1,464 matches
-
înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers din „Alb” („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”)9) sau depărtare, adîncime, ca în versul pus la începutul glosei: „în infinit pămîntul se simte tresăltînd” . Oricum, nu prea de-parte: „pe hăul din cîmpie”. „Infinitul” din „Alb” și acesta din „Nervi de primăvară” (Primăvară...) e expresia unei bucurii, a unei înnoiri și înviorări sufletești. în schimb, „infinitul” ca permanență ostilă și repetiție obositoare, din „Vreodată” („Sau cerul e rece/ La infinit...”)10
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prima dimineață/ a lumii, a luminii-n tot ce-s El e,/ genunea de-ntuneric și de ceață a trupului se umple în inele// de Crist-gând, Crist-simțire, Crist-viață,/ și-n mine nu-s eu, ci în toate-a' mele,/ din hău de-atomi pân' dincolo de stele,/ sângele cristic, proniata Față.// Toată puterea care ține cerul/ foc mi-e acum lăuntric, mi-a pătruns/ celulă cu celulă, fir cu fir// și mă trăiește însuți Adevărul,/ nimic nu-mi este de știut și-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
limbă ce vorbește de la sine despre atât despre substanța sa profundă, cât și despre temeiul său, Întemeierea: "Cum în afară,-abisul de abise/ galactice nu poate fi ajuns,/ și-abisele-n lăuntrul meu închise/ n-adâncul celular nu-s de străpuns,// dar hăul de-aștri celui intim i se/ scrie-n afund și-i este cod ascuns/ lucrării de viață-n el promise,/ și-s astfel de realu-ntreg pătruns ,// așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pulsul meu". Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru, a mâniei ("genunea de-ntuneric și de ceață", "hăul de-aștri", "sunt tunet legiuind!", "vâltoarea/ flăcării-n furie" etc.). Poezia scrisă de Nicolae Ionel se hrănește, baroc, dintr-o eternă meraviglia și se deschide cu toți porii spre "irișii-astralei vederi!". Referințe critice (selectiv): Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei (1980
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
căruia are devastatoare consecințe: "vorbele ce dau buzna spre mine/ zguduie geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca un plumb încins/ care vine din toate părțile deodată/ și parcă înaintez/ printr-o mare excesiv de sărată/ spre rugul aprins" (Prin hăurile foii). Întreg volumul denotă această suferință a scriiturii, procesul (auto)recluziunii forțate într-un spațiu al durerii, al cuvântului-durere, mai exact. Însemnele acestuia sunt, de regulă, anunțate tocmai de simboluri ale facerii și refacerii continue a textelor, contaminate de atributele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trufașe, spinoase, paranormale,/ anxioase, odioase,/ se admiră fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși,/ și dispărem în hăul gropii sinilii/ cu tot cu pălării" (Vameșa). Histrionismul, autoironia și sarcasmul pot, într-adevăr, colora plăcut viziunea derizoriului cotidian. Referințe critice (selectiv): Adrian Dinu Rachieru, în "Luceafărul", nr. 15, 21 aprilie 1999; Gellu Dorian, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 1999; Cristian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dimineața/ înalt/ încheiat la nasturi și copci/ în aerul rece// în fața plutonului/ după o noapte plină/de vise pregătitoare/ fără vin sau femei// (o imagine mărită microscopic/ a unei molecule/cu bastonașe infuzori plasmă ocrotitoare// un ocean de libertate/ cât hăul/ unei lacrimi// o imagine vie)// bucurie liniștită/ când pieptul ți-e liber în brizele mării/ când sărată aripa vântului îți intră/ în nări/ când doar soarele lovește cu săgețile apei/ în ochi/ când doar glasul pescărușilor sfredelește-n/ urechi/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cînd ochiul nu mai distinge nici lucrurile unele de altele, nici depărtările; cînd vîntul de seară a ridicat valurile, atunci, pe la asfințit, capătul lacului stă singur luminat de-o palidă licăreală; dar tot ceea ce munții înconjură nu-i decît un hău de nedeslușit; și în sînul beznelor și al tăcerii auzi, de la o mie de picioare mai jos, frămîntarea acelor valuri într-una repetate, care trec și nu contenesc, care s-aruncă furioase în stanele de piatră, care se sparg de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
5) Sare în ochi minoritatea celor care se țin încă bine: au în priviri o strălucire mîndră și se plimbă de colo colo într-o caldă convivialitate, și ei cu probleme de colesterol și de sînge îngroșat, alunecînd ușor spre hău, gata să fie înghițiți de grăsimi și-acoperiți de șunci. (p 6) Dacă nu, sînt cei scheletici galerii de țeste golite, stafidite, subțiate mult prea mult, cu trăsături sleite, palizi și roși de timp, cu pomeți scobiți, cu ochii șterși
