60,324 matches
-
descoperit o nouă sensibilitate, de fapt, au redescoperit sensibilitatea, după ce poeții generației '80, cu umorul lor de studenți la litere, au înmormântat-o în joacă și înmormântată au lăsat-o. Redescoperirea sensibilității nu înseamnă neapărat adoptarea unei atitudini solemne și grave, care să-l facă susceptibil pe cititor. O dovadă o constituie chiar poezia lui Daniel Bănulescu, spectaculoasă risipă de fantezie, umor și inteligență artistică. Ca o superproducție hollywoodiană, această poezie este plină de priveliști panoramice, de figuranți, de elemente de
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Sufletul mi-i îngrozit de tot. întoarce-Te, izbăvește-mă!" Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet ale cărui versuri au o rezonanță gravă, ca un sunet de clopot, în sufletul cititorului. Republica Federală Daniel Bănulescu, Statul de Nord & Statul de Sud, ediție și postfață de Nicolae Țone, cuvânt înainte de Z. Ornea, București, Ed. Vinea, col. "Nouăzeci", 2000. 406 pag. Lucian Vasilescu, Spirt. Muzeul
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
lumii vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte!
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
știe ce înseamnă aia: Vasilescu.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume" (Despre nea Gică, nebunie și Vasilescu Dorel). Acest "cel mai mare" nu traduce oare egocentrismul individualizării? Oare sub badinajul consemnării amuzate nu se întrevede un accent grav, general-omenesc? Firește, nea Gică dorește a-și depăși condiția. Altfel spus, se visează pe sine. E sentimental și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puțină uitare în consolarea divină"..., în cea de-a doua jumătate discursul poetic se mai aerisește, lăsînd loc și poeziilor scurte în care poetul are tendința părăsirii tonului grav, meditativ și încearcă să introducă ludicul într-o formă ușor naivă: cununia "mi-e dor de tine/ fiindcă / mi-e dor de altceva/ decît de a fi om/ te dezleg de lume/ și te invit/ acolo unde/ dragostea nu se
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
l-a declarat pe făptaș bolnav de schizofrenie, psihoza sa constînd, conform ipotezei medicilor, într-un fel de sublimare a unui puternic instinct auto-distructiv în criminalitate îndreptată împotriva a tot ceea ce era frumos în lumea înconjurătoare. Tînărul suferea de un grav impediment de vorbire, care îi provocase grave complexe de inferioritate. Detestîndu-se pe sine pentru propria-i imperfecțiune, piromanul se răzbuna încercînd să distrugă însăși ideea de perfecțiune, întruchipată de Templu. Pornind de la un su- biect transparent dostoievskian, Yukio Mishima scrie
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
schizofrenie, psihoza sa constînd, conform ipotezei medicilor, într-un fel de sublimare a unui puternic instinct auto-distructiv în criminalitate îndreptată împotriva a tot ceea ce era frumos în lumea înconjurătoare. Tînărul suferea de un grav impediment de vorbire, care îi provocase grave complexe de inferioritate. Detestîndu-se pe sine pentru propria-i imperfecțiune, piromanul se răzbuna încercînd să distrugă însăși ideea de perfecțiune, întruchipată de Templu. Pornind de la un su- biect transparent dostoievskian, Yukio Mishima scrie o carte impresionantă despre suferința pe care
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
se întinsese aproape despuiat pe cimentul rece, umed, murdar... Cu o delicatețe cu mult mai mare decît a unui bărbat tînăr ce și-ar mîngîia iubita, - fără să știe că eu, din pragul garsonierei, privesc scena, - poetul I.H., un om grav, serios, tată exemplar îl mîngîie pe Nichita pe spatele gol, șoptindu-i drăgăstos să se ridice de acolo, să nu răcească, făcînd acest lucru mai mult decît cu afecțiune, făcîndu-l cu o datorie sacră, cu ceva pentru care, de fapt
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
cuvinte pe care le înțelege cetățeanul de rând trebuie să ai fie geniul comunicării absolute, "en gros" și "en detail", ca Mircea Dinescu, fie simpatica subtilitate bășcălioasă a lui Andrei Pleșu, fie olimpianismul cordial al lui Nicolae Manolescu, fie robustețea gravă a lui Gabriel Liiceanu, fie eticismul de granit al lui Octavian Paler. Altminteri, mai bine să taci. Din păcate, după zece ani de presă liberă, nici măcar evenimentele barbare nu mai iscă în român vreun interes. 13-15-le iunie a trecut pe lângă
