2,818 matches
-
din perspectiva mai mult ca perfectului, limbile romanice rele-vă trei tipuri, dintre care spaniola și portugheza îl reprezintă pe cel mai apropiat latinei, iar franceza și italiana pe cel mai îndepărtat de latină și mai apropiat de unele limbi germanice (precum germana și neerlandeza), în vreme ce româna repre-zintă tipul intermediar printr-o reorganizare a materialului din limba-bază. Dacă latina clasică realiza viitorul într-o manieră unică și sintetică, latina populară tîrzie avea cel puțin șase posibilități de a reda acest timp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stări sau însușiri permanente și verbul estar pentru a reda caracterul trecător al stării sau al însușirii: o gelo é frio "gheața este rece", a água está fria "apa este rece". Diateza pasivă se formează însă numai cu verbul ser. Germanica comună și limbile germanice Limbile germanice reprezintă o familie din cadrul grupului indo-european, ce cuprinde majoritatea limbilor din nordul și vestul Europei, care pornesc de la o limbă germanică comună, care potrivit specialiștilorși-a căpătat individualitatea în jurul anului 500 î.Hr. și a fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și verbul estar pentru a reda caracterul trecător al stării sau al însușirii: o gelo é frio "gheața este rece", a água está fria "apa este rece". Diateza pasivă se formează însă numai cu verbul ser. Germanica comună și limbile germanice Limbile germanice reprezintă o familie din cadrul grupului indo-european, ce cuprinde majoritatea limbilor din nordul și vestul Europei, care pornesc de la o limbă germanică comună, care potrivit specialiștilorși-a căpătat individualitatea în jurul anului 500 î.Hr. și a fost vorbită inițial de un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
estar pentru a reda caracterul trecător al stării sau al însușirii: o gelo é frio "gheața este rece", a água está fria "apa este rece". Diateza pasivă se formează însă numai cu verbul ser. Germanica comună și limbile germanice Limbile germanice reprezintă o familie din cadrul grupului indo-european, ce cuprinde majoritatea limbilor din nordul și vestul Europei, care pornesc de la o limbă germanică comună, care potrivit specialiștilorși-a căpătat individualitatea în jurul anului 500 î.Hr. și a fost vorbită inițial de un număr de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fria "apa este rece". Diateza pasivă se formează însă numai cu verbul ser. Germanica comună și limbile germanice Limbile germanice reprezintă o familie din cadrul grupului indo-european, ce cuprinde majoritatea limbilor din nordul și vestul Europei, care pornesc de la o limbă germanică comună, care potrivit specialiștilorși-a căpătat individualitatea în jurul anului 500 î.Hr. și a fost vorbită inițial de un număr de triburi ce ocupau aproximativ teritoriul din sudul Peninsulei Scandinave, al insulelor daneze și al Germaniei din zona baltică. Triburile germanice au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbă germanică comună, care potrivit specialiștilorși-a căpătat individualitatea în jurul anului 500 î.Hr. și a fost vorbită inițial de un număr de triburi ce ocupau aproximativ teritoriul din sudul Peninsulei Scandinave, al insulelor daneze și al Germaniei din zona baltică. Triburile germanice au cucerit ulterior, îndeosebi după secolul al III-lea d.Hr., teritorii europene extinse, în unele dintre ele reușind să-și impună limba, care, evoluînd separat în diferite regiuni, s-a transformat în limbi independente, legate însă prin originea lor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unele dintre ele reușind să-și impună limba, care, evoluînd separat în diferite regiuni, s-a transformat în limbi independente, legate însă prin originea lor în aceeași limbă-bază. Această limbă nu este însă atestată în scris și, ca atare, vechii germanici nu au lăsat mărturii, așa cum au făcut romanii, despre popoarele cu care au venit în contact și cu care s-au confruntat în spațiile pe care le-au ocupat. De aceea, în multe cazuri, nu există informații despre populațiile asimilate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au lăsat mărturii, așa cum au făcut romanii, despre popoarele cu care au venit în contact și cu care s-au confruntat în spațiile pe care le-au ocupat. De aceea, în multe cazuri, nu există informații despre populațiile asimilate de germanici și despre limbile acestor populații, care constituie substratul idiomurilor germanice 45. Limba germanică comună reprezenta o ramură a limbi-lor indo-europene, față de care prezintă o reducere a cazurilor la patru și a timpurilor de bază la două (prezent și trecut). De
