2,403 matches
-
serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise nimănui să intre și să-i urmărească pregătirile, înainta tras de bivoli, uriaș și negru, împodobit de cruci și oase albe de morți. Moartea gigantică se desfășura, stăpânind, cu coasa ei lungă, peste peisajul sutelor de morminte. Când cortegiul se oprea, lespezile se ridicau. De sub ele, se înălțau fantome, fluturând mânecile negre și lucioase ale mantiilor, luminate de albul sinistru, de var, al oaselor pictate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din urmă spre-a se uita la tine De-i fi căzut. - Ce plan adînc-șiret! Cum în sămânța dulce a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a sferei castele înstelate - Cerul din rădăcină nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești Arhanghel al morții cei bătrâne Atunci ești drept - căci numai ea este dreaptă-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu dînsu-orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți, ce fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă? Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cei odată înfloriți; - Memphis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Valuri râd și-ntunecoasă mână lumea lor albastră. Repezind luntrea bogată pe șiroiurile lungi. Prin pădurile de basme trece fluviul cântării. Cîte-odată între codri el s-dună, ca a mărei Mare-oglindă, de stânci negre și de munți împiedecat Ș-un gigantic lac formează într-a cărui sân din soare Curge Aurul tot al zilei și îl împle de splendoare, De poți număra în fundu-i tot argintul adunat. Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi groși, cu frunza deasă, Unde-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
revoltă Și a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pămînt? Nu. Din fundul Mării-negre, din înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Dadei în lungi șiruri au ieșit - Și Zamolx cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri, Mișcă caii lui de fulger și-a lui car. Călări pe bouri, A lui oaste luminoasă îl urma din Răsărit. Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea Și mâna lui sbîrcită, uscată însă, tare, A țărilor lungi frâuri puternic le ținea. Și țările-nflorite și-ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
corpu-mi să cadă în risipe, Nainte de-a se rupe a vieții mele tort, {EminescuOpIV 154} Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port - Pe-a fiului meu umeri voiu pune pîn-trăiesc Imperiul gigantic, purpuru-mpărătesc. Dar viața are multe alunecușuri rele, Prea-mbie pe oricine cu chipul ei cel drag Și frâurile lumii să i se pară grele, Din mâni el să le scape la al domniei prag; Căci zilele-unui rege primejdii au în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbră și zilele sunt vis. "De-aceea înainte de-a morți-mi sântă oră V-am adunat, pe-al vieți-mi mintos areopag. De-acolo de-unde râuri spumoase se coboară În umbra-ntunecoasă a codrilor de fag, Pe muntele gigantic ce fruntea și-o strecoară Prin nori până la soare - trăiește-un bătrân mag. Când încă eram tânăr el tot bătrân era: Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura. În fruntea lui e strânsă un ev de-nțelepciune, Viața lumii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
una din ele-a scăpat, A rupt cu aripa v-o câteva stele, Trîntitu-le-a-n nouri și-n vânturi rebele Și codrii mei vecinici i-a mai măturat. {EminescuOpIV 164} "Așteaptă, copile, să caut o vrajă În carte... Să chem eu giganticul vânt, Pe aripi să-i pue o mie de maje, S-o lege de stînce, să-i stee de strajă În neagra-chisoare în fund de pământ... ". Șoptește: vânt falnic furtuna o-nhață, Aripele-i leagă - o bagă în stânci, Acolo cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înger c-ochi verzi cu trăsurile pale, Ce lumii aduce durere și jale De moarte, de care adânc ești iubit". {EminescuOpIV 165} El zice ș-a lene coboară la vale, La porți uriașe ce duc în spelunci. De stânci prăbușite gigantici portale Descue și intră în mândrele hale De marmură neagră, întinse și lungi. Pilastri de aur pe muri se coboară, Pe jos sunt covoare țesute-n flori vii Și stele, în candeli dulci raze presară Și aeru-i dulce ca-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus - ea plîns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud - und-insule ca glastre Gigantici se ridic-din sfânta mare, Cu oștiri de flori, semănături de astre. Și și-a îmflat eterna mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pîn-am pierdut pămîntu-n depărtare, De unde-albastre scîndure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n veci amarul Și Pace numa-n inimă-i găsire-ar. Ușor trage prezentul la cântarul Înțelepciunii... Și ea-i fericirea. Cu-a răsăritului averi samarul Eu mi-l încarc - cu-a lui gândiri gândirea. Eu pasu-ndrept colo înspre cărunții, Gigantici muri ce-n câmpi îi sădi firea. Din codri-adînci, ce înmormîntă munții, Ce-abia și-arăt al lor cap în ninsoare, Urcând în negre stânci diadema frunții, {EminescuOpIV 209} Prin șir de codri, palmi nălțați în soare, Prin lunci de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop