12,186 matches
-
și că vor două. Ei, dacă asta vrei, ia treci tu la veterani, m-am gândit, și i-am făcut vânt. Aș fi trimis-o și pe grecoaică, fiindcă e o leneșă ce nu s-a pomenit și-i cam grasă, da’ mi-am zis că e totuși dintr-o civilizație mare, merită măcar pentru atâta lucru s-o ții în casă, nu trebuie să uităm de unde-am plecat. Episodul 217 CONTINUĂ DECĂDEREA IMPERIULUI OTOMAN — Asta cam așa e - zise Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se insinuează aproape olfactiv În pereții blocului. Stai la masa de scris și aștepți să se arate marginile unui imperiu agonizînd de la Începutul lumii Într-o placentă. El bătea kilometri Întregi Într-un oraș levantin cu mahalale sordide, cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
absent pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În picioare cu șoldul strivit de umărul lui e ca o pisică Înfoiată gata să-l sfîșie amîndoi Într-un pat mîini moi respirații transpirații cățelușul meu pisicuța mea cărnuri albe grase alunecoase pe terenul de joacă din colț la Chiristigii era o casă cu un etaj la parter ședea un plăpumar sus locuia mama Jana capul ei alb și rotund ca un bulgăre de zăpadă topindu-se Încet În fereastră Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În curtea bisericii pe după cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit brazdele pline de verze de dovleci și sfeclă roșie luna mă urmărește degetele reci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și birturile și lăptăriile din Drumul Sării... un trecut În care ați existat amîndouă. Și dacă scormonești și mai adînc, ai să descoperi că Întotdeauna de-a lungul existenței tale, Într-un colț de bucătărie, a existat o doamnă Oprișan, grasă, bătrînă, vulgară, bîrfitoare, o femeie care seamănă cu toate mătușile, cu toate gospodinele, fără de care viața ar fi Îngrozitor de sterilă. „să exiști În oglinzi paralele, șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - toată ziua m-a urmărit acest vers. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată cu adevărat? CÎnd sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la sălcioară și toate acele apariții bizare scoase din lăzi vechi Încărcate ca pilote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Draga Mașin și Fedak Sari și Charlestonul acela insidios și obscen - „ein Bißchen tiefer, ein Bischen schneller, wie ein Propeller...“ - anii nebuni ai bunicii mele, anii nebuni trăiți de mine În amintirea ei În fiecare duminică cu mătuși și verișoare grase, cînd creierul se odihnește leneș În poveștile vechi, cînd lumea e netedă și aburită ca un album de fotografii, cînd problemele nu au fost Încă inventate, nici politica, nici filosofia și nefericitul ăla de prinț nu și-a pus Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin, un trup aproape imaterial plutind Într-un cerc de lumină. Și bucuria din somn cu vizitatori extratereștri, fața verzuie a tatei și bunicii și unchii și printre tufele de iasomie șobolanii grași atît de relaxați, atît de simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă, cum veți mai putea detecta urletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fundul, Încolțit din toate părțile. A fost un spectacol de zile mari. Au ținut ședință și l-au exclus din partid. Îți Închipui ce era la gura lor, Îi știi cum se dezlănțuie, mai ales cînd subiectul e atît de gras, că de, oameni sînt, au și ei nevoie de petreceri, nu? Cum să nu se repeadă, cînd li se servește pleașca pe tavă. — Și el? A făcut un șoc. A Început să urle. Urla fără oprire ca un cîine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
altă lume țca-n cimitir și pînă și acolo ce acută lipsă de spațiu ar trebui să ne Îngroape În picioare șiruri Întregi ca rîndul ăsta și-ar crea terenuri agricole atît ar mai lipsi să le dau ideea ce pămînt gras numai carne numai oase osînză și măduvă) — Scroafă bătrînă și fără pic de rușine! Scoateți-o de-acolo, scoateți-o imediat c-a mai luat o dată — Păi, tot pensionarii care nu să mai mișcă d-acilea că nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
niciodată nu va fi fericit. Două zile nu l-a văzut nimeni. Doctorul Egon a venit să-mi reducă doza, pentru că tratamentul nu poate fi întrerupt dintr-o dată, și mi-a prescris mult lapte. Dar Amália a tăiat o bibilică grasă, i-a prăjit sângele pe care eu a trebuit să-l mănânc sub ochii ei, fiind că era ceva scump. Iar din oala de supă am mâncat cât am vrut. A doua zi am primit la micul dejun pieptul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
frig afară, iar prin ianuarie a început să ningă. A nins mult anul acela, deși toată lumea crezuse că n-o să mai vadă zăpadă. În primăvara aceea a venit să stea la noi tanti Mae din partea mamei. Era mare, dar nu grasă, pe la vreo șaizeci de ani, și locuise într-un alt stat, undeva unde aveau cluburi de noapte. Am întrebat-o pe mama de ce nu avea și ea părul strălucitor și galben ca al lui tanti Mae, iar ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
negru și, pe urmă, pe ea o cheamă Gebler, nu Morgan. Dar ea mi-a spus că ambele au fost schimbate în „scopuri teatrale“, așa că am dat pagina. Restul albumului era la fel, în afară de faptul că tanti Mae devenea din ce în ce mai grasă cu fiecare poză și pe la mijloc părul i se făcuse blond. Spre sfârșit, fotografiile începeau să se rărească tot mai mult și erau atât de mici, încât doar după păr îmi mai puteam da seama că sunt ale ei. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
