3,476 matches
-
putem merge oricând. Duminica asta! Și încontinuu, fața ei spune: O fi o glumă? Mă rog pentru chestia asta de ani întregi. Duminică dimineața vine să-l ia cu mașina ei. Arată chiar beton, într-o rochie scurtă, bleu cu guler alb, ca o cântăreață lucioasă dintr-o fantezie video MTV despre prima împărtășanie a unei țărăncuțe din anii 1950. Pe bune: i se scoală doar dacă se uită la ea, deși probabil că n-ar fi tocmai o chestie potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prietenul ei după ea, ca s-o protejeze. Fără un motiv anume, Daniel Riegel, un om perfect decent, îi provoca lui Weber o senzație acută de disconfort. O stânjeneală spontană, mascată de o asociere sau alta - ciocul, bluza lălâie, fără guler, aura de acceptare de sine liniștită. Karin era anxioasă, cum era și firesc. Prima oară o rănise cu plecarea lui grăbită și a doua oară o uluise acceptând o continuare. În timp ce Weber vorbea, buzele ei se mișcau, luptând cu speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care s-o poată recunoaște. Nu e nimic din ceea ce crezuse odată că va deveni. Și femeia asta - ce e infirmiera asta? O femeie atât de singură încât îl vrea până și pe el. Ea își vâră mâna pe sub gulerul hainei lui. El o atinge pe spate. Trasează amândoi conturul pielii, capcana dintre ei. Mâinile lui tremură pe sânii ei, iar ea e gata să-l lase, să-l îndrume mai departe, până la capăt, chiar aici, pe câmpul ăsta plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În clipa următoare porni În grabă, pășind cu picioarele subțiri și lungi În pantofii roșii, cu tocuri Înalte, și privind repede peste umăr spre italian, adresîndu-i seducătoare chemări cu buzele vopsite și dinții strălucitori. Bărbatul Își Înălță capul peste marginile gulerului, Își roti pe furiș ochii strălucitori și capul de vulpe și o porni repede pe urmele fetei. O ajunse pe culoarul de dincolo de bare și plecară Împreună. Barele continuau să se Învîrtă cu același sunet surd, Înfundat, de lemn lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mort. Era tînăr, durduliu, Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al brancardierilor. Unul dintre bărbați rosti aspru către celălalt: — Stai așa! Las-o jos! Să-i prindă cineva mîinile! Brancarda a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la el cu speranța nezdruncinată și Încrederea copiilor creduli că un singur cuvînt din partea comandantului lor infailibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru totdeauna... și că există aici ceva ce nu vom ține minte niciodată... că există aici ceva ce nu vom uita niciodată! Oare Garfield, Harrison și Hayes au fost vreodată tineri? Ori s-au născut cu favoriți bogați, barbete și gulere răsfrînte și au rostit cu voce gravă, Încă din brațele mamelor lor, fraze Înălțătoare și goale de oameni politici clarvăzători? E imposibil. Oare n-au fost și ei tineri În anii ’30, ’40, ’50? Oare n-au plîns și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care erau, În mod evident, neobișnuite cu activitatea la care le supunea acum: era un adevărat model de eleganță jegoasă - purta un costum În dungi, presărat din plin cu pete de grăsime, o pereche de pantaloni lustruiți la fund; avea gulerul ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a avut neobrăzarea să intre-n biroul tatălui tău, țanțoș ca un cocoș, și să-i ceară să-i semneze o poliță de cinci sute de dolari. Taică-tu s-a Înfuriat așa de tare că l-a luat de guler și l-a azvîrlit În mijlocul pieții și i-a zis: „Dacă te mai prind pe-aici, maimuțoi nenorocit“ - chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, nu se-ncurca-n vorbe cînd era furios - „să știi că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și el. Dar fețele lor nu erau ca cele ale americanilor - europeni de vest, de pe Pământ, așa cum îi avea Gosseyn în memorie. Și îmbrăcămintea le era absolut ridicolă: mulate pe corp, niște cămăși cu aspect metalic, se încheiau cu un guler foarte strâns la gât. Pantalonii bufanți, albi, până la gleznă, le făceau picioarele mai scurte. În plus, fiecare dintre ei purta un fel de căciulă peste părul galben-auriu. Aceasta părea foarte umflată. Ceea ce dădea căciulii un aspect atât de voluminos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-și regăsește culcușul, dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată tatăl pentru felul său de a fi, știu chiar că, fără îndoială, l-am iubit. Mai întîi pentru că a existat un timp, un scurt
