2,606 matches
-
ce e, ori stau aici și te stresez, ori îmi spui singur ce se întâmplă, ori mă duc să beau în continuare pentru fericitul cuplu. Tu alegi! Finn oftează. — Te rog să mă ierți, Rebecca. Încearcă să-mi zâmbescă. Arată grotesc, parcă ar fi un gargui care caută să pară prietenos. Bat în retragere. El mai ia o gură, oftează și continuă: — Am fost împreună doi ani. Ne-am înțeles minunat - sau poate doar eu credeam asta. Ne-am despărțit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să ducă la bun sfârșit procesul de unul singur, papa ar vrea să suprime ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Calache! Fii cu ochii ficși, pe hahaleră! adaugă Fratele. Poetul, ale cărui reflexe și detentă de fost pivot-bastchebalist, oarecum mediocru, mai țâșneau (chiar dacă selectiv, cu pauze), era deja la căpătâiul patului, la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care se recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu coșul său, Avocatul și cu Îngerul. Bașca o enoriașă necunoscută, o babă optzecistă, parașutată de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai ales prin scara de marmoră roșie apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. 2 Intrând pe poartă, Grigore Iuga văzu în capul scării pe servitorii lui în conciliabul cu un domn străin. Feciorul, într-o livrea puțin grotescă (fantezia Nadinei), veni să-l întîmpine și-i raportă îndată că tânărul înăltuț și blond e un domn din Ardeal, că a mai fost pe-aici de câteva ori și caută pe conașul Gogu. Între timp și străinul coborâse treptele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu părțile vitale ale celor trei exploratori, de creșterea rapidă a pulsului lor.) Foarte aproape! Continuau înaintarea. În fața lor apăru ceva, mult deasupracapetelor. Dallas respira sacadat din cauza însuflețirii și a trudei. Decepție... nu era decât un agregat pietros erodat și grotesc. Previziunea lui Ash se dovedea corectă; intrau pe un teren muntos. Se adăpostiră până una alta la poalele monumentului monolitic. Linia de pe "căutător" dispăru instantaneu. ― Pierdut iar, le zise. ― Am depășit obiectivul? întrebă Kane cercetând aspectul rocii. Încercă să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sângerie, vântul își regăsi violența inițială. Problema nu era de a-l căra pe Kane sau de a nu găsi remorcherul pe întuneric, ci de a fugi cât mai repede de pe această lume înfiorătoare pe care cobora noaptea. O entitate grotescă, hidoasă, care depășea orice închipuire țâșnise din adâncurile epavei, pentru a se prinde ca o lipitoare pe fața ofițerului... și în mintea lui Dallas și a lui Lambert. Poate că alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu-l poate elimina transfigurîndu-l. Or, la lipsa de solidaritate de care a avut parte în comunism și după, a răspunde cu un mesaj de solidaritate festivă cu poporul român și brava sa armată anti-comunistă ar fi fost mai degrabă grotesc decît angelic. Mesajul de la Ateneul Român s-a rezumat însă la a nega existența unei astfel de „armate” : în România nu a existat rezistență anti comunistă ! Veni, vidi, dixit. Sec, fără menajamente și fără nuanțe. La întrebarea pusă cu sufletul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
așa fel încât ceilalți să-l vadă altfel de cum era, foarte rănit, având nevoie de îngrijiri medicale. Teoriile conspirației sunt mai mult decât ridicole: nu numai că nu pot demonstra cum atâtea persoane au putut păstra un secret atât de grotesc, dar nici nu sunt în stare să descopere măcar un motiv convingător care explice o asemenea fantezie. Afirmația recentă că un mormânt din Talpiotul de Est, localizat între Ierusalim și Betleem (săpat în 1980), a fost mormântul lui Isus și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
numele dat celui care angaja ruletiștii - având aspectul unui barman, care ducea la subțioară o cutie unsuroasă de lemn. Bețivanul se sui pe o ladă de brad pe care nu o observasem până atunci și rămase acolo, cocârjat, în atitudinea grotesc caricată a unui câștigător olimpic. Acționarii îl priveau și se agitau, arătîndu-și mereu unul altuia câte un amănunt al înfățișării celui de pe ladă. Pe unul l-am surprins făcîndu-și cruce cu discreție. Altul își rodea furios pielițele de pe lângă unghii. Altul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțin jena instinctivă că nu găsise nimic cu care să se poată epila, și se gândi multă vreme dacă să-și pună sau nu sutien. Dar, în parte pentru că nu prea purtase nici înainte, în parte pentru că i se părea grotesc să se apuce, ca în filmele de proastă calitate, cu travestiuri vulgare, să umple cupele cu cine știe ce șosete sau vată, renunță. Există destule gagici cu pieptul plat și care arată totuși cât se poate de șarmant... Acum venea momentul adevărului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așteptau cu bulgări în mâini și mănușile fleașcă să treacă pe-acolo fetele aveau ochii purpurii, scânteietori ca ai păsărilor. Răsăreau în aerul tare primele stele, pe când noi, la ora a șasea, cu lumina aprinsă, priveam amețiți pe tablă șirul grotesc de formule chimice, rapoartele ciudate ale numărului lui Avogadro sau figurile de cristal strâmb ale geometriei în spațiu. Alteori ningea afară de prăpădea, iar noi, privind pe ferestre în ora de română, aveam senzația ca toată sala zboară oblic în sus