Cu stîncele negre, gigantici ciclopi, Greoaie hurducă pămîntu-n picior, Prăval-de pe umeri pădurile lor. Se-ntreabă: Fug eu? sau că lumea întreagă A rupt-o de fugă nebună, pribeagă? Sau mări subterane duc munții cu sine, Purtîndu-m-o frunză pierdută pe mine? {EminescuOpIV 328} Odată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puternice și-au convertit tragediile în eroism. Dacă trăiești opera, vor supraviețui și viciile croșetate în biografia autorului. Gafele condimentează biografiile oamenilor celebri. Gloria presupune o selecție foarte dură. Numai pentru câteva mumii de faraoni, de exemplu, s-au înălțat giganticele piramide egiptene. Monotone trebuie să mai fie bolgiile eternității! Generează capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oare, destinul doar un decret promulgat de zei? Voluptatea destinului e să-l bată pe cel bătut. Destinul a canalizat nevoia de tandrețe spre femei. Și spre pisici. Numai destinul istoric a făcut pârâul Rubicon să devină mai renumit decât giganticul Missisippi. Speranța - această roată de rezervă a destinului. Fatalismul popular confundă proiectele divine cu cenzura destinului. Marile răspântii ale omenirii sunt dirijate de înțelepciune, de destin , dar și de neghiobia omenească. Din când în când, destinul ne trimite câte o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pisar Costea Alexa Bodei Moțoc vornic Ioan visternic Gruie din Trotuș MIRA (p. 233) Vulturul gloriei romane a smuls inima din Roma murindă spre a o readuce la, Dumnezeu de unde venise. Dar, setos de victorii, el se repezi asupra unui gigantic Taur, îl rupse în bucăți, îl omorî, dar lăsă să cază inima Romei în pământul (Taurului) Bourului. Acel pământ era Dacia. (p. 236) Noaptea împle cu gândire Și cu sufletu-i de nour precum vântul turbură visul din oglinda lacului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
urcasem niciodată până atunci. Mă lăsam purtat de mână, intuind ceva, dar fără contur precis. Sus, descopăr un pat uriaș, imediat ce intrăm în cameră, și gândul nu-mi stă decât la cum o să o alerg eu prin tot patul ăla gigantic. Ne aruncăm în el și nu apuc să o răsucesc de două ori, că Liliana mea dispare în fugă pe scări. Nici până în ziua de azi nu știu după ce a răscolit atât prin camera ei, răsturnând cutii și dărâmând maldăre
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
strângă țarcul, în timp ce supăratul culegea resturile de pantofi. M-am prins că avea dreptate. Pe supărat îl ajuta deja tot satul. Nu știu de unde dracu' au apărut, dă parcă erau acolo toți cumpărătorii de adineauri. Și toți scoteau de sub bubu-urilee gigantice pantofi desperecheați pe-care încercau să-i potrivească cu resturile din grămadă. Am făcut ceva bani cu pantofii, îmi povestea pe drumul de întoarcere la hotel, acum nu-mi mai rămâne decât să-i învăț să poarte ciorapi și mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era foarte frumoasă. Cred că am spus asta despre fiecare fată de care ți-am vorbit. Ce să fac, mă repet, sau mă laud, sau chiar așa o fi fost. Avea niște ochi imenși, supradimensionați și de ochelarii cu dioptrii gigantice. Cred că erau albaștri. În film, prim-planurile ei smulgeau suspine din sufletele spectatorilor, revista Cinema dedicîndu-i de nenumărate ori pagina dublă din mijloc. Când ne-a făcut cunoștință Pelicanul, am zâmbit amândoi, de se întreba de unde ne știm. Filmau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de amor. Satul era ars de soare și dezolant, cu case pierdute prin livezi și grădini de legume. Casa inginerului era bătrânească, 8 cu prispă și acoperiș de șindrilă, și era înconjurată de o curte în care creșteau cei mai gigantici maci pe care i-am văzut vreodată, până la piept, cu flori vinete, bătute și cu măciulii cât merele. Sânt convins că, la o adică, ai fi putut stoarce la hașiș din ei în veselie. Camera mea avea un simplu pat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la cinci... Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uneori până la scânteierea orbitoare a cristalului. Dar un cristal-arici, un cuarț cu mii de ace diferit orientate. Extraordinarul "Mofturi 1900" este, astfel, un mister medieval într-o variantă nouă. Sfinți și mari păcătoase se străduiesc să pună în scenă un gigantic spectacol al materiei vii în scopul ultim, cabalistic, de a crea un om. Comedia se sparge însă și piere în aceeași disperare isteroidă, aceeași tensiune spre uman și aceeași neputință de a fi uman, caracteristice poeziei lui Iaru. "Aventura începe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scris special pentru un public cu mai puține cunoștințe de civilizație și cultură românească. 223 a fost întotdeauna pentru mine un spațiu în care realitatea social-politică și cea a vieții de zi cu zi au fost mereu copleșite de un gigantic, multistratificat și labirintic imaginar. Această imagine mi-am construit-o (sau mi-a fost construită) de-a lungul vieții, de parcă vârstele vieții mele ar fi avut o ciudată legătură cu vârstele imaginarului balcanic. Vorbesc aici mereu de "imaginar" și acest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]