2,610 matches
-
să fugă de un echipaj de la Poliția Rutieră, iar ce-a urmat întrece orice imaginație. Un subcomisar de la Poliția de Frontieră a provocat un accident mortal. Aflat la volanul unui Opel înmatriculat în Suceava, subcomisarul Dragomir Scrobăniță, de la sectorul Deta, gonea cu viteză pe Calea Șagului din Timișoara. La ieșirea din oraș, a fost surprins de radar, dar când agenții de la Rutieră i-au făcut semn să oprească și-a continuat cursa nebunească, scrie Pressalert.ro. Oamenii legii au pornit în
Un polițist gonea nebunește pe șosea. Au urmat scene de groază by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41809_a_43134]
-
balada lui Argineanu. Epica ei merită a fi desfășurată, - și o vom face strângând-o în chingi, urmărind cavalcada vorbelor: Viteazul se repede în turci, sare, surpă, calcă, aleargă, străpunge, taie, rupe, zbiară, înjură, sfarmă, iar sfârtecă, scapă de ei, gonește, îi lasă în urmă de izbeliște, calul nu-și mai întețește, se oprește, privește... ...De pulbere și de sânge împroșcat Cu trupul întreg nevătămat... Cum de nu l-a dibuit până acum Vlad?... Cu un asemenea combatant n-ar mai
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
păstrîndu-i imaginea inalterată în suflet, Asachi nu numai că n-a uitat niciodată sejurul italian, dar, cu trecerea anilor, l-a amplificat, ridicîndu-l la proporții mítice. Pentru el, acea țară a luat forma Paradisului pierdut, din care omul a fost gonit. Nu s-a mai întors în Italia poate și pentru a păstra neschimbată imaginea ei dintîi. Pe parcursul lungii sale vieți trăite la Iași, în Nordul brumoasei Moldove, în frigul și ceața iernii, amintirea țării din Sud trebuie să fi acționat
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
striga, cum e de fapt obiceiul în fiecare liceu din lume, cu o poreclă: Jurchi, iar pe Heltmann, pur și simplu Helti. În schimb, ne îndemna cu gesturi largi, prietenești, să ne urcăm în motocicleta sa cu ataș, cu care goneam prin curtea palatului”, povestește avocatul „și atunci să vezi cum începea vijelia motorizată”. Voievodul Mihai trăia cele mai fericite clipe când simțea vibrația cailor putere... Toți elevii clasei palatine de atunci purtau cu demnitate uniforma elegantă, albastră, cu blazonul casei
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
el vreodată altfel decât sub imperiul spaimei? Tăcere, urmează sfaturile medicului, să te scufunzi în ascunzișul timpuriu al nopții. Căci s-a făcut noapte, o noapte goală, pustie ca o cameră părăsită, pe care-o străbate șuieratul strident al trenului gonind pe șine la doar trei sute de metri de-acolo. André ciulește urechile, tresare, dar nu, telefonul sună la vecin, agentul de asigurări insomniac. Ultima dată, Clara îi dăduse un telefon. Două, trei cuvinte, cu un glas înecat de plâns : „Mă
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
bat negru, noduros, la subsuoara și luînd-o pe Agatha Bârsescu, spre Palat. După el! Să-l ajung, să-l întreb ce mai face. Ajunge-l dacă poți! Mă și mir că nu-i zboară basca indigo de pe chica sura: așa gonește. Și cred că bate spre optzeci de ani! După gang, o rupe la stînga, pe lîngă Karate Master și... și... se-opreste la containerele cu... resturi. Nu se poate, îmi zic. E totuși Dombrowski, e un Pan Dombrowski, coborîtor din
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
Molan rouge, "sînge de iepure", pînă ce reprezentantul județului respectiv în parlament avu oarescari necesități urgente. Și-atunci, cetățenii de vază ai comunei îl duseră cu alai pînă în fundul curții unde, deputatul, care avea unele inhibiții, de rușinos ce era, goni sătenii cu mîinile, să-l lase în privată singur. Aceia, înțelegători, se îndepărtară. Dar, peste un minut și ceva auziră niște răcnete, urlete de groază înăltîndu-se din latrina care trona nemișcata că ghereta unei sentinele... Să vedeți însă ce întîmplare
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii vechi și tulburi la fiecare sfârșit, iar fereastra își gonea florile și bătrânii, să vadă mai bine ce se aude: că ninge între nicio ninsoare și alta și tine. Ascultam pahare, pagini pline: două bande dintr-un oraș american se împăcau sub catarama unei femei și aruncau de acolo cu
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
