2,871 matches
-
Doamne, sunt așa de idioată! am mugit eu, lovindu-mă cu palma peste frunte. Cred că în tot haosul de la muncă și în goana de a-ți trimite cartea la tipar, am uitat completamente să-ți spun... îmmm... vestea cea grozavă! Eu și Randall ne căsătorim. Am privit efectul cuvintelor mele pe chipul lui Luke. Îmi doream să-l fi anunțat prin telefon, atunci când avusesem ocazia. — Vă - stai! De asta vin în iunie unchiul Jack și mătușa Carie? Mi-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
post? — Am câteva direcții promițătoare, dar încă mai adun informații. De data asta, vreau să fiu sigură că știu exact în ce mă bag înainte să spun da. Din fericire, datorită Marei, reușisem să-i găsesc lui David un post grozav la P și P. Lucra acolo pentru un foarte respectat editor senior, era fericit și înflorea în noul mediu. — Cu Randall ai mai ținut legătura? — Da. Îi merge bine. Ia lucrurile mai încet, încearcă să iasă mai des din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suma e acum incomparabil mai mare, nu-i neapărat o legătură între bani și rugămintea bolnavului. Mai curând o sugestie, cine știe. Mai curând o sugestie, să știi. De fapt, nu-ți pretinde nimic. Cine ți-a dat banda asta grozavă, coane? Marfă prima, ceva ceva... — Banda mi-a adus-o Coco, colegul meu de la chirurgie. S-a întors dintr-o vizită în Cuba. — Cuba? Care Cuba, că asta-i o bandă super. Muzică de anul trei mii, bătrâne. Mileniul patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să audă toată lumea, cafeaua o plătesc eu, să nu mai aud vorbă, așa a repetat tov Teodosiu, dar degeaba. C-așa-i profesorul, degeaba îi spui, el tot ce vrea el face. Așa-i felul lui, galanton, să facă pe grozavul, d-aia dă bacșiș, ca barosanii, deși e sărăntoc, că n-are cum fi altfel. Adevărat că-i dă în fiecare zi o bancnotă, adevărat, așa, zilnic, 3 lei, 5 lei, 10 lei, da, câteodată și 10 lei, de parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hârtia durabilă, adică de acțiunile mele. Ați înțeles atunci calitatea corespondentului, știu asta. Nu scâncete și reclamații și retractări, ca atâția alții... Cer scuze, am cam bătut câmpii. E proasta dispoziție după întâlnirea cu unul din ăștia care fac pe grozavii. Misterele lor nu fac două parale, credeți-mă. Știu asta: sunt și ei proprietatea statului. Am și alte motiv de indispozitie, e adevărat. Unchiul nu a mai primit medicamente de două săptămâni. Stă gata să explodeze, știu asta. Singura speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecere. Toți suntem în trecere, nene Ostap. Dar eu sunt un provincial, asta vrei să spui. Provincial, bineînțeles. Ar avea timp bucureșteanul să dezbată teme atât de importante? În Capitală, oamenii n-au timp, sunt grăbiți, nene Ostap. Fac pe grozavii! Spumă.N-au timp nici să deschidă o carte... Da, sunt provincial pursânge, ca și prietenii mei Ilf și Petrov, vânzătoriide gogoașe. Șoferul nu auzise, se pare, numele, dar nu se mai mira de nimic, după discursul dinainte. Mândria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în reclame la sosuri, care stă la aragaz în șorț, cu un zâmbet enorm pe față. Dacă e așa, sunteți norocoși. Deseori îmi doresc să fi avut așa o mamă. Una care să-mi fi spus că sunt un copil grozav. Dar, din păcate, când s-au împărțit mamele voioase, eu cred că eram la capătul rândului. De fapt, cred că nu eram nici măcar prin zonă. Probabil n-am fost în stare să găsesc rândul ăla. Nu plătesc chirie, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lui. Nu mai spun nimic deoarece știu că nu vrea să audă despre chilipiruri din New York, pasageri care îmi fac capul calendar sau, Doamne ferește, despre scenariul pe care ar trebui să îl scriu. Tata crede că asta e o glumă grozavă. Îmi torn o cană de cafea și pun niște pâine în toaster când îmi dau seama că nu e nici măcar ora prânzului. Apoi mă așez să citesc Irish Independent. Când îl deschid, inima îmi tresare. Acolo, în mijlocul paginii cinci, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