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
șsic!ț un kilometric poem, Fiul patriei, odată cu nenumărate ode închinate partidului și lui Ceaușescu până aproape de anul morții, survenită cu câteva luni înainte de spectaculoasa prăbușire a acestuia din decembrie 1989." Aceste revizuiri n-ar fi însă lucrul cel mai grav. în fond, autorul chiar avea datoria să revină asupra celor afirmate înainte de 1989. Mai bine inconsecvent din dorința de a spune în sfârșit adevărul, decât situat mereu pe o poziție greșită, dintr-un orgoliu al consecvenței, ca atâția alții! în
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
asupra polului colectiv al puterii, asupra masei, atributele rezervate anterior polului individual, șefului: originea divină (Vox populi vox Dei) și obligativitatea necondiționată ("s-a hotărât în unanimitate"), la care se adaugă argumentul ambiguu al numărului: "proști, dar mulți". Cea mai gravă obiecție care s-a adus acestei teorii constă în aceea că recunoașterea are un caracter dizolvant, destructiv. A condiționa autoritatea și ordinele conducătorului de bunăvoința sau bunul plac al condușilor ar însemna a anula însăși ideea de obligație și de
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac, din 1831, Jésus-Christ en Flandres. Acolo, asistăm la o adevarată dezlănțuire de fantastic arhitectural; în catedrală, naratorul trăiește o reverie: "Câțiva stâlpi groși făcură mișcări grave (...); câteva coloane zvelte și drepte începură să râdă și să salte? (Oeuvres, ț. IX, p. 262, în colecția Pléiade). Prima ivire a Babei e impresionantă: o vedem parcă din profil, uscată de ororile lumii (suferite dar și făcute de ea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
aspectele tragice ale existenței? M.M.: Temele romanelor mele sunt - dacă e necesar să le enumăr rapid - absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei de a povesti ce s-a întîmplat, după ce se întoarce. Acest refuz de a vorbi este o formă de violență, de agresivitate. Căci
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
acestuia din urmă este din nou tangentă la problematica alterității, a străinului: el este o persoană iubită, apropiată și totuși necunoscută pentru soția lui. Această carte am început-o în 1993, cînd războiul din Iugoslavia se afla într-un stadiu grav și cînd în Europa de vest au avut loc acțiuni xenofobe violente - chiar și în Olanda, iar în Olanda există de multe ori impresia că suntem o țară mică, pașnică și prietenoasă față de străini. La noi însă nu există marile
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
bande". Nu am decât să regret că demersul meu a fost înțeles nu doar în mod eronat, ci la antipodul intențiilor sale. Cred că însuși semnul de întrebare din titlu ar fi trebuit să mă plaseze foarte limpede în raport cu foarte gravele acuzații din cartea dlui Bădiliță. Nu există absolut nici un rând al meu din care să nu răzbată îndoiala, dezacordul, repulsia față de un procedeu (aici sunt de acord cu dl. Andrei Ursu) ce face parte din "strategia diversionistă a securiștilor de
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
prieten să-i găzduiască fotografiile fostelor neveste din cauza îndîrjirii cu care fiecare dintre acestea urmărea să distrugă imaginea celorlalte? Și ce e cu bolile de care suferea cu adevărat? Din unele relatări, e vorba de fleacuri, din altele, de boli grave (hepatită cronică!); unora, starea fizică a lui Preda li se pare destul de bună, altora, catastrofală. Ca să nu mai vorbesc de starea lui psihică. Oricît ar încerca să ne convingă fosta lui secretară că Preda bea ca orice om normal, mulți
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
Recenta expoziție pe care Alexandra Nechita a deschis-o la București - și mai apoi la Cluj -, ambalată în nesfîrșite extazieri oficiale și în suspinuri mediatice pline, cum se spunea, pînă nu demult, ,,de aleasă simțire românească", a readus în discuție gravele noastre probleme de psihologie și de comportament. Acest eveniment ne-a dezvăluit, așadar, încă o dată, acele bizare trăsături de caracter care ar stîrni un haz nebun de la distanță, dacă de aproape nu ne-ar transforma zîmbetul în rictus și hohotul
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