nu i se aude vocea mai niciodată. Sfioșenia ei - lună ce mângâie cerul în asfințit. În lopețile Copii urâți ies, tiptil, din uterul nopții, târând după ei o corabie, robi la galerele timpului roșu. Strigătele lor înfundate în lopețile negre gonesc peștii-lanternă din abisurile uterului matern. Nu pot să dorm Dlui dr. N. Costovici Uneori nu pot dormi de frig. îmi aștern sentimentele dintr-o viață anterioară și încerc să dorm, mă culc pe ele. Starea asta ar putea dura un
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
îi corespunde câinele comunitar. Ce-i de mirare în asta? Mutați în mari blocuri de locuințe otova, lipsite de suflet, am devenit aidoma acestor uriașe mașini de locuit în care fratele nostru mai mic n-are ce căuta. Deci îl gonim, îl izgonim, îl prigonim, dar ne supărăm amarnic dacă el, din iubitor și devotat până la moarte cum a fost pe când îi eram stăpâni adevărați, devine la rându-i nesupus, amenințător, agresiv. Să ne fie clar, el este acum modelat după
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Leonida, fiul unchiului Paul, a emis o ipoteză surprinzătoare: dar dacă bietul câine e tot acolo, așteptând-o neabătut pe mama? Greu de crezut, într-adevăr, fiindcă ninsese fără contenire și mai bătuse și-un vânt înghețat care ar fi gonit orice ființă la adăpost. Dar dacă, totuși? Neîncrezător, Proful și-a tras galoșii, s-a înfofolit bine și a plecat spre capătul tramvaiului 5. Ajuns acolo s-a uitat cu luare-aminte în jur, dar nu l-a zărit; era gata
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
de domni și de doamne împodobite; în multe locuri, mesele și scaunele fuseseră mutate, din cauza căldurii, afară pe trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o viteză nemaipomenită. Totul dădea o impresie plină de viață, iar strada îmi amintea atât de mult de un bulevard parizian en miniature, încât m-am culcat, în acea seară, convins că ajunsesem totuși într-un
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
șoapte, cuvinte, silabe, sunete nearticulate pe care încerc să le descifrez ca pe niște semne dintr-un tratat cabalistic, ca pe niște litere dintr-un alfabet pierdut. Zidurile astea au fost spălate de ploile sărate și calde aduse de norii goniți din Mediterana; au fost pișcate de acele furtuni de nisip galben-roșcat pornite din Africa de Nord; între aceste ziduri au trăit femei care în fiecare an, de Sfânta Maria Mare, făceau pelerinajul la Lourdes. Zidurile astea trăiesc. De aceea, desigur, în fiecare
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
și eu astă-vară, o femeie în vârstă, cu o privire fixă, a ținut un lung discurs interminabil, din care nu se înțelegea decât că e furioasă. Discursul ei semăna foarte mult cu monologul lui Puși Dinulescu. Epilog. Nimeni n-a gonit-o pe femeie din magazin. Dar, după ce a plecat de bună voie, șefa magazinului și-a cerut scuze clienților că au fost puși în situația să asculte ceva neplăcut. Fabulistul care își aduce aportul Au trecut aproape trei sute de ani
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
a mai adăugat "Sunt foarte dezamăgit de acest gen de, repet, apucături fanariote, dar cu atât mai mult cred că nu trebuie să acordăm foartă multă atenție celor de la PDL. Asta au știut să facă, pentru asta oamenii i-au gonit de la guvernare și pentru asta îi vor sancționa în continuare. Este important ceea ce facem noi aici, reparând din lucrurile rele făcute de fanarioții de la PDL, astupând găurile pe care ei ni le-au lăsat, scoțând cât mai mulți din oamenii
Victor Ponta: PDL este un partid fanariot by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/42377_a_43702]
-
al dreptății și... vampir! Între a fi iubit sau temut, el a întâmpinat opțiunea lui Machiavelli. Dacă se înșela sau nu pe sine, nu știm. Nu a fost cazul altora. Când, în caleașca de stații lungi, țarina Ecaterina (cea Mare!) gonea furtunos prin ceea ce, cu ifose, numea Taurida, descurcărețul Potiomkin îi arăta sate și orășele, viu colorate și pestriț populate de toate semințiile imperiului, al căror unic cusur era că toate casele de-a lungul șoselei - altele nu erau - aveau un
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