distrus visul. Mă ridic refractară. —Alo? răspund eu. —Bună, scumpo. O, nu. E Tim. Și iar îmi spune scumpo, deși l-am rugat să nu o mai facă. De un miliard de ori. Dar Tim nu are o memorie prea grozavă. —Bună, mormăi fără nici un entuziasm. —Ce mai faci? întreabă el. Scumpo. —Nimic. Tu? —Nu mare lucru. Lucrez. Auzi, ce facem în seara asta? Trebuie să facem ceva? Nu-mi pasă. Hotărăște tu. Nu. Hotărăște tu. —Mi-e indiferent. —Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
facem ceva? Nu-mi pasă. Hotărăște tu. Nu. Hotărăște tu. —Mi-e indiferent. —Și mie. Doar că eu nu eram chiar așa relaxată. Niciodată nu sunt relaxată în ceea ce-l privește pe Tim. Pentru că sugestiile lui Tim nu sunt niciodată grozave. Mereu spune ceva de genul „Vin la tine și vedem ce facem mai încolo“. Dar niciodată nu facem ceva mai încolo. Pentru că atunci când vine la mine, mama pune ceainicul pe foc și în principiu nu facem nimic. Pentru că mama îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de părinții mei. Deodată îmi dau seama că m-am săturat să bântui prin viață fără vreun scop anume. Sătulă să zbor de colo-colo, să mă întorc acasă și a doua zi să o iau de la capăt. Nu ar fi grozav să am parte de ceva incitant în viața mea? Nu ar fi drăguț să mă distrez? Măcar o dată? Mă hotărăsc subit să-l sun pe Adam Kirrane imediat ce ajung acasă. Poate o să-mi frângă inima, dar sunt dispusă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
băut? — Am băut doar un pahar de vin. Nu mă crede că am băut doar un pahar, dar nu-mi pasă. Vrea să vină încoace. Nu mi se pare o idee bună. Oricum, lui Debbie i se pare o idee grozavă. Îmi ia telefonul și îi spune să vină și să îl aducă și pe prietenul lui, Shane. Oftez. Știu că nu e o idee bună, dar bineînțeles că Tim e imediat de acord să vină. Nu-i place când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu eram. Și sunt, până la urmă, o fată cu principii. Ca să fiu sinceră, când eram mai devreme în taxi, mă felicitam că nu am sucombat. Vreau să spun că Adam e irezistibil. Dar Debbie mi-a dat cândva un sfat grozav. Mi-a spus: „Dacă îl placi, culcă-te cu el, dar dacă îl placi cu adevărat, n-o face“. E cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodată și îl urmez cu sfințenie. Chiar și după câteva pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fost rănită de moarte. Zâmbetul i-a dispărut de tot. Vai, vai, sigur am atins un punct sensibil. Poate tatăl ei e căpitan sau ceva de genul ăsta. — Nu e vorba că piloții nu mi s-ar părea, știi tu, grozavi. Încep să dau înapoi în viteză. Vreau să spun că prietena mea, Debbie, o știi pe Debbie, cea cu părul negru? Se tot pupăcește cu un pilot de vreo câteva săptămâni și e înnebunită după el. Amy nu pare convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
clasa întâi să văd dacă nu cumva a uitat cineva vreo pungă cu bunătăți la bord. Pungile cu bunătăți sunt niște mici pungi ingenioase pe care pasagerii de la clasa întâi le primesc atunci când își ocupă locul. Conțin dopuri pentru urechi (grozave dacă vecinul tău de la hotel se întâmplă să fie gălăgios), aparat de ras (să mă fac pe picioare atunci când zac într-o cadă cu apă fierbinte, cu un pahar de vin), pieptăn (care încape în buzunarul de la spate dacă ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pot fi reciclate, așa că cei ce fac curat pur și simplu le iau, dacă nu cumva mă servesc eu. De-asta am o nesfârșită colecție de dopuri de urechi și piepteni. Cine a spus că slujba asta nu are avantaje grozave? Ne așteptăm valizele, iar hamalul ni le duce și le pune în microbuz. Acum că am ajuns, sunt încântată că am ajuns în Boston. Chiar e un oraș deosebit și e frumos în această perioadă a anului, când frunzele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o parte