2,045 matches
-
erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Pereții erau negri (s.n.) de șiroaiele de ploaie ce cugeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred (Eminescu: 2011, II, 37). (S1f) Luna își vărsa lumina ei fantastică prin ferestrele mari (s.n.) albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți (s.n.) aveau, pe unde ajungea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte painjenii își esercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
De atâta iubire,/ Credincioșii se-nghesuie,/ În pronaosuri sfinte.// Am hotărât/ Să fug din glasul meu,/ Ca dintr-o închisoare pe care/ Singură mi-am închinat-o,/ Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?),/ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga". (Delimitări) Aceeași metaforă a fricii de revoltă este exprimată, la un alt nivel, în poemul Cruciada copiilor: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încremenită în diverse ipostaze, ajunge să le conștientizeze 136: "Am hotărât/ Să fug din glasul meu/ Ca dintr-o închisoare pe care singură nu am închinat-o/ pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră/ Deveintă muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime Publicul o vizitează/ Și înfiorat de torture/ Nu se miră/ Că nu mai zace-n ea nime". (Pasul) Constrângerile prozodice devin, de asemenea, un impediment, în calea libertății omului și al poetului, care, oricum, se rătăcește permanent în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). sau: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adică a acelor structuri secrete, care să funcționeze ca atac contra dictaturii, reprezintă un fapt comun al scrierilor cenzurate. Astfel, incapacitatea de revoltă transformă oamenii într-un popor vegetal care așteaptă desfrunzirea. Consecința lipsei luptei o reprezintă boala, nebunia sau gratiile. Entitatea ontologică inedită pe care o dezvoltă textele subversive este tocmai omul alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări cu cuvintele-cheie "foame", "frică", "gratii", "fuga") marchează o nouă etapă din creația Anei Blandiana. Ceea ce răbufnise din adâncuri, pentru că ținea de ființa ei intimă, de experiențele profunde care o marcaseră încă din copilărie (arestările la care fusese supus tatăl ei, eminent preot al catedralei din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
celor două tipuri identitare: eu și ceilalți, aduce cu sine confundarea a două tipuri de contexte: ideologic și estetic, dacă avem în vedere faptul că aproape fiecare volum cuprinde strigătul disperat al neputinței de a evada, nici măcar prin artă, din gratiile unei societăți totalitare. Îndrăznim chiar să afirmăm că premisa alterității alientate postomoderne, provocată de lipsa capcității raportare și de comunicare corectă cu celălalt, o constituie chiar această lungă și aridă perioadă, marcată de ideologia comunistă. Deși studiul de față nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). Tot aici, cu puternic efect stilistic sunt adverbele de negație nici, repetate asurzitor, dar și adjectivele cu valoare de superlativ absolut (întreg, totul), venite în completarea realității dureros-apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuvintele, lumina mea, mângâierea lumii mai un șeptic, mai o cinzeacă, împăcată cu Sfântul Petru de-a binelea În Amfiteatrul Odobescu... ...ce moțăială fără pic de metafizica indigestul curs de slavă veche o scenă de-amor cu ambii învinși după gratii frânghia de salvare scara lui Iacov la cer o pojghiță de argint a-nghițit acel "aerian bulevard" și doar bastonul tău de orb, Zahei, mai ciopârțește soarele în asfințit pe buzele vreunui bătrânel în loden de m-aș ruga acum când
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
să mă angajez gestionar la magazinul sătesc din Ciofeni mai ales că-l cunoștea pe președintele cooperativei de consum de la Zăpodeni. Acesta a sfătuit-o să nu mă angajez deoarece gestiunea este extrem de periculoasă și te poate duce repede după gratii, așa cum au pățit-o și alții, mult mai vârstnici ca mine. Despre Ferești, satul de baștină, nu mai aveam nicio veste și de altfel ni se spusese să nu mai călcăm pe acolo. Tata parcă intrase în pământ, nimeni nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
prin furtuni groaznice și că, de la mal spre o nouă etapa, ar trebui să urce alt cârmaci. Dar cine putea fi mai bun decât el? Patriarhul Teoctist a fost rechemat la Patriarhie. Începea etapa de tranziție de la o Biserică de după gratii la Biserica liberă. Dacă până atunci se ridicau fabrici și uzine, iar bisericile erau demolate sau transformate în magazii, acum se demolează fabricile și uzinele și se ridică biserici în cartierele comuniste care nu aveau prevăzut în planul urbanistic nici un
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ci mai degrabă cu unul despiritualizat în sensul ștergerii spiritualului. În același timp, spre finalul studiului de caz Tanacu, vom observa tendința de respiritualizare a discursului religios prin intrarea pe făgașul unei normalități a manifestărilor de ansamblu ale clericului. După gratii fiind, preotul Daniel Corogeanu contribuie cu succes la influențarea morală pozitivă a celorlalți deținuți, prin implicarea în diverse activități cultural-educative și sportive 135. Revenind la fragmentul din articolul lui Dan Bucura, expresii ca: ritual barbar, revoltă în comună, armată de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
