2,232 matches
-
cu titlul de cneaz al imperiului rus pentru domnia asupra Moldovei, Dimitrie Cantemir era constrâns să elaboreze, ca document doveditor, istoria provinciei sale, căreia îi era „de moșie domn”. Totodată, importanța și rolul pe care Europa i le acorda ca ginere al lui Șerban Cantacuzino și urmaș al lui Constantin Cantemir - ambii domnitori aflați în relații secrete cu împăratul Leopold - îi alimentau voievodului moldovean în exil speranța a încă unei diplome, cea de principe al imperiului roman de limbă germană, pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
multă indignare asupra lui și care arată mai mult slăbiciune, decât atitudine criminală în persecuția pe care o efectuează" este și el demn să figureze în universul tragic. Corneille îl realizează în Polyeucte. Felix, carierist slab și fricos, își trimite ginerele la moarte fără să fie neapărat cu adevărat rău. Este demn de dispreț, dar nu odios. Respectând punctul de vedere al lui Aristotel, un personaj de martiriu nu ar putea intra în universul tragic, pentru că el imprimă în sufletul spectatorului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu-i amintesc, pentru ca cei de după noi, să-i știe... Aga Dinu Catargiu<footnote Aga Dinu Catargiu, titlu acordat în Țările Române comandantului de slujitori pedeștri (dărăbani, seimeni), însărcinat și cu paza orașului de reședință prefect de poliție. footnote> era ginerele lui Lascarachi Kostaki, și frate cu Lascăr Catargiu<footnote Catargiu, Lascăr (1823-1899), om politic român, mare moșier și fruntaș al conservatorilor moldoveni. De mai multe ori ministru și prim-ministru în guvernele conservatoare. (1871-1876, 1889,1891-1895). footnote> , fostul șef al
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în biblioteca de la castelul Rathfinan, îl fulgeră gândul că Nieve era de un milion de ori mai concentrată asupra scopurilor ei decât el. — Te simți bine? Stephen, care până acum privise pe fereastra cu cercevele, se întoarse spre viitorul său ginere. Da, sigur, ridică din umeri Aidan. Mă gândeam. — Păi, ține minte bine. Glasul lui Stephen deveni dintr-odată mai aspru. Fiica mea înseamnă enorm pentru mine. Enorm. E isteață și descurcăreață și a obținut totul prin forțe proprii. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe lumea asta. Deși puteam accepta posibilitatea ca fetița lu’ tăticu’ să se fi spălat Întotdeauna pe dinți și să-și fi spus rugăciunea În fiecare seară, mi-era greu să ignor felul evaziv În care Six se referea la ginerele său. Era a doua oară când nu era sigur de ceea ce ar fi putut să facă Paul. — Dar dumneavoastră? Un om bogat și puternic ca dumneavoastră are cu siguranță destui dușmani. El Încuviință din cap. — Există cineva care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
duse să se Îngrijească de foc. Cu ajutorul unui vătrai mare din bronz, pe care-l folosi cu mișcări energice răsuci bușteanul care amenința să se rostogolească din cămin. Luându-l pe nepregătite, i-am aruncat lui Six o Întrebare despre ginerele său: — Vă Înțelegeați bine cu soțul fiicei dumneavoastră? Cu vătraiul Încă În mână, se răsuci ca să se uite la mine, cu fața ușor Îmbujorată. Era exact răspunsul de care aveam nevoie, numai că el Încercă totuși să-mi arunce praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vru el să afle. — Zău așa, Herr Gunther, zise Schemm, arătându-se șocat de faptul că mă dovedisem atât de insensibil. — Am avut și noi divergențele noastre de opinie, zise Six. Dar care bărbat nu are, uneori, altă părere decât ginerele său? Puse vătraiul jos. Eu am rămas tăcut vreun minut. În cele din urmă, spuse: În legătură cu investigația dumitale, aș prefera să-ți limitezi acțiunile la găsirea bijuteriilor. Nu vreau să-ți vâri nasul În treburile familiei mele. Îți voi plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a fost destul de greu să-l fac să mă lase În pace ultima dată. E o adevărată lipitoare. Ochii ei albaștri mă priviră neliniștiți. I-am zis: — Vreau să găsești orice poți despre ce Îl interesa atât de mult pe ginerele lui Six, Paul Pfarr, Încât se ducea acolo de