mi-aș fi dorit să nu-l fi cunoscut niciodată pe Adam. Sunt oare nebună? mă întreb, în timp ce mă chinui să mă ridic de pe scaun. Să fii singură e mult mai simplu. Bine, nu ai parte de suișurile grozave pe care le ai atunci când ești într-o relație, dar nici de coborâșurile groaznice, când nu vrei decât să te bagi sub plapumă și să nu mai ieși zile întregi de-acolo. Deseori mi se pare că prietenele mele singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe mâini bune. E copilul meu și nu vreau să-l omoare cineva. Nici un actor străin cu un grețos de accent irlandez n-o să înhațe rolul principal. O să interzic asta. Vreau actori puternici, bine-cunoscuți și talentați. Liam Neeson ar fi grozav, dar nu sunt sigură cine o să joace rolul principal feminin. Asta e o problemă delicată. Eu și sora mea nu vorbim. Mi-a luat ieri scenariul, s-a uitat prin el și a spus că e o porcărie. Am fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cineva ca Adam. De fapt, aproape renunțasem. Să te aventurezi la o noapte în oraș poate fi o corvoadă uneori. Sunt sătulă să fiu atacată verbal de bărbați ce par chitiți să facă femeile să nu se mai creadă așa grozave. Din fericire nu m-am mulțumit cu nici unul din ei. Nu știu ce-aș fi făcut dacă n-ar fi venit Adam să mă salveze. După o vreme, văd că suntem ultimii clienți rămași în sală. Toți ceilalți au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fapt. Bine, o cunoșteam. A fost la școală cu mine. —Doamne, e norocoasă cu așa bărbat. E o partidă, nu? Și evident că are și ceva bănuți. Ce zici, și ea arată foarte bine, nu? Nu mi se pare așa grozavă, spun eu, dar apoi îmi pare rău că am părut așa de răutăcioasă. Dar când îți displace cineva, niciodată nu ți se pare că arată atât de bine, nu-i așa? Sau cel puțin nu recunoști. Nu. Nici într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Păi, trebuie să-ncep să umblu la edituri... Tata m-a privit zâmbind trist și a plecat. Nu știu pe unde, că prin geamurile care dau în curtea Facultății nu l-am zărit. Tatăl meu intuise exact că făceam pe grozavul. De săptămâni bune nu mai reușeam să aștern pe hârtie o idee nouă, chiar și lecturile mele deveniseră sterile și cu impresia de déjà-vu. În sala mică de la Filologie mirosind a proaspăt vopsit, singura cu luminile aprinse de pe tot etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
copilărie, am căpătat certitudinea într-o dimineață la micul dejun, când a trebuit să înghit cu Zina în fața mea două felii de pâine prăjită. Argumentul ei era că mie-mi place cafeaua tare, ca și ei - trebuie să văd ce grozavă o să mi se pară după pâinea prăjită, tot prăjită tare. Te face bun pentru toată ziua! Micul dejun în doi fusese mai mult o desfătare vizuală decât gustativă; în fața mea, pe colțar, ședea Zina îmbrăcată sumar doar în maieul lăbărțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la un stop, plătesc șoferului, având grijă să‑i dau un bacșiș de 50 la sută ca să nu zică că sunt vreo turistă englezoaică zgârcită, și, cu inima tresăltându‑mi, cobor. Și, trebuie să recunosc, prima impresie nu e prea grozavă. Sunt pe o stradă plină de fațade neinspirate de magazine și de clădiri de birouri. Pe cartonaș scria că vânzarea este la numărul 405, dar, când mă iau după numerele de‑a lungul străzi, 405 se dovedește a fi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să conducă tractoarele mai bine decât țăranii. Sunt educați și știu să citească instrucțiunile, nu-i așa? Mă aștept ca ei să producă o recoltă foarte mare. E un an bun în ce privește vremea. Păi, imaginea nu e chiar atât de grozavă, răspunde premierul Zhou. Tinerii și localnicii nu se înțeleg bine. Tinerii nu știu prea multe despre importanța respectării anotimpurilor. Credeau că mașinile pot face totul pe orice fel de vreme. Însă a fost anotimpul ploios. Sute de tractoare au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]