14,967 matches
-
mă răzgândesc. Roman și Lionel sar și ei din rulotă. Lionel întinde palma către cei doi tovarăși. Kiril nu înțelege. Lionel îi explică: — Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ea cu ochiul, atentă să nu i se desprindă pleoapa. Lionel se întoarce fericit c-a scăpat și dă să plece. Secretara se preface că verifică programările pe calculator și strigă după el, aproape disperată: — O secundă, domnule, unde vă grăbiți așa? Se pare că nevasta unui șeic și-a anulat rendez-vous-ul de la ora asta. Aveți un noroc... — La cât a scăzut prețul barilului de petrol, e de înțeles, încearcă Lionel s-o scuze pe nevasta șeicului. — Intrați, vă rog, îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
În magazin, nici un client. Lionel își face o intrare triumfală: acum magazinul are un client și toți vânzătorii se reped spre el. Cursa de întâmpinare a lui Lionel este câștigată chiar de directorul magazinului. Acesta are motive serioase să se grăbească: chiar în acea dimineață primise un avertisment de la patronat - sau face o minune ca să crească vânzările, sau e dat afară. — Vă interesează ceva anume? începe el să se gudure pe lângă Lionel. — Un costum negru, sobru. — Sunteți invitat la un faliment
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
actele astea o să coste ceva, mai ales c-o să le facem în regim de urgență... În plus, trebuie să prevedem ceva pentru administratorul fundației, care - dacă n-aveți pe cineva de încredere - vă propun să fiu eu... — De acord, se grăbește Lionel să încheie afacerea. Faceți toate socotelile în așa fel încât să rămână ceva și pentru burse. Nici o grijă, o să rămână. Ceva... Cei doi își strâng mâinile și Lionel iese din cabinet. Când ajunge în anticameră, Liliane observă caietul mare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în România. Lasă preșul în vestibul, intră în casă și se așază pe singurul scaun rămas. Lionel se întinde pe saltea. — Trăiți ca un pustnic, începe Anghel să se exprime în franco-română. — Pustnicii n-aveau lumină electrică. Scurt, că mă grăbesc: nu mai am mult de trăit. Anghel își deschide tacticos geanta: știe că obiectivul trebuie ținut sub presiune, ca să clacheze. Asta înainte de-a aplica cealaltă metodă sigură: bătaia. — Domnule Frunză, am primit ordin să vă salvez. Deși, personal, cred
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu soț. Nu știam, spune Didier, dornic să acumuleze cât mai multe informații despre obiceiurile omenești. — Ești prea tânăr. Spune-i florăresei să pună în buchet un carton elegant pe care să scrie: Fii binevenită, Doamnă Moarte! Sunteți sigur? Sigur. Grăbește-te. Să nu mă ia pe neașteptate. — Alerg, zice Didier, dar de fapt stă pe loc. Dacă până mă-ntorc... - nu știe cum să pună problema. Dacă nu-mi deschideți? — Păstrează florile, rupe cartonul, aruncă o cală și dă-le
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Patrick, care încalcă de data asta consemnul și nu verifică florile cu detectorul de metale. Sună la ușă. Lionel întreabă, fără să aibă curaj să se uite pe vizor: — Didier, tu ești? — Eu, domnule. Lionel deschide ușa. Didier îi dă grăbit buchetul de flori și o ia la fugă spre lift, gata să-l răstoarne pe Patrick, care tocmai îl împușcă pentru a treizeci și șasea oară pe Robespierre. Lionel, care pregătise un frumos bacșiș de zece euro pentru Didier, strigă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ia la fugă spre lift, gata să-l răstoarne pe Patrick, care tocmai îl împușcă pentru a treizeci și șasea oară pe Robespierre. Lionel, care pregătise un frumos bacșiș de zece euro pentru Didier, strigă după el: — Așteaptă! De ce te grăbești? Să nu ne confunde, apucă să-i răspundă picoloul înainte ca liftul să se prăvălească spre parter. Lionel îl salută pe Patrick - pe care nu știe de unde să-l ia - și închide ușa. Începe să aranjeze decorul pentru marea vizită
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Edy îl las să se spele americanii pe cap cu el. Lui Lionel nu-i vine să creadă. Vrea să-i sară de gât: de data asta, ca s-o pupe. Esmé îl oprește cu un gest ferm: Nu te grăbi să-mi mulțumești. Trebuie să rezolvăm mai întâi o mică problemă. — Ce problemă? se panichează Lionel. — Problema banilor. Ai câștigat o căldare de bani de pe urma prezicerii mele. Corect ar fi să-i împărțim. — Jumi-juma e bine? Exact la asta m-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mele nu durează mai mult de două ore, două ore și jumătate pe zi, tot așa o pagină de jurnal poate să aibă cinci idei sau una. În al doilea rând, cred că pentru cititorul nostru de azi, tot mai grăbit și mai lipsit de concentrare, stilul acesta este foarte potrivit. Mă gândesc mereu la cititor, nu la mine. Ceea ce scrii În zece pagini, poți să o faci și În cinci rânduri. Nu vorbesc doar despre cărți, ci și despre reviste
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pași, prin alb imaculat pedeapsa primă a gesturilor încărcate de furtuni să cred că pot asigura echilibrul polului nord, sud echilibrul polilor noștri de paradis pe pământ de tăcere colorată cu lacrimi și râs. șase în primul loc: când te grăbești să rezolvi multe și grele probleme dintr-odată, toate se întorc împotriva ta și a amenajării frumoase a grădinii suspendate a dragostei tale, ea trebuie cât mai plăcut decorată cu ființe și trăiri, până va ajunge aici prințul tău îndelung