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu trecem acest examen. Nu-mi pot aminti nimic din răspunsurile, fără îndoială, corecte și scurte pe care îmi imaginez că le-a dat tatăl meu printre buzele strînse de deasupra unicei și neapărat strîns înnodatei sale cravate și a gulerului închis pînă sus. Îmi amintesc fețele largi și suficiente ale celor patru bărbați și pe cea a femeii, dar nu-mi amintesc nimic despre fața lui. Nu-mi amintesc nici măcar ce am răspuns cînd am fost întrebat de ce vreau să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
masiv, după cum se vedea bine chiar de la distanță, și dacă instructorul își atîrnase jacheta sport de ghidon, cu ușurătate, străinul se afla în extrema opusă, cu haina neagră, de iarnă, cu ceva care la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai mare. Gulerul era, într-adevăr, de blană. Am așteptat înainte de a ieși din barcă și l-am observat curioși. "Băieți", a spus instructorul nostru, care rămăsese în urmă. "Băieți..." și n-a mai spus altceva, ci a făcut un gest precum un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sol într-un arc, trăsăturile lui rămîneau aceleași. Poate se ascuțeau puțin cînd trăgea aer în piept. Și se dilatau pe chipul lui deja ferm, totuși nu excesiv, cînd expira și-și flexa mușchii. Am văzut transpirația care-i udase gulerul tricoului cînd l-am ajutat să-și pună bara după gît. Respirația lui mi-a venit în față cînd i-am ținut picioarele ca să-și poată face exercițiile abdominale. Deci așa arată cînd vîslește din greu, m-am gîndit, și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David își încăleca bicicleta englezească, și, în vreme ce se îndepărta, striga un scurt rămas-bun. Îmi puneam jacheta peste costumul din lînă și, strîngîndu-mi gulerul cu o mînă, mergeam de-a lungul cheiului, peste pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față. În vreme ce duceam la gură hrana care fusese păstrată caldă pentru mine, pe plită, încheieturile și antebrațele încă îmi tremurau de la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu ulei se afla alături și arunca umbre înalte în cele patru colțuri ale camerei. Schneiderhahn și-a turnat un gin, dintr-o ploscă rotundă de ceramică. Pe un umeraș agățat de ușa dulapului atîrna enorma haină de iarnă, cu gulerul ei de blană, pe dușumea de-a lungul pereților erau cărți, instrumente de scris și grămezi de ziare. Pînă atunci presupusesem că afacerea în care era antrenat era legată de import și export, de lumea finanțelor la scară mare pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu respect și care răsplăteau această adorație tratîndu-i uneori ca pe niște egali. Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele de lectură. La sfîrșitul după-amiezii, gulerele erau slăbite. Doi domni îndesați cu părul alb ca zăpada își scoseseră jachetele. Tați în vacanță. Dar jovialitatea exista numai grație profundei seriozități cu care fusese organizat totul și cu care se lua aminte la reguli. În felul acesta era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și nefamiliarizată cu destinația sa, după care greutățile și-au făcut datoria finală. Nici măcar o undă nu a mai rămas pe suprafața apei. Acum aveam două mîini să-mi țin haina închisă. Frigul îmi mușca degetele și îmi pătrundea prin guler. Izgonea toate mirosurile din aer, ca și cum ar fi putut împiedica nu numai fericirea, dar și degradarea, ca și cum acestea ar fi fost același lucru, ca și cum ar fi putut opri orice. Chiar cînd am fost aproape de rîu, nu i-am putut simți
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu gulerul ridicat. Uneori privea contrariat la cerul întunecat, alteori își mușca gînditor buricul degetului mare. Nu era nimeni altcineva pe balcon. Atunci cînd Elite era aglomerată, se puteau auzi mai toate limbile și dialectele. Clienții aveau cu toții sub treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]