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care au venit în contact și cu care s-au confruntat în spațiile pe care le-au ocupat. De aceea, în multe cazuri, nu există informații despre populațiile asimilate de germanici și despre limbile acestor populații, care constituie substratul idiomurilor germanice 45. Limba germanică comună reprezenta o ramură a limbi-lor indo-europene, față de care prezintă o reducere a cazurilor la patru și a timpurilor de bază la două (prezent și trecut). De asemenea, la fel ca latina, această limbă antică a renunțat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în contact și cu care s-au confruntat în spațiile pe care le-au ocupat. De aceea, în multe cazuri, nu există informații despre populațiile asimilate de germanici și despre limbile acestor populații, care constituie substratul idiomurilor germanice 45. Limba germanică comună reprezenta o ramură a limbi-lor indo-europene, față de care prezintă o reducere a cazurilor la patru și a timpurilor de bază la două (prezent și trecut). De asemenea, la fel ca latina, această limbă antică a renunțat la exprimarea numărului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca latina, această limbă antică a renunțat la exprimarea numărului dual, dar are trăsătura proprie de a fi creat o declinare specială a adjectivului. Din cea mai veche fază cunoscută (secolele al III-lea al IV-lea d.Hr.) limbile germanice se împart în trei grupuri distincte: 1) grupul de est, 2) grupul de nord și 3) grupul de vest. Grupul de est cuprinde limbi astăzi dispărute, dintre care cea mai importantă este gotica, vorbită de o populație ce s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
regiunile Dunării de jos. Acest episcop a creat alfabetul gotic alcătuit din 27 de litere, bazat pe cel grec cu semne preluate din cel latin și din cel runic. Această scriere a fost folosită în epoca veche de toate limbile germanice, unele dintre ele (precum germana) utilizîndu-l pînă în secolul al XX-lea. Goții au creat și un stil arhitectonic, bazat pe arcul frînt (stilul gotic), cu o mare răspîndire în construcțiile europene realizate în zonele civilizate. Grupul limbilor germanice de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile germanice, unele dintre ele (precum germana) utilizîndu-l pînă în secolul al XX-lea. Goții au creat și un stil arhitectonic, bazat pe arcul frînt (stilul gotic), cu o mare răspîndire în construcțiile europene realizate în zonele civilizate. Grupul limbilor germanice de nord sau scandinav cuprinde astăzi limbile islandeză (care este cea mai apropiată de germanica comună, avînd multe trăsături arhaice), norvegiană, daneză și suedeză, dar care formau în trecut o singură limbă relativ unitară (limba nordică), din care s-au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au creat și un stil arhitectonic, bazat pe arcul frînt (stilul gotic), cu o mare răspîndire în construcțiile europene realizate în zonele civilizate. Grupul limbilor germanice de nord sau scandinav cuprinde astăzi limbile islandeză (care este cea mai apropiată de germanica comună, avînd multe trăsături arhaice), norvegiană, daneză și suedeză, dar care formau în trecut o singură limbă relativ unitară (limba nordică), din care s-au păstrat inscripții cu caractere runice încă din secolul al III-lea46. Unitatea limbii vechi nordice a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
XVI-lea, cînd s-a definitivat și aspectul lor literar. Islandeza este vorbită în insula cu același nume (care a fost colonizată de norvegieni în secolul al IX-lea) de 200 mii de vorbitori și este puternic individualizată între limbile germanice, avînd un caracter foarte arhaic, deoarece păstrează elementele cele mai multe din germanica comună și ilustrează în mod deosebit vechea scandinavă din care au evoluat limbile nordice. A menținut cele trei genuri gramaticale și sistemul de declinare cu patru cazuri complet distincte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este vorbită în insula cu același nume (care a fost colonizată de norvegieni în secolul al IX-lea) de 200 mii de vorbitori și este puternic individualizată între limbile germanice, avînd un caracter foarte arhaic, deoarece păstrează elementele cele mai multe din germanica comună și ilustrează în mod deosebit vechea scandinavă din care au evoluat limbile nordice. A menținut cele trei genuri gramaticale și sistemul de declinare cu patru cazuri complet distincte. Este o limbă foarte unitară și are un aspect literar foarte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vechi coloniști norvegieni, la care s-au adăugat multe elemente din daneză. În feroeză s-a păstrat o bogată literatură populară, îndeosebi balade epice cu teme din vechile saga și din vechea epopee germană Niebelungenlied. Grupul de vest al limbilor germanice cuprinde idiomuri cu mari diferențe între ele: germana, neerlandeza, frizona și engleza. Ceea ce se poate observa în acest grup este faptul că, în ciuda unității lor originare, limbile prezintă nu numai individualitate accentuată fiecare, ci și deosebiri dialectale pronunțate, care au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