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
romeo și julieta, înainte de a mă îndrăgosti prima oară. apoi am schimbat visurile mele pe un car cu vreascuri, cu care m-am încălzit până la jumătatea iernii rochiile mele pe o piesă de teatru în trei acte, cu pauze scurte, grăbite bijuteriile de lapis lazuli pe o cutie cu chibrituri microscoapele mele fenomenale, cu care vedeam până și atomii de bucurie pe nopți cu lapoviță, cucută și durere de pași. marea avere nu mai sunt atât de tânără, dar aș dori
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stare de grație pe tine te sperie sârma ghimpată din jurul vieții, cu greu dusă mai departe de fapt învârtită pe loc, într-un dans de neoprit te aleargă ghepardul cu dinți de oțel care sfâșie rochii și vise frumoase te grăbește ceasul care se scurge de pe comoda din dormitor te silabisesc dali și buñuel. mai trist e că va fi cum se va decide că este deja. tablete albastre de pe case vor cădea peste gâtul meu de girafă care a înghițit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
face să plutești, cu trenă de fire de trifoi cu cinci foi, ei, așa mai merge, ești pe deplin mulțumită, acum poți să intri bucuroasă în bisericuța-marii-tale-speranțe, la brațul prințului cutezător shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te grăbești către cuibulețul tău de puf de dragoste pură, te străduiești să alergi cât mai repede, dinspre pelendava înapoi, e un drum obositor, te mai ajută albinuțele superpolenizatoare ale taliei tale, cu care poți pluti câteva zeci de becuteci, nici nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cale de comunicație în avansul lor spre Europa Centrală și de Vest. Acesta este un eveniment politic de o importanță deosebită pentru istoria Răsăritului european și pentru viața popoarelor din bazinul dunărean. După cucerirea Constantinopolului în 1453, turcii s-au grăbit să ia măsuri restrictive pentru comerțul și navigația altor popoare spre ținuturile din jurul Mării Negre și de la gurile Dunării; iar prin cucerirea Chiliei și a Cetății Albe, în 1484, aceștia au avut capacitatea de a înainta de-a lungul văii Dunării
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
auzi... REGIZORUL (în timp ce intră în sală): Gata, băieți? NEA COSTICĂ: Păi cum altfel? (iese) BUFONUL: Gata. Te așteptam. Când ești de față avem și noi, așa, ca o certitudine... REGIZORUL: De, fiecare cu treaba lui. De asta m-am și grăbit. Pornim? IERONIM: La al treilea semnal... REGIZORUL: Povestea, Bufonule. S-auzim! (Pe versurile Bufonului, Ieronim se îndreaptă, încet, spre oglinda centrală.) BUFONUL: El a mers, a mers într-una / Făr-de greu de drum să-i pese... Când pe vârfuri trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adaos poate să ți-l dau. Iară de nu, norocul gâștelor mele, că are să facă un otrocol prin ele de s-o duce vestea! DĂNILĂ: Bre, da' cilibiu mai ești! Ce să-ți mai dau adaos? Dacă n-aș fi grăbit, pe capra asta pot lua zece gânsaci, și-mi mai rămâne și dobândă destulă să trag un chef. Da' mi-i lehamite să mă mai duc pân'la iarmaroc. Așa că nu te mai pune de pricină, și bate ici palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scot și-l aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop sos de la o sticlă. Revine cu buzduganul) Poftește! Și-acu' gata, zvârle-l, că nici eu n-am timp de prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că nu te trag plozii de coadă. Stai așa până pe-nserat, că am eu un gând. CODÂRLIC: Oi sta, ce să fac? (se așază amândoi) Și cam ce fel de gând îi fi având, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tobe! Măria Sa Pricină-Împărat este prea mulțumit și s-a așezat în jâlțul cel alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se vor stinge.) PRICINĂ: Așa... Acuma, fiindcă-mi știu supușii bucuroși și fără griji, precum se poate auzi, să ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
puțini oameni în preajmă. LIANA: Cu puțini oameni adevărați, mamă Ilincă. Pentru că de la ceilalți, oricât de mulți ar fi, nu poți avea nici o pildă de urmat. ILINCA: Așa este, fata mea. Și-acum te las cu bine și m-oi grăbi să mă-ntorc înapoi cât de curând. Să știi că Măria Sa Împărătița Lioara mi-a dat învoire să plec, spunân du-i eu câtă nădejde am în tine. Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trei semnale, Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud trei bătăi de gong.) Piei, drace! DRACUL: Imposibil! REGIZORUL: Piei, drace! DRACUL: Nu-s grăbit... REGIZORUL: Piei drace, că s-aprinde lumina... (Dracul iese precipitat. Spre public, zâmbind) În sfârșit! (Iese) Tabloul 1 În Rai. Lumină și ambianță cuvioasă. În prim-plan, în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și ne bucurăm aici cu toții, și nănașul Dumitraș e om șugubăț, și Rada, și Safta, și Luța, și Fira m-au rugat să-ți spun că vă așteaptă pe toți de pe-acolo să poftiți pe la noi. Iară acuma mă grăbesc, că-i gata masa... CORTINA ÎNTOARCEREA DIN PUSTIU Versiune scenică după romanul Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupèry Personajele Omul Micul Prinț Vocea Florii Regele Vanitosul Bețivul Afaceristul Fanaragiul Geograful Acarul Negustorul Șarpele Vulpea După ultimul gong zgomot de avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]