1,535 matches
-
lui, nu din cauză că realmente lor nu le priește și nici nu doresc nicidecum libertatea. Cu atât mai mult, cu cât reiese din povești, că zmeul este plecat mai tot timpul în deplasare, departe hăt, pe la mama naibii. Și este extrem de grijuliu cu liniștea sa familială, fiindcă prin aruncarea buzduganului, anunță cu cel puțin o oră înainte că vine acasă, iar prințesa să șteargă toate urmele vreunei vizite clandestine, pentru a nu fi nevoită să ascundă eventualii musafiri prin dulap. Deci credeți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lămpilor, care îl supără vizibil, Monseniorul pare mai scund și are o față de om bolnav, suferind, arătând, din pricina ridurilor, ca o stofă mototolită. E adus din spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că „așa se cuvine”, că tot ce face soția intră în atribuțiunile femeii în genere. Unii, chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
R. este vădit impresionat de farmecul Teodorei. Oare ce îl atrage mai mult la ea? Mai precis, care ipostază a persoanei: - Femeia tânără și frumoasă, în ochii căreia i se pare că se ascunde un mesaj secret... Dar care? - Mama grijulie și iubitoare, pe al cărui chip se ghicesc urmele nopților de veghe, dar și lumina bucuriei de a avea alături două vlăstare pe cale să înflorească, să rodească... - Soția decentă, care evită (cel puțin pentru o vreme), să amestece pe cineva
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
există. Va trebui să fie foarte atent la ce și cum îi răspunde: totul trebuie să fie absolut „adevărat”, adică să nu-i trezească alte întrebări la care el să nu mai afle un răspuns credibil. A devenit și mai grijuliu după ce a asistat la convorbirea ei cu Tudorel, frățiorul mai mare, pe subiectul unei povești văzute la cinema: „- Vreau să pun mâna pe prințul cel frumos!” „- Nu se poate!” „- De ce?” „- Acolo nu-s decât fotografii care se mișcă pe pânza
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să se abată de la conduita la care firea lui îl îndeamnă, cît și pentru că acela care a izbutit întotdeauna în acțiunile lui, urmînd o cale anumită, nu va putea să se hotărască de a renunța la ea. Prin urmare, omul grijuliu la ceea ce face, atunci cînd este momentul să acționeze cu violență, nu știe cum să procedeze, și din cauza aceasta rămîne înfrînt; dacă el și-ar schimba firea odată cu timpurile și cu împrejurările, soarta lui nu s-ar schimba. Papa luliu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluînd Începutul discuției, peste vreo săptămînă sînteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată din pahar care se topea foarte Încet În ciuda căldurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse În cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura În conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, Într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În costumul cu care fusese Îngropat, s-ar fi speriat căci n-ar mai fi Încăput vreo Îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă, nemaiputîndu-se naște nici o confuzie de timp, oricît le-ar fi fost de labil deturnată imaginația. Grijuliu de toate Își oblăduia vechea gospodărie cu atenția și solemnitatea stăpînului ce Încă se considera, sau poate continua să fie cu adevărat. Citind scrisoarea domnului Davidsohn, În locul melancoliei, mă prinse părerea de rău că nu mă aflam alături de el, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și veghez. Te Întrebi ce veghez? Totul ar fi putut să fie altfel, gîndesc. GÎndul rămîne totuși blocat În fața acestui «altfel» pe care niciodată nu mi l-am putut concretiza În imaginație. Soțul este - așa cum știi - un om cumsecade, totdeauna grijuliu față de mine, de fată, care acum e la casa ei, cum a fost și față de tata. Dar rămîne ceva neîmplinit care plutește În ceața timpului, născut În vremea cînd erai cu noi. În una din serile de acum cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mergea în urma lor și nu putea să-și ia ochii de la bărbatul acela tânăr, care părea să facă eforturi imense ca să înainteze. Îl văzu împiedicându-se de câteva ori. Soldații trebuiră să-l sprijine, și Vitellius observă că erau foarte grijulii. Când ajunseră la capătul cărării, Vitellius se întoarse. Se întoarse și Listarius, care mersese tot timpul alături de el. Trupul Velundei abia se mai zărea, la rădăcina frasinului. Un lup îi dădea târcoale. Dacă o mănâncă? întrebă Vitellius — Cine, lupii? Listarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unul nobil. Luna arginitie se ivi deodată din spatele dealurilor. — Bine, zise Valerius exasperat. Găsește tu un mod de a-l salva pe prietenul nostru. Antonius se ridică. — Mă duc. O să încerc să-l conving pe Manteus. Așteaptă-mă în cort. Grijuliu, Errius îi spuse lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă a soldaților, completată de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai scump pe care-l aveam și dacă o distrugeau eram terminați. FĂceam filmul cu mai nimic și toți banii se duseseră pe rolele de film și pe camere. Nu ne permiteam să pierdem film și trebuia să fim Îngrozitor de grijulii cu camerele. Cu o zi În urmă fuseserăm luați la țintă cînd eram Într-un loc foarte bun pentru filmat și am fost nevoit să mă tîrĂsc Înapoi ținînd camera mică În dreptul stomacului, Încercînd să-mi țin capul mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu avea nimic de arătat decît eșecul atacului și prizonierii omorîți. Ce pot să scriu despre asta? Îl Întrebai. — Nimic În afară de ce e În comunicatul oficial. Ai ceva whisky În plosca aia lungă? — Da. Luă o gură și-și linse grijuliu buzele. Mai demult fusese căpitan de husari unguri și odată, cînd fusese comandantul unei cavalerii neregulate din Armata Roșie, În Siberia, capturase un tren plin cu aur și-l ținuse acolo toată iarna, cînd se ajungea la -400C. Eram prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sună bine? — O dată și Înc-o dată. Îi mîngîie ușor șoldul, apoi urcă sub coaste și pe panta sînilor ca două mere. Îți place curba asta? Întrebă ea. Îi sărută sînii. — Fii foarte atent cînd sînt așa de reci. Atent și grijuliu. Știi că poa’ să doară? — Da, știu. Vezi că celălalt e gelos. N-au plănuit prea atent chestia asta - eu să am doi sîni și tu să nu-i poți săruta decît pe rînd, spuse mai tîrziu. I-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pericole ne pasc... ― De unde până unde știi aceste lucruri? ― Un prieten al soțul meu, cu care el a copilărit, este mare pe la partid și, sub mare jurământ, i-a povestit cu lux de amănunte cum stau lucrurile... Iar mama e grijulie din firea ei... ― Nu am decât să-ți mulțumesc și, prin tine, și alor tăi. ― Pe mine m-ar unge mai mult la inimă dacă dumneavoastră ați evita să intrați În gura lupului... Și acum vă las, să vă pregătiți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am zis! În timp ce eu mergeam spre el tușind, ca să-i abat atenția, Păpădie a făcut un mic ocol, pentru a i pica În spate. Trebuia să-l prindem fără să-l lovim În cap... Aveam nevoie de informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păpădie a făcut un mic ocol, pentru a i pica În spate. Trebuia să-l prindem fără să-l lovim În cap... Aveam nevoie de informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zilele?” „Ei, nici chiar așa. Acum am de lucru pentru un examen foarte greu” - i-am răspuns. „Numai să nu stai flămând și ci-i mai Însamnat să nu stai Însatat. Asta am Îvațat-o acolo pi front...” ― Așa-s părinții... Grijulii. Și unde mai pui că aici ai de-a face cu un cercetaș get-beget. Știi tu cine mă aștepta la intrarea În spital? ― Dacă stau și mă gândesc bine, cred că... toată cimotia bulibașei. ― Nu, nu, nici chiar așa. Doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o întâmplare nefericită ați fi capturați, să nu dezvăluiți scopul adevărat al prezenței voastre acolo. Să spuneți că ați venit să salvați proprietatea particulară a proprietarului, chiar admițând că ar fi o nesăbuință să vă sacrificați pentru o asemenea cauză. Grijuliu față de gărzile lui Tews, își încheie instrucțiunile astfel: - S-ar putea ca soldații linneeni să păzească echipamentul, în care caz, dați ofițerului care are comanda unității această scrisoare. Înmână documentul căpitanului voluntarilor. Era o autorizație semnată de Clane, cu pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pe note, plecînd de la o melodie basarabeană. Faptul ăsta nu spune nimic despre felul românului de-a trăi lîngă altul, de alt neam? Șichy saltă din fotoliu pe picioarele frumos cabrate și se îndreaptă spre pian ("Pot să..."), îi ridică grijuliu capacul și începe să apese clapele: "Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză, cînți la pian! Știi Poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-o doar atunci, când mama mea a divorțat de tatăl meu - un tiran înnăscut, care nu era mulțumit de ceea ce are, deși era om bogat, avea tot ce-i trebuia pentru a fi fericit, avea o soție devotată, harnică, iubitoare, grijulie, avea două fiice frumușele, neascultătoare, ca orice copil, avea o casă, mai era o soacră, care-și dedicase viața copiilor ei, pentru a fi fericiți, căci bunica mea a crescut trei flăcăi și o fată - de la care îi este și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Nu trebuie să ajungem la distrugere, noi suntem frumosul, coroana copacului! Bunica Bunica mea este cel mai bun prieten și o mare comoară. Ea știe să dea un sfat bun la timpul potrivit, ea poate să fie bună, să fie grijulie, blândă, dar și severă. Nu e ceva rău, mă bucur că severitatea ei mă ajută să merg pe o cale dreaptă. Mereu, când am probleme și-mi este greu, îi povestesc ei, și ea, mai bine ca oricine, mă înțelege
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]