trei ori pe săptămână. Avea și o amantă, așa că află orice poți și despre ea. Și vorbesc serios, chiar orice. — Atunci ar fi mai bine să port Încă o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Sper că dumneata nu ai de gînd să devii plictisitor pe tema asta, nu? Sper din suflet că nu, Herr Gunther. — Și cum rămâne cu hârtiile alea? Dovada legăturilor dumitale cu crima organizată, pe care Von Greis a dat-o ginerelui dumitale. Ori Îți Închipui că Dieter Roșcovanul și asociații lui o să-i convingă pe domnul și doamna Teichmüller să le spună unde sunt? Asta e? — N-am auzit niciodată de vreun Dieter Roșcovanul sau de... — Ba cum să nu, Six
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a cumpărat de la același tip căruia plănuia să-i vândă diamantele. Un pașaport pentru el, și unul pentru fată. Six Îmi zâmbi disprețuitor: — Și fata asta are și ea un nume adevărat? — O, da. Numele ei este Hannah Roedl, deși ginerele tău prefera să-i spună Eva, erau amanți, pricepi, adică au fost până când ea l-a omorât pe el. — Asta e o minciună. Paul nu a avut niciodată o amantă. Îi era devotat lui Grete a mea. — Ia mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din pivniță. — Presupun că nu, zise el. Am mers mai departe spre est, În amonte, pe lângă Tiergarten și Insula Muzeu. Până să cotim spre sud către Treptower Park și Köpenick, Îl Întrebasem ce anume Îl Îndârjise atât de tare pe ginerele său Împotrivă-i. Spre surprinderea mea, nu se dădu Înapoi de la răspuns și nici nu afectă indignarea, care Îi colora fața cu pete roz, așa cum se Întâmplase de fiecare dată când vorbise despre membrii familiei lui, vii sau morți. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o urmeze. O parte din ea era dezamăgită că mama ei nu ieșise grăbită afară să o ia de mână, să-i admire inelul de logodnă și să-și șteargă lacrimile în timp ce-și săruta unica fiică și viitorul ginere, dar se cunoștea suficient de bine ca să-și dea seama că ar enerva-o și ar deranja-o dacă maică-sa s-ar comporta așa. Doamna Eisner nu era tocmai genul sentimental și lacrimogen, dar chiar prin asta mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
copiii nu erau așa. Până în ziua de azi, Leigh a încercat să rămână pe cât posibil fermă și imparțială în preajma tatălui ei, având mare grijă să nu scoată vreo vorbă despre ceea ce credea ea. — L-am felicitat deja pe viitorul meu ginere, spuse el intrând în cameră și apropiindu-se de Leigh. Vino, dragă. Fă-mi această plăcere. După o scurtă îmbrățișare și o sărutare pe frunte, nici prea entuziasmată, nici prea afectuoasă, domnul Eisner îi conduse pe toți în camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
anul de când sunt În Galiția și, mulțumesc lui Dumnezeu, trăiesc și mi-i dor de tine. Apăi despre noutățile de pe-aici să știi că noi, În 14, luna asta și În 15, avem o nuntă mare cu inamicul. Despre ginerele lu’ moșu Ioța, de-or fost În America, nu mai știu nimic, fie pușcat, or prins, c-aici mulți suntem la vecinu’. Și Johanes Îi tot aici, ofițir. O vinit din Italia. Cum o ajuns, nu știu. Și-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un local unde se servesc hamburgeri... cred că se numește Vera’s. Ruby, Îți jur că nu am mâncat niciodată o carne atât de gustoasă. Serios, așa de bună? Oh, nici nu-ți venea să crezi. Am ales un cheeseburger. Ginerele meu mi-a sugerat un Veraburger, dar era fără brânză și mie Îmi place puțin cașcaval topit pe burger - atâta timp cât nu e ațos. Oricum, când a sosit, ți se topea În gură. —Uau! — Abia dacă trebuia să mesteci. Aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cineva Îl aștepta, mirându-se că Întârzia atât. Apoi cotrobăia Îndelung prin buzunare, găsea o pastilă contra arsurilor gastrice, pe care o sugea, și continua să cerceteze ziarele, de teamă să nu-i fi scăpat esențialul. Gad Eitan era fostul ginere al lui Alfred Wahrhaftig: fusese căsătorit cu singura fiică a lui Wahrhaftig, care fugise În Mexic, În urmă cu zece ani, Împreună cu un poet venit În vizită de care se Îndrăgostise În timp ce lucra la târgul de carte din Ierusalim. Wahrhaftig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pensionez. Dar oricum plănuisem s-o pun în cui de Crăciun, înainte de a mă duce în Australia. Cine știe, poate-mi place așa de mult acolo, că rămân de tot. Ar fi foarte bine, am zis, sperând ca nemernicul de ginere al lui să nu-i dea planurile peste cap. Și clima ți-ar face bine. Brusc devenise extrem de important ca acest om să-și găsească fericirea. Ca și cum Alfie mi-ar fi citit gândurile, mă luă de mână. —Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
