995-1996). Gheorghe Rotaru a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 21 octombrie 1994 și apoi la cel de general de divizie (cu 2 stele) la 26 noiembrie 1998 . Între anii 1996-1999, generalul Rotaru a fost șeful Biroului Militar de Legătură la Cartierul General al NATO, funcția
Gheorghe Rotaru () [Corola-website/Science/311731_a_313060]
-
Colonelul Secară din Ministerul de Interne a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) la 25 octombrie 2000 și apoi la cel de general de divizie (cu 2 stele) la 10 martie 2004 . În anul 2004, generalul-maior (cu 2 stele) Vladimir Secară îndeplinește funcția de inspector general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, parte componentă a Sistemului Național de Management pentru Situații de Urgență, aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor. Inspectoratul General pentru Situații de
Vladimir Secară () [Corola-website/Science/311739_a_313068]
-
cu înarmarea cadrelor de securitate și miliție cu arme și muniție de război și a aprobat planul de amplasare pe hartă a celor 8 dispozitive de luptă . După Revoluția din decembrie 1989, a fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) la data de 6 ianuarie 1990 . A fost arestat și judecat pentru complicitate la infracțiunea de genocid prevăzută de art. 26 și 27 raportate la art. 357 alin. 1 lit. a și b, cu aplicarea art. 75
Emil Macri () [Corola-website/Science/311764_a_313093]
-
care se extinde rapid, l-a adus și numit pe Rokosovski la comanda Corpului 5 de Cavalerie la rangul de colonel. Ulterior, cu Corpul 5 de Cavalerie a participat la ocuparea Basarabiei și a fost imediat promovat la rangul de general-maior dându-i-se comanda Corpului 9 mecanizată, din regiunea militară Kiev, care la izbucnirea ostilităților cu Germania va fi redenumit ulterior Frontul de Sud-Vest. Atunci când Germania a atacat Uniunea Sovietică în iunie 1941, Rokosovski era comandantul Corpului 9 mecanizat, cu
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
Sovietice permanente care luptau pentru eliberarea Republicii Belarus. Prin Decret al Sovietului Suprem al URSS din 7 august 1944, pentru conducerea cu succes a raidurilor și pentru merite speciale în organizarea mișcării de partizani, a fost avansat la gradul de general-maior și i s-a acordat titlul de Erou al URSS, precum și medalia Steaua de Aur, Ordinul Drapelul Roșu, Ordinul Bogdan Hmelnițki clasa I și Ordinul Lenin (de două ori). După cel de-al doilea război mondial, între anii 1947-1954, Verșigora
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Moldovenească (1966-1975). A fost ofițer de informații în cadrul KGB, deținând anterior numirii sale în RSS Moldovenească, funcția de președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Kirghize. În anul 1966, generalul-maior a fost numit în funcția de președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Moldovenească. După cum îl caracteriza generalul Tudor Botnaru în cartea sa monografică, Civertko și-a concentrat eforturile pentru „lupta cu naționalismul moldovenesc”, deși nu-i cunoștea
Piotr Civertko () [Corola-website/Science/311149_a_312478]
-
d. 2001, Moscova) a fost un general sovietic de securitate, care a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Moldovenească (1959-1966) de origine ucraineană. Membru PCUS și activist de partid din tinerețe. În anul 1959, generalul-maior este numit în funcția de președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Moldovenească. Sosirea sa în RSS Moldovenească a coincis cu adoptarea hotărârii Consiliului de miniștri din URSS "privind organele naționale de securitate ale URSS" pentru prima dată
Ivan Savcenko () [Corola-website/Science/311153_a_312482]