calificate și sistematice, clamarea unicității, a programului genetic irepetabil și transformarea tuturor acestora în succese politice majore, iată un element de continuitate greu de contestat. Acestui oportunism demagogic și ridicol i se mai adaugă astăzi și cîteva elemente mult mai grave care au contaminat, asemenea unei boli devastatoare, întregul organism social; în cultură, ca și în economie ori, mai cuprinzător, ca și în viață, se cultivă insidios visul cîștigului spontan, lenea mentală și pasivitatea și s-a creat o stare de
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
că s-a schimbat în ceea ce privește interesul pentru artă, chiar al criticii de artă? Cum ați putea defini dinamica expozițiilor de astăzi, când avangardele au intrat în muzee, expozițiile se fac și pe stradă și așa mai departe?... E o problemă gravă, e foarte complicat, și nici eu nu știu exact ce să cred despre asta. Când am început să fac acele uriașe expoziții de la Centrul Pompidou, Paris-Berlin, Paris-Moscova, Paris-New York, îmi plăcea să spun că fac cea mai bogată expoziție cu
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
pentru care complexul culorilor vocale dispuse întotdeauna de motivația stărilor de spirit definite de un raport muzical poetic; cum s-a realizat și de această dată. La cererea insistentă a publicului am reaudiat "Doina" de George Enescu, acompaniată de sonoritățile grave ale corzilor, lucrare pe care solistul ne-o prezintă cu generozitate, nu pentru prima oară. În încheierea aceluiași concert a fost reaudiat Poemul vocal simfonic "Isis", pentru orchestră și cor de femei. Este o lucrare de atmosferă intimă, susținută de
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
dator cîteva amănunte biografice. Cu Corneliu Bogdan de exemplu făcusem parte din aceeași organizație în 1945. Nu citisem Gide, Panait Istrati... Purtam în mine idealul egalității și desființării sărăciei. Pînă cînd în 1949, la verificările faimoase, mă lămurisem. Fusese o gravă eroare. Trebuia să scap cît mai repede. Demisii nu se dădeau. Atunci, am provocat ieșirea. La comisie, în atmosfera tensionată, am spus sus și tare, cînd mi-a venit rîndul,... am spus-o din senin după martori,... că, în economie
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
Echinoxul a salutat și susținut valoarea, a respectat părerea celuilalt, s-a orientat după ora vest și central-europeană, nu cea orientală, a cultivat, asemeni "Cercului literar de la Sibiu", cu care ne simțeam apropiați, prin multe opțiuni estetice, eseul, filosofia, registrul "grav", mai târziu ironia intelectuală și umorul, figura poetului doct, a traducătorului pasionat de universul liric al creatorilor de primă mână. Livrescul și manierismul de care a fost învinuită lirica "echinoxiștilor" au contribuit la "limpezirea apelor", cum ziceți, mizând pe substanța
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur, rafinate, precum un joc de-a v-ați ascunselea cu gînduri și cuvinte, antidot al "marasmului" pînditor. Din prea mare concentrare estetă, apare mimat diletantismul, scrupulul grav se destinde în ludic, fără ca percepția densității fondului să dispară. "Enormitățile" sînt de rigoare spre a risipi blazarea, dar ele însele degajă o tristețe subtilă a saturației: "Evident, ne jucăm ca de obicei, cu astfel de dialoguri, crezînd, credința noastră
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de către Delegația Comisiei Europene din România în colaborare cu Uniunea Cineaștilor din România - ne-a adus un pom al cunoașterii cinematografice bogat: din 17 țări, doi cineaști de prestigiu și 25 de filme, multe laureate cu distincții importante. Ascultînd tăcerea gravă ce a cuprins publicul la sfîrșitul proiecției inaugurale, inspirat plasată la Sala Mare a Palatului, am avut revelația acestui titlu la care nu am mai putut renunța pentru că în fiecare seară am căpătat noi argumente, această simbolică rugă impunîndu-se la
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
istoric, favorizate de străzile cu iz arhaic ale Bucureștilor, se îmbină cu semnalele necruțătoare ale traiului curent: "De la gară am mers pe niște străzi ciudate, parcă din vremea fanarioților (Iordache Golescu, Turda), la Floreasca. Lacul scînteia ca fierul înroșit, copacii gravi, apoi după căderea soarelui, peste tot un albastru zgrunțuros și păstos în care ciorile pătrundeau greu. În fond, pe Jianu, autobuze galbene mari ieșeau și intrau în frunzișuri, sub antenele tremurătoare ale reflectoarelor de la Băneasa". De cele mai multe ori avem a
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]