2,083 matches
-
din limba românească, ce o vorbea poporul român cel vechi au luat începutul său. Preacinstitul și cucernicul ieromonah Efrosin Dimitrie Poteca, învățătoriu școalelor domnești, au dat la lumină "Mai înainte gătire spre cunoștința de D-zeu", ce cu aurite cuvinte grăiește adevărul întru înaintea cuvântării (? ) tălmăcită, din limba grecească. Mult prea învățatul și de bun neam născutul marele postelnic Alexandru Beldiman au dat la lumină tragedia lui Orest în stihuri și Moartea lui Avel, tălmăcită din limba franțozească, cum și pre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
le va purta, cui făcea leafă nu le făcea mari, dară în toate lunele le plătea; nu putea să zică, cineva căci nu și-au luat-o. Nu era om împrăștietor; toate sămile le căuta înaintea Măriei Sale; și cuvântul ce grăia era grăit și era lăudat de către toți. Era plăcut prostimei, iară boierilor nu atât, căci nu putea să mănânce pe cei mici și săraci, că nu-i suferea Domnul nicidecum. Acest Domn au cumpărat și un loc mare lângă Mitropolie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
purta, cui făcea leafă nu le făcea mari, dară în toate lunele le plătea; nu putea să zică, cineva căci nu și-au luat-o. Nu era om împrăștietor; toate sămile le căuta înaintea Măriei Sale; și cuvântul ce grăia era grăit și era lăudat de către toți. Era plăcut prostimei, iară boierilor nu atât, căci nu putea să mănânce pe cei mici și săraci, că nu-i suferea Domnul nicidecum. Acest Domn au cumpărat și un loc mare lângă Mitropolie și au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de le-au arătat, zicând că se poate. Și așa puind Domnul de an luat înscris toate câte trebuia fiștecare lucru, madem cu prețul ei, au priimit Domnul ca să, cheltuiască o sumă de bani să facă acele toate câte trebuiesc, grăind și cu meșterii ce să le deie pentru osteneală și munca lor, făcându - i de au scris și au venit și alții, aducându - le toate meșteșugurile. Atunci au pus Domnul de au cumpărat acele mori de la Chipărești, și au orânduit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de domnie, nu numai pentru înlăturarea lor din dregătorii, ci și pentru că domnitorul „vrând să să arate și strașnic, ca să-i ia boierii de frică [...] au început pe o samă ce nu-i boierească, a-i înfrunta și a le grăi cuvinte proaste, vrând ca să nu-i știe cine sunt, arătându-le și o mândrie nespusă, care nu mai stătusă la alt domn, făcând și mare nedreptate țării și săracilor”. Într-o asemenea situație, „au început boierii a să face totuna
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca modalitate de reproducere legitimă, de menținere a unui echilibru în societate. Femeile, potrivit învățaților medievali, nu aveau voie să vorbească pentru că, de cele mai multe ori, ele pălăvrăgeau, complotau, cicăleau, supărau verbal, dădeau sfaturi rele, nu erau demne de încredere și grăiau fără a se controla.67 Credem că în descrierea locvacității feminine, a faptului că ar fi „sălbatice în limbaj”, că nu își pot stăpâni limba, potopul de cuvinte, nici atunci când încearcă acest lucru 68, se ascunde de fapt o teamă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii curtenești. O astfel de dragoste nu poate dura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În umilință și-n răbdare mare;/ Aleasă în purtări și-mbrăcăminte,/ Ea totdeauna răspundea cuminte;/ Măcar cât și Minerva de nțeleaptă,/ Ea pururi vorbea cu vorbă dreaptă,/ Necătând cuvinte-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce poate,/ Ci cumpătat grăia ca o crăiasă,/ Vădind în toate creșterea i aleasă./ Era de-o feciorelnică sfială,/ și vremea nu-și trecea în trândăveală,/ 840 Ibidem, pp. 160-161. 226 Ci inimos trebăluia mereu.”841 Virginia devine un model pentru toți, un exemplu a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu că le știe orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci am nevastă rea fără pereche;/ De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Troilus și Cresida, ed. cit., p. 315. 967 Ibidem, p. 31. 261 este,/ și toți ca pe frumoasa din poveste,/ Toți o sorbesc din ochi. <<Prin grea perdea/ De nouri negri n-a-nflorit vreo stea/ Mai limpede cât Cresida>>, grăiesc/ Acei ce-o văd în negrul ei veșmânt,/ Măcar că ochii ei în gol țintesc,/ Dosită cum stătea-n ungheru-i strâmt/ De lângă prag, mereu cu teama-n gând”968. Asemănător cu unele portrete din Prologul general, imaginea femeii cunoaște un anticlimax