petrecut la mănăstirea Tanacu, primele indicii de revenire încep să apară în presă: "Fostul stareț de la Mănăstirea Tanacu, condamnat la șapte ani pentru uciderea unei măicuțe, are o mulțime de alte activități educative. Preotul Daniel Corogeanu își umple timpul după gratii pentru a nu se plictisi până în mai 2012, când va fi propus pentru eliberare condiționată. Starețul exorcist îi inițiază pe colegii de detenție în tainele alfabetului... "Din punctul nostru de vedere, în comparație cu alți deținuți, Daniel Petru Corogeanu a avut și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în acest fragment de text științifico-fantastic: (1) Era o construcție înaltă, sobră. Deasupra ușii se puteau vedea semnele magice: POLICE Copilul de culoare ocoli ușa bine ferecată și intră printr-o fereastră. Fiind mic de statură, reuși să treacă prin gratiile unui grilaj. Traversă un birou cu multe hîrtii împrăștiate pe jos, ajunse într-o sală mare unde, pe un perete, strălucea un rastel cu tuburi strălucitoare. Copilul apucă unul din ele și îl învîrti pe toate părțile plin de uimire
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Taina renașterii, care este, în sens negativ, mijlocul iertării păcatului, adică, atât a păcatului originar, cât Și a păcatelor reale comise anterior Botezului (nu după primirea acestuia), Și, în sens pozitiv, temelia noii vieți spirituale de credință prin împărtășirea de gratia operans Și co-operans. Condiția subiectivă a acestui efect este primirea meritorie, adică, credința penitentă. Din moment ce la copil nu există păcat real, efectul botezului în acest caz este limitat la remisiunea vinei păcatului originar; Și din moment ce copilul nu poate crede prin
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Perugia, ci pentru că a trăit acolo mult timp și a și murit; a fost un om într-adevăr sfânt, ce a intrat deseori în extaz, cel de-al patrulea frate al Ordinului, numărat fiind și Fericitul Francisc). Spunea așadar: «Magna gratia est non habere gratiam»: este un mare har al cerului să nu ai niciun har; voia să se refere nu la harurile infuze, ci la cele dobândite, fiindcă din cauza acestora sunt unii care duc o viață rea (p. 266). ... Dumnezeu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
poeziei toate în corelație cu dinamica motivelor, merită studii aprofundate. Carmen are valori romantice polare. Poezia i-a adus poetului necazuri și bucurii: "Carmina nil prosunt. Nocuerunt carmina quondam / primaque tam miserae causa fuere fugae" (Pontica IV, 13, 41-42), sau "Gratia, Musa, tibi: nam tu solacia praebes / tu curae requies, tu medicina venis" (Tristia IV, 10, 117-118). Muza dobândește, așadar, sens existențial și poetul are această conștiință. Pentru Ovidiu, poezia este un miracol și are o triplă funcție: una terapeutică, alta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot. Nu s-ar deosebi de orice tip de comunicare obișnuită. El este o „istorie sacră” și simbolică, în sensul că adevărurile rostite sunt „întemeietoare”, se bucură de privilegiul „întîietății” (s-au produs in illo tempore) și „unicității” (Kant: exemplae gratia). Nu numai gestul se încarcă de sens (dacă își găsește cadrul adecvat, anume ritualul, în desfășurare vie și naturală), dar și cuvîntul. Și el își reface puterile ziditoare, dacă rostirea are loc în spațiul ritualului și în secvența adecvată de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să se îmbrace. Au scos caii din grajd și au plecat călări. Femeile mai plângeau în momentul în care au venit ienicerii să-l ia pe tânărul Nicos. I-au chemat a doua zi la agie. Tânărul era spânzurat de gratii. La mâini și la picioare nu mai avea unghii și fruntea avea pielea spartă parcă l-ar fi strâns cununiile. Celălalt, Barbu Brâncoveanul, a fost găsit în patul lui cu un cuțit înfipt în inimă. Ce-o fi aflat Barbu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni, că fac omor de om. — Ferestrele au gratii puternice, îndrăzni un dorobanț. — Pază strașnică, am zis! Și Brâncoveanu se repezi spre scară, urcând treptele câte două, câte trei în fugă. Ușa dată de perete lăsa să se vadă la lumina candelei patul răvășit și mortul așa cum l a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crevasă, trepte, zăbrele, drum în spirală. În maniera cum se descurcă neofitul pare un as. Pe drumul în spirală, ce sfredelește stânca, intră triumfal, într-o galerie mare cu sfincși de cristal și tablouri murale, pastoforul vine zâmbitor și deschide gratiile. Neofitul înaintează sigur, umilința ia deschis spațiile. -Fiu al pământului, îi spune pastofor, fii bine venit. ai scăpat de capcana abisului fără sfârșit. Acum cu siguranța ta, ai descoperit al înțelepților tron. Doar puțini au reușit, ceilalți cu toții au pierit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți și l-am văzut la Malmaison, pe Plevnei, dar nu înăuntru, ci din stradă. A apărut după gratii, care dădeau chiar spre trotuar, cu figura lui grasă, vesel, cu ochelari, ținîndu-se cu mâinile de barele de fier. - Ce faceți, bă? ne-a zis. Am stat în fața lui lungi minute. Nici măcar nu ne dădeam seama: noi eram liberi, puteam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am strigat, ce faci, Filerot? - Bine, zice, ce faceți voi? Ce facem noi? Ce puteam face? Ce să-i răspundem? Nici noi nu știam ce facem. În orice caz nu ceea ce făcuse el. Și-a lipit obrazul lui gras de gratii și se uita la noi cu o nostalgie ironică, afectuoasă. "'Pentru voi am făcut totul", părea el să ne spună și noi știam prea bine acest lucru. - Filerot, îi strigam, Filerot, nu mai mergem la Gambrinus, unde tu plăteai, și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]