prin cenușă înapoi în oraș. — Mamă! Mi-am pus jos stiloul, pe caiet. A venit tata. A deschis ușa spre camera principală și am auzit cum se prăjeau peștii în bucătărie. — Bine, David, zise ștergându-se pe șorț de aluatul gras. Trebuie să fi venit cu banii. S-a grăbit spre ușă și l-a întâmpinat chiar în clipa în care deschidea ușa. — Frank, ce-i cu toate astea? Se uita la sacii de pe umărul lui și la pachetele mari de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
soție înainte de terminarea războiului, pe motiv că bea. Cea de-a doua soție cânta într-o biserică din Memphis, unde un prieten de-al lui era preot. Ea avea în jur de douăzeci de ani, era drăguță, dar puțin cam grasă. S-au căsătorit chiar în emisiunea radio a predicatorului, iar slujba a fost ținută de prietenul lui. După ce s-a terminat, prietenul a început să glumească despre ce cântăreață de valoare a pierdut, și eu am închis radioul. Nu știu ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
verde închis și cu niște pălării care le acopereau jumătate din față. Jumătățile de jos ale fețelor erau mai puțin primitoare decât ale celor de la biroul de emigrări. Unul din paznici era angajat într-o conversație cu un bărbat foarte gras într-un costum foarte larg, fumând o țigară care în mâinile lui părea o scobitoare. M-am apropiat de celălalt gardian. Fața lui era marcată de vechi semne acneice, iar gura fixată într-o linie dreaptă ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am angajat. începea să pară nesigur pe el. S-a uitat la colegul lui de pază, care se vedea clar că e mai în vârstă ca el; pălăria îi îmbrăca perfect capul, ca și cum ar fi fost croită pe el. Omul gras își plimba țigara prin aer, lăsând în urmă dâre de fum, spunând ceva cu o voce groasă și dulce, iar paznicul râdea într-un fel lingușitor. —Reg ar putea să vă explice mai bine, domnișoară, a continuat el. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o vreme și probabil Laura și-a schimbat serviciul de când nu au mai vorbit ele. Deci e mereu aici, nu? La doamna Archer mă refer. — Da, da, domnișoară. Sau dacă nu este, îi puteți lăsa un mesaj secretarei. Omul cel gras se târa acum spre lifturi. Din fericire nu mai aștepta nimeni; avea nevoie de unul gol. Reg, celălalt paznic, și-a șters zâmbetul servil de pe față și l-a înlocuit cu expresia unui buldog constipat. Am presupus că aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o vorbă, ceva mai mult de două minute, timp în care l-am putut observa cu multă atenție pe cel ce părea să prezideze această întrunire și care trona în partea centrală a unei mese lungi și dreptunghiulare. Un domn gras și bătrân, cenușiu, înalt, masiv și butucănos, cu o figură de inventator neizbutit. Pieptănătura sa cu nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel de oameni nu au cum să existe. Costumul vechi și gri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
individa îl purta pe sub sacou. Ba, mai mult, având asemenea uluitoare dimensiuni, păreau să nici nu aparțină persoanei de care erau atașați, contrastând puternic cu înfățișarea ei, deși nu era deloc slabă. - Dumneata cum te numești? a rostit domnul cel gras și bătrân, mișcându-și fălcile cu zgomot, trezindu-mă astfel din uimirea deosebit de profundă ce mă cuprinsese. Încăperea nu era tocmai mică, așa cum am mai amintit, astfel că numai cu mare greutate am înțeles că tipul mi se adresase mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mă duceam la el zi de zi, pur și simplu pentru că lucrul acesta îmi făcea plăcere. Era ceva încurajator, ceva comic, autoadmirativ și încă ceva greu de definit care mă flata în modul în care mi se adresa acest omuleț gras, cu picioare scurte, cu basca lui nostimă, cu cutele gâtului său aidoma unor lanțuri de bicicletă puse unul peste altul, cu ochii lui șireți și veseli. Era primul om mai în vârstă, deci primul om „mare“, care mă vedea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am simțit-o în gură, am înghițit-o pe nemestecate cu senzația unui gol neștiut și a unei iritante ușurințe în pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
i se bătuseră niște apropouri discrete, după care i se spusese de-a dreptul să renunțe la activitate. Nu le băgase în seamă, mai văzuse el chestii din acestea și nu se speria atât de ușor. Tocmai primise o comandă grasă în una dintre republicile secesio niste, trei camioane pline cu arme de asalt și muniția aferentă. Pregătise afacerea în cele mai mici detalii, unsese toate balamalele și transportul era deja pe drum. După ce văzuse cu ochii lui că granița fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obișnuite. Își căuta clienții, făcea rost de marfa solicitată, după care o livra personal. Înțelesese că lucrurile nu erau atât de simple, marii rechini ai pieței de armament nu erau dispuși să-l lase să le sufle de sub nas afacerile grase. Avusese noroc să scape până atunci. Îi dăduseră foarte limpede de înțeles că nu are ce căuta acolo iar el recepționase cu vârf și îndesat mesajul. Se grăbea să părăsească țara aceea cât mai repede numai că nu avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]