1,485 matches
-
în perioada de creștere. Cel mai bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar. Ei pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt foarte moi și puțin gustoase. În cele mai multe cazuri se folosesc hribi. Genul "Boletus" este mare și are o istorie taxonomică complexă. "Index Fungorum" enumeră peste 300 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
Kuehneromyces mutabilis (1946), sin. Agaricus mutabilis (1774), Pholiota mutabilis (1871), sau Dryophila mutabilis (1886), din familia "Strophariaceae" și genul "Kuehneromyces" este o ciupercă comestibilă și gustoasă. Ea este numită în popor gheba ciobanilor sau popinici. Acest burete este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri cu multe exemplare, în primul rând în păduri de foioase pe cioturi și bușteni
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
de vită sau vânat.[5][6] În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă uscarea iar în continuare pulberăria buretelui într-o mașină electrică. Praful se adaugă pentru ridicarea savorii pentru sosuri de friptură. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă). Gheba japoneză (Pholiota nameko) se captivează în mod industrial. Ea este vândută în prăvălii și supermarkete.
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
la 2 ani. Femela depune în martie-mai 6000-7000 de icre de fiecare kg, în niște gropițe făcute de ea; icrele au 4 mm diametru și sunt bentonice, dar nelipicioase. Are importanța economică, fiind pescuit. ul are o carne albă, foarte gustoasă, care are, atunci când este proaspătă, un miros de cimbru. Se strică foarte repede și de aceea trebuie sărat în cel mult 1-2 ore după ce a fost pescuit.
Lipan () [Corola-website/Science/331967_a_333296]
-
pentru reproducere pătrund în apele dulci. Unele specii se hrănesc cu plancton și nevertebrate bentonice, în timp ce altele sunt răpitoare hrănindu-se cu alte specii de pești. Importanța lor economică este foarte mare. Salmonidele au o carne roșcată fără oase, foarte gustoasă și de aceea sunt foarte mult pescuite și crescute în mod artificial. Forme fosile sunt cunoscute din cretacicul superior (acum aproximativ 100 de milioane de ani). Familia salmonidelor cuprinde 3 subfamilii cu 11 genuri și aproximativ 222 de specii. Ordenul
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc și cu pești mici și cu icrele altor specii de pești. Depune icre bentonice, lipicioase pe fund de piatră, în octombrie-noiembrie. O femelă depune 16.000-82.000 icre. Are valoare economică. Carnea este gustoasă. Specia se pretează a fi cultivată în lacuri de baraj, iazuri și heleșteie, în zona montană și colinară.
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
și cântărește 8 g. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-4 ani (masculii mai devreme), la o lungimea de 17-30 cm. Are importanță economică relativ redusă, fiind foarte rar în apele României. Carnea acestui pește este cea mai puțin gustoasă dintre toate speciile genului și are primăvara 2,6% grăsimi, iar toamna până la 4,3%.
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
în spațiul predeltaic, iar în primăvara următoare trece în liman. Are o mare importanță comercială. În 1920, capturile în limanurile Niprului și Bugului erau de 200-240 de tone pe an. Acum a devenit un pește rar. Are carnea bună și gustoasă.
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
în mai-iulie. Locurile preferate pentru pontă sunt apele foarte puțin adânci, cu multă iarbă și altă vegetație, de rădăcinile cărora se prind icrele, lipicioase. Rareori, își depune icrele direct pe nisipul fundului. Are valoare economică ridicată. Carnea este potrivit de gustoasă, fadă, moale, cu multe oase și se întrebuințează la prepararea ciorbei; se mai gătește și sub formă de saramură. În țările mediteraniene, mai ales în Franța, din solzii strălucitori de pe burta acestui pește se extrage o substanță argintie, sidefie («essence
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
incubație durează 1-2 săptămâni, alevinii trăiesc pe fundul apei, până la resorbția sacului vitelin, iar puietul duce o viața bentonică și se hrănesc cu plancton, microinvertebrate, detritus organic. Are o valoare economică mică. Carnea are mai puține oase și e mai gustoasă ca cea de mreană obișnuită, iar icrele sunt netoxice. Totuși, dată fiind talia ei mică, nu are decât o importanță regională și este folosită mai mult la pescuitul sportiv. Figurează ca specie neamenințată pe lista roșie a IUCN. În Republica Moldova
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
de Protecție a Naturii și Ecologie Animală din Bonn (Germania) și la Rezervația Naturală din Franța; masculii captivi ținuți în condiții de mediu pe cât posibil identice cu cele din râul Vâlsan, nu au ajuns la maturitate sexuală. Aspretele are carnea gustoasă și apreciată, dar nu prezintă importanță economică, deoarece este un pește foarte rar. Este consumat ocazional numai de localnici. Este monument al naturii și o specie de importanță ihtiofaunistică deosebită (un endemic românesc rar). Fiind un pește foarte rar, valoarea
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
chiar și cu soiul parazitar Volvariella, în special cu Volvariella bombycina sau Volvariella caesiotincta.Toți acești bureți sunt comestibili. Specii asemănătoare == Amanita vaginata este ca toate ciupercile acestui gen în stare crudă toxică (provoacă tulburări digestive), dar gătită este destul de gustoasă, toxinele fiind complet distruse prin tratamentul termic (ciuperca se taie în mod normal felii sau în jumătate). Cuticula se curăță mereu de resturile vălului universal pentru rafinarea gustului. De altfel, buretele poate fi preparat ca Amanita rubescens sau "Amanita caesarea
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
fatale pentru copii respectiv persoane susceptibile, slăbite sau bolnave nu pot fi excluse. "Tricholoma tigrinum" este responsabil pentru aproximativ 20 la sută din totalul otrăvirilor de ciuperci raportate. Din păcate, acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile și gustoase, ca de exemplu cu "Tricholoma argyraceum" sin. "Tricholoma scalpturatum", "Tricholoma atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma orirubens", "Tricholoma portentosum", sau "Tricholoma terreum". Dar gâsca tigrată poate fi confundată de asemenea, pe lângă amăruiul și de acea necomestibilul "Tricholoma vaccinum
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
Mitarca grasă poate fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar, pori gălbui), "(Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), Boletus erythropus (comestibil, cu solzișori/pete roșii pe picior), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor, bureții devenind după împuiere mai savuroși și gustoși. Excelenți sunt preparați ca Duxelles, un fel de zacuscă. Prin fierbere, carnea pierde culoarea albastră devenind galbenă.
