4,554 matches
-
de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 19, 1982; Șerban Papacostea, Desăvârșirea emancipării politice a Țării Românești și a Moldovei (1330-1392), în „Revista istorică“, București, 2, 1991, nr. 9-10; Șerban Papacostea, Domni români și regi angevini. Înfruntarea finală 1370-1382, în idem, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988; Pascu, Contribuțiuni documentare; Radu Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice“, București, seria II, tom 27, 1904-1905; I. Sabău, O nouă listă a episcopilor catolici din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
87; Șerban Turcuș, Sfântul Scaun și românii în secolul al XIII-lea, București, 2001, p. 163-164. • DRH, D, I, nr. 22, 34, p. 46, 64; Șerban Papacostea, Triumful luptei pentru neatârnare: întemeierea Moldovei și consolidarea statelor feudale românești, în idem, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 38-40. și Baia (probabil în 1413), trebuie așezată în contextul internațional al epocii, fiind în mare parte urmarea prezenței active a factorului polonez în realitățile moldovenești ale epocii 38. Prin filieră maghiară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
5, p. 711-725. • Flavius Solomon, Das Abendland und die Rumänen. Eine historisch-religiöse Perspektive, în Okzidentbilder. Konstruktionen und Wahrnehmungen, Hrsg. von Ute Dietrich, Martina Winkler, Leipzig, 2000, p. 177 și urm. • Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 339. • Solomon, Die Rumänen, p. 29-30. GENEZA NAȚIUNILOR MEDIEVALE ÎN EUROPA EST-CENTRALĂ. CÂTEVA REPERE ISTORIOGRAFICE Aurelia Felea, Mihai Felea Problema genezei națiunilor medievale nu este una marginală în medievistica contemporană. În Germania investigații sistematice au fost întreprinse în anii 1965-1966 de către un grup de istorici de la Konstanz
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Okzidentbilder. Konstruktionen und Wahrnehmungen, Hrsg. von Ute Dietrich, Martina Winkler, Leipzig, 2000, p. 177 și urm. • Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 339. • Solomon, Die Rumänen, p. 29-30. GENEZA NAȚIUNILOR MEDIEVALE ÎN EUROPA EST-CENTRALĂ. CÂTEVA REPERE ISTORIOGRAFICE Aurelia Felea, Mihai Felea Problema genezei națiunilor medievale nu este una marginală în medievistica contemporană. În Germania investigații sistematice au fost întreprinse în anii 1965-1966 de către un grup de istorici de la Konstanz, iar în anii 1978-1988 specialiști din domeniu au activat în cadrul unui proiect de cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2001, p. 381-395. • Ioan-Aurel Pop, Ethnie et confession. Genèse médiévale de la nation roumaine moderne, în Ethnie et confession en Transylvanie (du XIII-e au XIX-e siècles), volum editat de N. Bocșan, I. Lumperdean și Ioan-Aurel Pop, Cluj-Napoca, 1996, p. 5-60; idem, Geneza medievală a națiunilor moderne, Cluj-Napoca, 1998. • S. Brezeanu, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală, București, 1999; idem, „Stulti sunt romani“. Construcții savante și memorie populară Publicarea, în anul 1972, a studiului cercetătorului maghiar J. Szűcs
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cercetătorul însuși n-a renunțat la termenul de națiune medievală, însă l-a utilizat în exclusivitate din rațiuni tehnice, ca instrument. Istoricul polonez B. Zientara a răspuns colegului său din Ungaria prin ample studii pe această temă9. După B. Zientara, geneza națiunilor medievale a început odată cu dezintegrarea Regatului Franc. Națiunile au cunoscut, ca oricare alt fenomen istoric, anumite faze în evoluția lor, însă formele de manifestare a conștiinței naționale, trăsăturile esențiale ale națiunii în evul mediu și în epoca modernă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a Europei din secolele XII și XIII și, în sfârșit, ultima categorie atribuie un loc de seamă cruciadelor și universităților - momente care au făcut ca oamenii să se întâlnească, să se cunoască, să mediteze asupra valorilor comune și a diferențelor. Geneza națiunilor occidentale a fost situată în secolele XII și XIII, iar a celor est-central europene mai devreme, încă în secolul XI. Națiuni medievale au fost numite grupurile mari de populație, așezate compact, ce dețineau structuri de organizare proprii, se distingeau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
medievale au fost numite grupurile mari de populație, așezate compact, ce dețineau structuri de organizare proprii, se distingeau prin anumite caracteristici și erau într-o oarecare măsură conștiente de individualitatea lor. Majoritatea specialiștilor au căzut de acord asupra faptului că geneza națiunilor medievale s-a produs în cadrul și datorită organismelor de stat. • O detaliată trecere în revistă a opiniilor despre existența sau inexistența națiunii medievale, la W. Schlesinger, Die Entstehung der Nationen. Gedanken zu einem Forschungsprogram, în Aspekte der Nationenbildung im
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