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
răsăritdin fiecare dintre ele, Întocmai ca dintr-un germene! Dar impresia mea este că nici una dintre aceste inscripții n-a fost mai rodnică În comentarii decât obiectul discuțiilor noastre de astăzi”. 3. După ce Ammonios rosti aceste vorbe, Lamprias, fratele meu, grăi așa: „Oricum, noi am primit deja o lămurire, simplă și concisă. Pe cât se spune, acei Înțelepți 1, numiți de unii și «sofiști», au fost de fapt În număr de cinci, anume: Chilon, Thales, Solon, Bias din Priene și Pittacos, iar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În privința artei prezicerilor; adevărat este că și el, Înaintând În vârstă, devenise tare priceput În tainele manticii și, totodată, În știința dialecticii”. 7. Când Theon a terminat ce avea de spus, atenianul Eustrophos, mi se pare, adresându-mi-se, a grăit așa: „Bagi de seamă cu câtă pasiune apără Theon dialectica? (E) Puțin mai lipsește să nu poarte În spinare și pielea de leu... Dar, În acest caz, noi, care vedem În număr Începutul tuturor lucrurilor, fără excepție, al oricărei substanțe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
devine evident că doar el acționează asupra metalului și Îi provoacă schimbarea pe care o vedem, de vreme ce Îl Înconjoară și rămâne mereu pe suprafața lui. Poate Însă ai să-mi spui: «Cu mult Înainte de Teognis se cânta acest refren», după cum grăiește poetul comic 3. Pe cât Înțeleg, ai dori să afli În virtutea cărei proprietăți fizice sau ce putere are aerul care a colorat bronzul prin simplul contact cu suprafața acestuia”. (E) Diogenianus confirmă: - „Da, și eu vreau să aflu, tinere prieten. Haide
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin și făină de orz2. Nu vezi tu oare ce farmec au versurile poetei Sappho, menite să-i Încânte și să-i seducă pe ascultători? Dar Sibylla, după spusele lui Heraclit 3, grăind sub imperiul delirului, ea nu surâde, nu cochetează și nu se parfumează, iar vocea ei sosește de dincolo de pragul unui mileniu. Și toate acestea datorită Zeului. În ceea ce-l priveștepe Pindar, și el mărturisește că Zeul a fost auzit de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Înlesni să crească iarba, precum și acele ierburi care sunt hrana vitelor sacre ale căror măruntaie, prin culoarea, formele și diversele lor calități, sunt apte să prevestească oamenilor viitorul. Pe Boethos Îl pufni râsul și mai tare decât Înainte, În vreme ce străinul grăia astfel: „Dacă toate acestea seamănă cu miturile, adevărul este că cel puțin profețiile sunt confirmate. Dovadă ruina și abandonarea multor cetăți grecești prin apariția a tot felul de oștiri barbare și prin căderea multor puteri regale. (E) Dezastrele mai noi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
1 Îl consultă pe Zeu despre viitorul fiilor săi, Îi răspunse că trei dintre ei vor domni. Atunci Deinomenes făcu următoarea remarcă: (C) „Va fi, fără Îndoială, spre nenorocirea lor, stăpâne Apollo.” - „Același lucru ți se va Întâmpla și ție, grăi Zeul. Ți-l vestesc de pe acuma.” (Adresându-se apoi celor de față:) Știți bine că Gelon era suferind de hidropizie, iar Hieron de litiază, Încă de pe vremea când au guvernat ca tirani. Cel de-al treilea fiu, Thrasybulos, după o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aduce nici o dovadă”. - „Dar, reluă Demetrios, ce Încredere putem avea În astfel de subiecte (pragmata) În care Însuși Platon a fost nevoie să-și dea cu părerea fără să se sprijine pe argumente convingătoare și plauzibile?” - „Și, cu toate acestea”, grăi Heracleon, „pe voi, gramaticii,vă auzim cum Împingeți o asemenea opinie până la Homer. Voisunteți cei care susțineți că Homer (F) Împărțea Universul șto panț În cinci lumi șkosmoiț: cerul, apa, aerul, pământul și Olimpul. Dintre acestea cinci, două erau comune