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
mai departe, toate tonurile roșii sau albastre dispar imediat. Mânătarca țigănească poate fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar, pori gălbui), "(Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus luridus" (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici, reticulat pe picior), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
amar, pori gălbui), "(Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus luridus" (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici, reticulat pe picior), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor, bureții devenind după împuiere mai savuroși și gustoși. Excelenți sunt preparați ca Duxelles, un fel de zacuscă. Prin fierbere, carnea pierde culoarea albastră devenind galbenă.
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
inclus "Volvariella volvacea var. nigrovolvacea". Opincuța este comestibilă dar controversată: Unii spun că este o ciupercă foarte bună și apreciată, pe când al doilea grup, recunoscând comestibilitatea ei, declară că ar fi de o valoare culinară redusă. Într-adevăr ciuperca este gustoasă și poate fi prăjită, panată ca un șnițel sau la grătar (numai pălăria) precum adăugată unei mâncări cu alte ciuperci sau conservată. Acolo unde buretele este rar, ar fi mai recomandat a se lăsa locului. Pentru savoarea ciupercii vorbește cultivarea
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
poate păstra în borcan 1-2 săptămâni. Se pot prelucra și icre de păstrăv sau șalău. În loc de lămâie se poate folosi o lingură rasă muștar sau câteva picături de oțet, pentru miezul de franzelă, griș, dar aceste compoziții nu sunt foarte gustoase. Chiar în orașe mari sau în străinătate nu se găsesc icre proaspete. Atunci icrele de crap/știucă se înlocuiesc cu cele de păstrăv care se vând conservate în borcănele de sticlă de 50 sau 100 de grame. În acest caz
Salată de icre () [Corola-website/Science/334444_a_335773]
-
bolile numite micoze) există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase. Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu "Amanita rubescens" cu o canelură tipică pe manșetă și "Amanita panterina" cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară precum aroma tipică. O excepție reprezintă Cantharellus cibarius care devine amărui și vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși. În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 600 sunt sigur comestibile, iar aproximativ 200 sunt otrăvitoare și peste 800 necomestibile. Restul lor este de fapt bine descris, dar valoarea încă necunoscută
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
pot fi tăiate felii, apoi blanșate și congelate. De asemenea este posibilă uscarea iar în continuare pulberăria buretelui (aici inclusiv piciorului) într-o mașină electrică. Praful se adaugă pentru ridicarea savorii pentru sosuri de friptură de vită sau vânat. Foarte gustoși sunt preparați ca Duxelles (un fel de zacuscă).
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
rozi. Pe lângă aceasta, ciupercă poartă o grilă maro pe picior. O confundare cu bureți care au pori roșii, ca de exemplu "Boletus erythropus" sau "Boletus luridus (buretele vrăjitoarei)" se interzic de sine. Alte confundări sunt numai posibile cu bureți prea gustoși și comestibili, ca de exemplu cu gemenul său "Boletus rubellus", "Boletus pinicola (hribul de pin)" și variația sa "Boletus pinicola var. fuscoruber", "Boletus aereus (hribul pucios)", "Boletus subtomentosus", "Boletus aestivalis" sin. "Boletus reticulatus" (hribul de vară) precum forme ale "Boletus
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
Boletus pinicola var. fuscoruber", "Boletus aereus (hribul pucios)", "Boletus subtomentosus", "Boletus aestivalis" sin. "Boletus reticulatus" (hribul de vară) precum forme ale "Boletus edulis (hribul cenușiu)" mai maronii. Mai departe o confuzie nu poate fi exclusă cu ciuperci nu așa de gustoase dar comestibile, ca de exemplu "Suillus luteus" sin. "Boletus suillus", "Suillus variegatus", "Xerocomus subtomentosus sin. Boletus subtomentosus" sau "Xerocomellus chrysenteron" sin. "Xerocomus chrysenteron". Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alții sau adăugați la un sos de
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]