barbari - furor Teutonicus - calificativ devenit loc comun în Europa secolului al XII-lea. Europenii i-au numit pe bizantini perfizi, iar Anna Komnena pe occidentali - extrem de zgârciți. La hotarul dintre secolul al XII-lea și al XIII-lea, în epoca genezei națiunilor medievale europene, au căpătat contur stereotipurile despre germanii certăreți, rău intenționați și necuviincioși în timpul chefurilor, francezii instruiți, muieratici și aroganți, englezii bețivi și sperjuri, de unde expresia perfidia Anglica și jocul de cuvinte - Anglus non angelus est. Aceste stereotipuri vor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și pentru desemnarea militarilor; alături de acesta a circulat și etnonimul lech43. Nacione Polonus se întâlnește în sursele medievale extrem de rar; cuvântul națiune lipsește, de altfel, din limba polonă și cehă contemporană, în locul lui folosindu-se vocabula naród. Istoricii au plasat geneza națiunii poloneze medievale încă în perioada organizării tribale și încheierea procesului de cristalizare a conștiinței naționale • în secolul XIII. Națiunea medievală s-a întemeiat pe o viguroasă tradiție • F. Graus, op. cit., p. 51-63. • D. Třeštík, op. cit., p. 175. 43 F.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să tremure“4. De altfel, în privința primatului, inscripția memorială de pe cripta lordului W.H. Russel din catedrala St. Paul’s din Londra, reprodusă în lucrarea monografică ce i-a fost consacrată ulterior, este lipsită de echivoc: „Primului și • Leonid Boicu, Geneza „chestiunii române“ ca problemă internațională, Iași, Editura Junimea, 1975. • Dumitru Vitcu, Relațiile româno-americane timpurii. Convergențe. Divergențe, București, Editura Albatros, 2000, p. 55 și urm. • Cf. Lucy Maynard Salmon, The Newspaper and the Historian, New York, Octagon Books, 1976, p. 195-196. • R.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai rău caz, să și le explice 29, printr-un model logic care să depășească dialectica reciprocităților și excluderilor 30. De unde și ezitările discursului despre om: pe de o parte, o tendință care se întemeiază pe adevărul empiric a cărui geneză în natură și în istorie el o descrie; este o analiză de tip pozitivist în care adevărul obiectului palpabil prescrie și adevărul discursului despre respectivul obiect; pe de altă parte, o tendință care anticipează un adevăr schițat dinainte, provocat de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să urmărească localizarea acelor opoziții, dar și a elementelor de mediere 75. Ar fi util, deci, să reducem întregul discurs la arhetip, la acea schemă de organizare în care materia se schimbă necontenit, dar contururile rămân 76. Pentru a înțelege geneza mitului revoluționar și de ce anume proletarul a fost cel desemnat să schimbe lumea, considerăm necesară o scurtă incursiune în biografia lui Karl Marx. Dar fără să încurajăm confuzia dintre eul personal și cel auctorial 77. Scrisul este, întrucâtva, un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
teorie a imaginarului, p. 34. • Ibidem. • Jules Monnerot, op. cit., p. 85. • Ibidem, p. 34, 35. • Ibidem, 58-59. • Ibidem, p. 66. • Ibidem, p. 52-53. PROLEGOMENE LA UN DISCURS (ROMÂNESC) ASUPRA REVOLUȚIEI Mihai Dorin La o lectură atentă și eliberată de prejudecăți, geneza comunismului românesc devine mai clară și nuanțată. Această grilă de lectură conduce nemijlocit la concluzia că regimul comunist din România nu s-a născut din neant. Chiar dacă din perspectivă strict cauzală comunismul nu poate fi considerat doar un produs endogen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunismului am experimentat „necesitatea“ regimurilor autoritare, idee ce a fost îmbrățișată în devălmășie atât de elitele politice, cât și de cele intelectuale și spirituale, care le-au transferat mulțimilor) - toate acestea s-au constituit în agenți istorici care au favorizat geneza comunismului în România. Un teren solid democratic nu ar fi stopat ascensiunea comunismului în Răsărit, având în vedere condițiile istorice catastrofice generate de sfârșitul celui de al doilea război mondial și ascensiunea Rusiei bolșevice, însă ar fi atenuat, mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunismul de extracție sovietică -, însă terenul și germenii diferiți. În consecință și feed-back-ul a funcționat după reguli și obiective diferite. Pretutindeni însă comunismul s-a autodistrus, încheindu-și cariera în neant. Două sunt perspectivele istorice din care este îndeobște abordată geneza comunismului românesc: endogenă și exogenă. Din perspectivă endogenă, experimentul comunist este un produs politic legitimat de evoluția istorică anterioară. Nu există proces istoric fără rădăcini, fără premise sau părinți fondatori. Prima tentație a istoricului post-decembrist a fost însă aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu o conștiință națională atât de labilă“ experimentul bolșevic „ar putea echivala cu o lichidare“. Profetism cioranian? Să reținem cele două remarci cu privire la „rezistența interioară minoră“ și „conștiința națională labilă“, care merită o stăruință specială în dezbaterea de idei cu privire la geneza comunismului românesc. La finele acestor raționamente, Cioran pune o concluzie menită să genereze noi întrebări: „România are enorm de învățat de la Rusia“13. Încă o cugetare profetică? România va învăța de la Rusia bolșevică, peste doar câțiva ani, cum se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