cei văzuți, știuți și neștiuți. Dar după ce cortina s-a lăsat Peste această mare scenă-a lumii, După ce morții fost-au numărați Și ridicați pe marginea genunii, Temutele armate-n solzi de pește Și-au strâns rămașii lor, pe cai gonind, Iar cei de-aici aprins-au iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
sunt tratați ca o amenințare. Noaptea, câinii nu sunt deranjați de oamenii care trec pentru că le-ar strica somnul. Fiind obișnuiți să vadă mai puțini oameni noaptea, atunci când trece o persoană se tem mai tare și latră pentru a o goni. Câinii nu simt frica prin miros, așa cum se crede. Stimulul principal în interacțiunea cu omul este văzul. Astfel, dacă noi nu afișăm frica, ei nu o vor percepe. Nu doar câinii, ci și pisicile pot transmite rabia. Zece la sută
Cum să ne dresăm frica de câini by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73698_a_75023]
-
mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe dracii împielițați goniți de tămâie în dreptul ușii de la intrarea în iad se adâncește o matahală de umbră purtând două felinare în loc de ochi ceva mai la dreapta spre scara lui Iacob se cațără plămânii mei tatuați cu nicotină se hârjonesc ca niște pui de
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
strigătul furios: "Unde-ai fugit, drace?!" Odaia era plină de "scame" negre, atât de multe, atât de dense încât ne vedeam ca prin ceață. Mama a deschis larg fereastra și cu un ștergar în fiecare mână am început, amândoi, să "gonim" funigeii ca pe muște. A urmat spălarea cuverturii patului, a feței de masă și a țoalelor întinse pe sârma din curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
semănăm tot mai bine cu o familie de șoareci dintr-o casă cuprinsă de flăcări. Când nu ne rugăm și nu plângem, izbim tencuiala, înnebuniți de nerăbdare și groază. Dar să știi: când moartea vine și-ți adulmecă trupul, o gonim lovind în lighean, în tingiri și în sobă. Iubirea noastră harnică te-a nemulțumit și-ai respins-o iubirea și fanatismul nostru de teroriști în haine cernite. Ai fost un porcar crud și gelos, un grădinar al nefericirii. Dar să
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
noastră harnică te-a nemulțumit și-ai respins-o iubirea și fanatismul nostru de teroriști în haine cernite. Ai fost un porcar crud și gelos, un grădinar al nefericirii. Dar să știi: când moartea vine și-ți adulmecă trupul, o gonim lovind în lighean, ciocnindu-ne între noi, distrugându-ne tot mai precis, tot mai sigur. Ce nevoie ai tu de umilință, te-ntrebi, tu care ai fost întotdeauna așa de brutal, de puternic? L-ai dat afară pe popă în
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
ca doi nebuni. Restul lumii nu mai există pentru ei... A rămas undeva în urmă și-i privește cu gura căscată... Cele două mașini se urmăresc nebunește, schimbând benzile rapid... Muzica îl face pe Abrașa să țipe ca un descreierat, gonind nebunește pe lângă mașini care așteaptă la semafoare, pe lângă pietoni care îl privesc speriați, pe lângă câini... Cei doi traversează orașul în viteză. Sunt pe un bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură magistrală și reușește să-și zăpăcească
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
sau să iasă cineva, se vedea un grup de țângăi pe scări - jos sau în picioare - care privea cu uimire spre interiorul "luxos". Cei mai mulți dintre ei țineau în brațe un frățior sau o surioară, care nu erau în stare să gonească muștele așezate în dreptul glandelor lacrimale sau în colțul buzei. Mamele acestor puști lucrau la câmp sau la bucătărie, pregătind cartofii cu fasole, aliment de bază, hrană permanentă a agricultorilor. La mai puțin de trei kilometri de sat, lângă râu, tata
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
căci înfruntările se rezumă la dezbaterea de proiecte. Iar replicile servesc personajelor mai ales pentru a-și ascunde gîndurile, pentru a se sonda reciproc, pentru a-l convinge pe celălalt. Nici urmă aici de retorism romantic, deoarece Davila îl detesta, gonindu-l complet din textul său; locul retoricii este luat de o dialectică intimă, infinit mai profundă, ce combină logica și sentimentele: „Vodă: Că te vreau pe veci stăpînă, naltă doamnă, tot nu știi? Sunt mai vîrstnic decît tine, totuși mumă
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]