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
deschizând epistola, ne arătă Întrebarea ce-o pusese: «Trebuiesă sacrific un taur alb sau un taur negru?». șîn fața acestuirăspunsț epicureii au plecat capul. Guvernatorul aduse sacrificiulși de atunci nu Încetă (F) să-și manifeste pietatea față de Mopsos”. 46. După ce grăi aceste cuvinte, Demetrios tăcu. Cum eu mă pregăteam să Închei discuțiile, mi-am Întors privirea spre Filip și spre Ammonios, care stăteau unul lângă altul. Mi s-a părut că ei mai aveau ceva de adăugat, așa că am tăcut. Iată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cronicarilor, reiese că era cunoscut ca un om al rugăciunii și al postului. Își îndemna întotdeauna oștenii la rugăciune, post și împărtășanie, înainte de a pleca la război. În urma unei victorii, Ștefan Vodă îngenunchea alături de oșteni și, înălțând ochii către cer, grăia în auzul tuturor: „Tu ai biruit, Doamne! Mărit și lăudat să fie numele Tău, în vecii vecilor, Amin!”. În scrisorile adresate marilor puteri ale vremii (epistole traduse în germană și italiană), ilustrul voievod consemna: „cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic am
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ca modalitate de reproducere legitimă, de menținere a unui echilibru în societate. Femeile, potrivit învățaților medievali, nu aveau voie să vorbească pentru că, de cele mai multe ori, ele pălăvrăgeau, complotau, cicăleau, supărau verbal, dădeau sfaturi rele, nu erau demne de încredere și grăiau fără a se controla.67 Credem că în descrierea locvacității feminine, a faptului că ar fi „sălbatice în limbaj”, că nu își pot stăpâni limba, potopul de cuvinte, nici atunci când încearcă acest lucru 68, se ascunde de fapt o teamă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul narator, „dulce și plăcut grăia”641 și cavalerul, și care va constitui cea mai amplă parte a poemului, avem din nou prefigurată imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii curtenești. O astfel de dragoste nu poate dura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În umilință și-n răbdare mare;/ Aleasă în purtări și-mbrăcăminte,/ Ea totdeauna răspundea cuminte;/ Măcar cât și Minerva de nțeleaptă,/ Ea pururi vorbea cu vorbă dreaptă,/ Necătând cuvinte-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce poate,/ Ci cumpătat grăia ca o crăiasă,/ Vădind în toate creșterea i aleasă./ Era de-o feciorelnică sfială,/ și vremea nu-și trecea în trândăveală,/ 840 Ibidem, pp. 160-161. 226 Ci inimos trebăluia mereu.”841 Virginia devine un model pentru toți, un exemplu a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu că le știe orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci am nevastă rea fără pereche;/ De s ar lua la harță și c-un drac,/ Mă pot jura că-i vine ea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Troilus și Cresida, ed. cit., p. 315. 967 Ibidem, p. 31. 261 este,/ și toți ca pe frumoasa din poveste,/ Toți o sorbesc din ochi. <<Prin grea perdea/ De nouri negri n-a-nflorit vreo stea/ Mai limpede cât Cresida>>, grăiesc/ Acei ce-o văd în negrul ei veșmânt,/ Măcar că ochii ei în gol țintesc,/ Dosită cum stătea-n ungheru-i strâmt/ De lângă prag, mereu cu teama-n gând”968. Asemănător cu unele portrete din Prologul general, imaginea femeii cunoaște un anticlimax
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să le scoți din acea apă și să le pisezi, iar apa să o strângi și să te uzi pe ochi. Omul ce nebunește (Înebunește): să bei Sfântul Mir pe nemâncate și să ții curat omul. Omul care nu poate grăi (vorbi): să fiarbă curechi (varză) verde și gulii și zeama să bea. La omul ce se face bubă mare: să iei untdelemn și cu unt de vaci cald și să-l ungă. Pentru pecingine: tămâie albă să pisezi și dimineața
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]