supunere benevolă, prin acordarea unui cec în alb puterii, pentru a se lamenta, în cele din urmă, că toată vinovăția aparține tiranului. Uitau prea lesne că „victimele tiranului aparțin sistemului tiraniei“28. Și aceasta întrucât nu-și puseseră niciodată problema genezei și a efectelor perverse ale tiraniei în mod temeinic. Discursul politic al intelectualilor români din anii ’80, mai degrabă dezamăgiți decât revoltați, acuzând trădarea pactului imaginar de către regim și distrugerea culturii, developează eternele lor obsesii naționaliste și întrebările chinuitoare cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
LITERATURA STRĂROMÂNĂ, În spațiul unde s-a petrecut geneza poporului român s-au scris cărți („Conservarea în limba noastră a cuvintelor de origine latină a scrie și carte, sub forma corespunzătoare cu legile fonologiei românești, dovedește - observa Sextil Pușcariu - că noțiunile exprimate prin aceste cuvinte au fost în toate
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
M.G. Samarineanu, E. Cetina, dar și Victor Eftimiu, Gh. Brăescu, Gh. Tulbure. Sunt recenzate române de Liviu Rebreanu, tot despre Rebreanu scriu Ion Isaiu și Lascăr Tuduciuc, după cum este consemnata, într-o notă, conferința ținută de autor, la Oradea, despre geneză Pădurii spânzuraților (477/1931). Sunt comentate cărți de Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, C. Stere, Carol Ardeleanu, Mircea Damian, I. Valerian. În comentariul Oradea în român (798/1932), este abordat românul lui M.G. Samarineanu Romanța fără note
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
presiunea acestuia în interpretarea sociologistă a unor scrieri. Din anii ’60 G. începe cercetarea operei lui Liviu Rebreanu, în vederea realizării unei ediții critice. La primele trei volume a colaborat cu Nicolae Liu. Aparatul critic, notele și comentariile ample, variantele reconstituie geneza operei, editorul identificând modelele, raporturile dintre tipuri și prototipuri, împrejurări biografice, nume de locuri și personaje, forma primară a unor capitole, receptarea critică. Opera lui Liviu Rebreanu se înfățișează astfel cu toate ramificațiile și substructurile ei, scoțându-se la iveală
GHERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287242_a_288571]
-
traducător. Este fiul Teodorei (n. Duțulescu) și al lui Ion Ghiță, economist. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova și Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din același oraș (1978), secția franceză-română. Și-a susținut doctoratul cu teza Paul Valéry și geneza poemului. Funcționează ca profesor de limba franceză la Calafat (1978-1985), redactor la revista „Ramuri” (din 1985), al cărei redactor-șef adjunct devine din 1990, director al Bibliotecii Franceze Omnia din Craiova, cadru didactic la Catedra de limbi romanice a Facultății
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
susține un termen postmodern. De pildă, Doru Pop vorbea de un „refuz al explicării”. Nu este un refuz. Refuzul stârnește o anumită tensiune, refuzul este un termen tipic modern. Dimpotrivă, În anarhetip este o anumită permisivitate, o proiecție plurală, o geneză multiplă. De aici vine și recursul la ontologie - dar nu la cea heideggeriană, ci la cea nietzscheană, dacă e să luăm foarte strict de unde vine povestea. Pe de altă parte, celălalt termen pomenit a fost imersiune: de asemenea, unul modern
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a trecut odată cu marii romantici ai istoriei, cel puțin ca stil al scrisului. Relativismul... lasă loc Întrebării: chiar nu mai există tragism În istorie? Nicolae Turcan: Asta vine să Întâlnească o altă Întrebare pe care voiam să o pun, În legătură cu geneza locurilor memoriei. Există personaje privilegiate care pot, printr-o anumită forță, printr-o anumită capacitate, profetică, de forță, să impună un anumit loc al memoriei? Există un anumit punct de plecare legat, spre exemplu, de un personaj istoric cu o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Moulin din Lyon, cu o teză despre „Antiutopiile epocii clasice”. A publicat volumele Nichita Stănescu - Orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993 (Premiul pentru debut la Salonul Național de Carte, 1994) (2002, ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj); Lucian Blaga - Geneza lumilor imaginare, Institutul European, 1998 (Premiul Societății „Lucian Blaga”); 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj, 1999; Le Paradis interdit au Moyen Age. La quête manquée de l’Eden oriental, L’Harmattan, Paris, 2004 (Premiul Asociației de Literatură Generală și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]