două capete mai Înalt decât ei trei, Charles Millar. Mergeau și conversau doi câte doi, Henry cu Du Maurier și Charles cu Jusserand la dus, până la catarg sau până În dreptul lui Spaniards Road, după care, la Întors, Du Maurier și ginerele său schimbau locurile. Pe drumul de Întoarcere, Henry Întreținea de obicei cea mai mare parte a conversației cu respectuosul și amabilul Charles, dar pe prima porțiune mai mult asculta, căci Du Maurier Îl distra cu un șuvoi de glume, anecdote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că orice Încercare de a ieși În afara lui presupunea urcușuri hotărâte, pe pante neîndurătoare. Era adevărat că familia Du Maurier, sau tribul, cum era Înclinat să Îi denumească, fiindcă erau de-acum atât de mulți - nu numai copii, ci și gineri și nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de o stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce spun eu clinchet, În ciuda zgomotului ca de tunet - al sordidului aur care Îi intră În sipete. M-am Întors simțindu-mă și mai ratat decât de obicei.“ La vremea cuvenită, primi vești de la Du Maurier cum că, În conformitate cu raportul ginerelui său, premiera de la Manchester fusese un triumf. Tree hipnotizase publicul și Dorothea Baird Îl fermecase, și totul era de foarte bun augur pentru Londra. Îi fu mai ușor de răspuns cu entuziasm În scris, decât personal. „Mă bucur din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zgomotos, în patru, în bucătăria-sufragerie a văduvei de război. Din Groß Giesen, din satele din jur și din Sarstedt nu veniseră nici rude, nici vecini. Nu numai sora, ci chiar și părinții miresei refuzaseră să se așeze la masă cu ginerele, care, după știința celor din Saxonia Inferioară, era un străin și un coate-goale. Cine venea din străinătate, străin rămânea. Am băut nemăsurat, ca și când s-ar fi cerut potolită și setea invitaților care lipseau. Mirele, martorii și - cu zel deosebit - mireasa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu știu de ce, au chicotit. Urmează cam tot douăsprezece minute de parastas, unde ni se prezintă personajele. Rebengiuc e Niki, Coca Bloos, nevastă-sa, mortul, fiul lor care-a sucombat curentat de mașina de spălat, Dorina Chiriac, fiica, un inginer ginerele, iar Răzvan Vasilescu (Florian Flo) face mărțișoare, yoga, chiromanție, și-n general se pricepe la orice la modul idiot, nefiind clar deocamdată cine-i el exact, pare un vecin binevoitor, apoi ni se spune că-i socrul mare, cu toate că-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iau o gelatină vie ca să mi-o pun pe față. * John Brunner, Răbdarea timpului, ediția a doua, Editura Nemira, 2006. PEȘTERA DE LA MAFRA* Mă numesc Cipriano Algor, am șaizeci de ani și sînt olar, Eu sînt Marçal Gacho, gardian și ginere, Marta, zîmbi Marta, fata olarului, Îmi iubesc tatăl și soțul și voi rămîne curînd Însărcinată În această carte, Eu sînt Găsit, mîrÎi vesel cîinele, sărind În jurul dudului negru din fața casei familiei Algor, și am senzația că-s cel mai simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui: nu știu cum de se întâmplă asta, dar gândurile musafirilor ăstora, ce vin din alte părți ale lumii, parcă slujesc gândurilor mele... Simți împotrivirea din el chircindu-se, dar tot răspunse cu oarecare îndoială: Mie, mi-e, mai degrabă, de un ginere de pe la noi. Să-i știu neamurile și părinții, să știu ce calitate îi e sămânța. Mi-e de cuscri apropiați, cu care să mă pot întrajutora, la nevoie... Atunci, Profetul sări în picioare, smuncindu-se la fugă spre Chitul cu licăritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]