renunțat însă de curînd, deoarece luxemburgheza nu este decît un dialect german. O situație interesantă prezintă frizona, cu aproximativ 400.000 de vorbitori aflați, în special, în zone rurale, din Olanda, Germania și Danemarca. Din vecinătatea teritoriului ei au emigrat germanicii care s-au stabilit în Anglia și, de aceea, este foarte apropiată de engleză. În ciuda faptului că se caracterizează printr-o mare fărîmițare dialectală, frizona a avut o formă literară standard în secolele XI-XV, care a fost folosită și ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a] "a chema", fiind la prezent cu desinența -s, iar, în al doilea, la participiu trecut și precedat de auxiliar. Persoana verbală este marcată prin pronu-mele personal, forma verbului rămînînd neschimbată. Timpurile verbale sînt marcate, uneori, ca în toate limbile germanice, de schimbarea morfemelor interioare, vocalice sau consonantice (ablaut). Cele mai vechi texte în suedeză sînt inscripții runice din secolul al IX-lea și al X-lea, iar scrierile cu alfabet latin încep în secolul al XIV-lea, în veacul următor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exprima, la fel ca în suedeză, atît sintetic, cît și analitic, cu desinența -s sau cu auxiliarul blive [bli:ə / bli / ΄bli:və]. În daneză se întîlnesc și celelalte trăsături ale limbilor scandinave (precum lipsa desinențelor personale) sau ale limbilor germanice în general (precum fenomenele umlaut și ablaut). Primele inscripții runice în limba daneză datează din secolul al IX-lea, dar limba literară care se va dezvolta după secolul al XIII-lea, îndeosebi prin textele juridice, este marcată de diferențieri dialectale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
urmează franceza și alta conformă cu germana. În secolul al XX-lea, neerlandeza a început să fie asaltată de elementele engleze, încît a integrat numeroase cuvinte și sintagme din această limbă. Limba germană este a doua ca răspîndire dintre limbile germanice cu aproximativ 120 milioane de vorbitori, în Germania, Austria, nordul Elveției, la care se adaugă comunități importante în numeroase alte state europene și americane. Cunoaște o variantă bazată pe o formă veche vorbită de evrei, numită idiș. Cu o mare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o mare fărîmițare dialectală (cuprinzînd și dialectul luxemburghez, pe baza căruia s-a încercat formarea unei limbi literare), datorată în principal numeroaselor formații statale separate din epoca medievală, germana este apreciată de obicei ca reunind două grupuri mari de dialecte germanice continen-tale, germana de sus, situată geografic în zona sudică, pe baza căreia s-a format limba germană literară, și germana de jos, aflată în zona nordică. Între dialecte și, mai ales, între grupurile de dialecte, există deosebiri foarte mari, însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care a fost înlocuită cu cea latină abia în anul 1932. Ortografia este preponderent fonetică, cu unele elemen-te etimologizante, dar cu reguli precise de pronunție, alcătuind, din acest punct de vedere, un tip împreună cu neerlandeza și norvegiana, căci celelalte limbi germanice au ortografii preponderent etimologizante, fără reguli precise de pronunție. Limba engleză este cea mai răspîndită limbă europeană, fiind, din acest punct de vedere, a treia din lume, după chineză și hindi. Există peste 300.000.000 de vorbitori de limbă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de stat au cunoscut o dezvoltare deosebită și de faptul că limba engleză are trăsături deosebite, în primul rînd, un sistem gramatical simplificat și foarte clar. În același timp, engleza are un vocabular extrem de bogat, dar nu prin conservarea fondului germanic, ci prin receptarea elementelor latine și romanice, încît vocabularul ei este de peste 60% cu origine latino-roma-nică. Formată pe teritoriul insulelor britanice din nord-vestul european, engleza este limbă oficială unică sau alături de alte limbi în state ale lumii de pe toate continentele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
triburi celtice, pentru ca, din secolul I î.Hr., să devină aproape patru secole provincie romană (Britania) și, prin urmare, să fie introdusă limba latină. După retragerea romană, la începutul secolului al V-lea d.Hr. au venit aici, de pe continent, triburile germanice ale anglilor, saxonilor și iuților, astfel încît prin contopirea dialectelor vorbite de aceștia și pe baza unui substrat celt și latin a luat naștere o limbă germanică cu pronunțate trăsături particulare. Invazia vikingilor, din secolul al IX-lea, și îndelungata
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]