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Voronca, Rimbaud și Valery. Abia observam ce se petrece în jurul meu. Colegii mei veneau mereu la școală cu discuri, de obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ferigile arborescente. Și sus, explorând cele șase straturi extaziate ale ncocortexului, pictate cu chipul Ginei deformat ca un fetus peste emisfere: frunte turtită, gură cu buze groase și limbă enormă, trup minuscul, dar mâini cu degete cât tot corpul, rășchirate grotesc. Și pretutindeni conclavul viermilor, insectelor, reptilelor, mamiferelor, adunările de gală ale ramapitecilor, australopitecilor, pitecantropilor, apoi oamenii de Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca tarantulele, cu burți negre sau palide, cu cruci sinistre sau pete purpurii, ca de seringă; alții sferici, cu firele picioarelor de zece ori cât corpul. Printre ei, păianjenul păsărar, cât o broască mare, negru și păros ca un sex grotesc, era însăși groaza. Gina abia dacă-și rnai putea muta privirile de pe corpul acela cu cheliceri la fel de păroși, împinși în față. Își rășchiră degetele mâinii stângi și le lipi de sticla rece a vitrinei, suprapunîndu-le peste labele păianjenului. Pe sticlă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prima dată când mersesem cu ea la Athenee Palace și multe altele. Le lipise pe toate cu scotch pe un mare panou de carton în formă de M, pe care mi-l făcuse cadou de ziua mea. Era emoționantă și grotescă, în rozurile și vernilurile ei, te impresiona aspirația ei pătimașă spre altă lume decât cea din care provenea. Mă speriase cu nebunia ei pentru mine. Ne plimbam nopți întregi prin oraș. Dar lipsa ei totală de gust, kitschul exuberant al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă o fetiță, nu aveam mai mult de doisprezece ani. Locuiam cu ai mei pe Moșilor, într-o casă din acelea ciudate, cu al doilea cat ieșit în afară, cu două coloane subțiri străjuind intrarea, cu tot soiul de măști grotești, de ipsos, atârnate peste tot. Sus, chiar deasupra intrării, atârna balconul, la baza căruia se afla o țeava de scurgere care ieșea, ca la sifoanele vechi, din ciocul căscat al unui vultur de metal. Balconul era minuscul, și totuși vara
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei eu, privind-o sălbatec. Tot îți plac ție posesiunile acestea neverosimile, și luirile acestea barbare și grotești, în fond, extraordinar de ieftine, cu care ți-a umplut capul bestia aceea bătrână, care ți-a fost, chipurile, maestru spiritual... Mă ridicai de lângă ea și începui să mă plimb agitat prin odaie, spunîndu-i cruzimi și jicnind-o cu fiecare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu care ne povestea "Marea Plecare", evident cu majusculă, noaptea în care Siddharta și-a părăsit familia, palatul și haremul. Cum a văzut el atunci, traversând gineceul, cum a văzut toate concubinele dormind dezgolite, în fel de fel de posturi grotești și impudice, și această ultimă, supremă viziune a Eternului Feminin i-a fost de mare folos lui Siddharta, când prințul a devenit ascetul Gautama... - Văd că ți-a rămas și ție bine întipărită în minte viața lui Buddha, îl întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vieții pare a indica că nimic nu-i mai este solicitat acestuia de exigențele mundane. Dimpotrivă, uneori, i se oferă premisele unei liniști care, însă, ulterior, îl învăluie prevestitor cu apatia ofilirii întru moarte. Și totuși, într-un mod la fel de grotesc pe cât de ascuns, tocmai această moarte individuală, această retragere capitală de pe scena expediției terestre îi este solicitată de mecanica resorturilor vieții colective. Poveri sau nu în existența semenilor apropiați, oamenii ce-și consumă astfel apusul vieții reprezintă pentru iureșul cotidian
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar surâsul său cadaveric este doar semnul prădării ce-și urmează planul. Pentru ateu, ne-omenescul de pe chipul celui rău, această umbră a unei corupții malefice este reverberanța înlocuirii umanului cu agitația grotească a speciilor ce își întind liantul sub pasul întemeietor al omului. Misticul pare a tranzita și depăși această viziune prin profunzimea trăirilor sale ce vizează transcendența ca ultim și fundamental temei explicativ pentru decăderea ființei umane în arzătoarea învolburare a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și străfulgerări din sferele cele mai adânci ale interiorității umane, din energia telurică ce poartă profunzimea de duh a ființei umane. Dar poezia este un har ce rareori zăbovește peste ființarea extenuată a omului prăbușit în profan iar ne-poeticul, grotescul înveșmântat în sluțenia unei materii ce eclipsează spiritul își manifestă dominarea peste mundan asemeni unei constante otrăvitoare. Ceea ce noi citim sau redăm printr-un surplus de efort concentrat al voinței cel lipsit de putința auzului sau a rostirii ori de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în ani se tot întunecă, pentru că armurile strălucitoare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să știe ce însemnează libertatea, ce însemnează democrația și care abuza de ele ? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de legi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prea evidentă. Țipa că acum este prea târziu, că aș fi putut evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]