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
febril istoria. Atât de rapid se trece de la o pagină la alta? E așa de scurtă aducerea-noastră-aminte? Din adâncul memoriei fără nume străbate ideea că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua cadență a duratei indică o frenezie fără egal, o precipitare evenimențială și că în noul curs al istoriei rămâne prea puțin loc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
necazuri. Desigur, nu trebuie să devii paranoic, însă nu uita motto-ul cercetașilor: „Fii întotdeauna pregătit”. Partea a doua Iadul în miniatură „în fața lui stau pururi la poruncă cohorta celor ce-au trăit în viciu: vorbesc, aud, și-apoi în hău i-aruncă”. îDante, Infernulț Capitolul cinci PRIMA ta linie de apărare A alege să nu întreprinzi nimic este totuna cu a alege să îți lași destinul în mîinile altora. Nimic nu e veșnic. Dinastiile decad, zidurile se prăbușesc, lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Cazul particular, întâlnit în tranziția postcomunistă al „curățării pieței”, adică achiziționarea în procesul de privatizare a unor întreprinderi pentru ca apoi să fie închise, lăsând ca piața să fie ocupată de produsele firmelor cumpărătoare, arată și el cât de mare este hăul dintre pretențiile teoriei și realitatea din teren unde, iată, ar fi vorba mai degrabă despre reglare de conturi decât de reglementare prin piață. Mai menționez pour la bonne bouche pantomima internațională jucată pe continente întregi (Africa, de preferință acum) cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
gravul „Fangeron” (Arthur Rimbaud) în altele, cuvintele noi se îmbină armonios cu cele populare: „Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș, Ne dai în semicicluri iubirea ta pe-o rază Mă entuzmiasmează sublimul tău urcuș. Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.” (Odă soarelui) Neologismele la N. Labiș sunt luate din domenii variate și din punct de vedere gramatical sunt adjective, substantive sau verbe. Ele nu îngreunează înțelegerea textului, sunt întotdeauna la locul lor și capătă o deosebită semnificație
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
timp și una a timpului care nu iartă. Un rol deosebit în creația lui Labiș îl are vocabularul. În cadrul acestuia poetul folosește pe o scară largă termenii populari îmbinându-i armonios cu regionalismele, cu arhaismele și cuvintele familiare. Regionalismele (crivăț, hău) sunt folosite destul de rar și nu ridică probleme în înțelegerea lor. Termenii populari întâlniți se referă fie la obiecte necesare ocupației țăranilor (bardă, ferăstrău, suman), la modul de viață al oamenilor (carafă, clondir, laviță). Unele cuvinte populare întăresc coloratura
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în înțelegerea lor. Termenii populari întâlniți se referă fie la obiecte necesare ocupației țăranilor (bardă, ferăstrău, suman), la modul de viață al oamenilor (carafă, clondir, laviță). Unele cuvinte populare întăresc coloratura lexicului prin aspectul fonetic pe care-l capătă (crivăț, hău, merei) și ele apar motivate și de necesități de rimă (ex: stâns/plâns). Cuvintele și expresiile populare ocupă un loc aparte în poezia lui Labiș. Trăind la sat, având legături directe cu folclorul, poetul și-a axat creația pe un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de fum / a timpului? Dar mai cu seamă acum / bătând din aripe pe veac o aud: Jilava-Aiud... Jilava-Aiud”. În bezna temniței, o singură speranță, un singur reazem: „Slăviții tăi pași, Preasfântă Fecioară, / îi auzim ca prin vis cum coboară / în hăul Jilavei, pe treptele care duc către aspra neîndurare”. Volumul larg cuprinzător Îmblânzitorul mușcătoarelor neliniști (2002), însoțit de repere biografice, un indice al referințelor critice înregistrând și cele mai mărunte menționări în presă și de o selecție de recenzii, favorizează cunoașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o iubire atentă, devotată. Stâncile devin însă și un simbol al trăiniciei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o iubire atentă, devotată. Stâncile devin însă și un simbol al trăiniciei sentimentului de afecțiune dintre cei doi parteneri, al dragostei lor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și Ziua Crucii împărțeau anul calendaristic în două jumătăți antagonice: iarnă / vară, lumină / întuneric, fertilitate / sterilitate, viață / moarte.346 c. Imaginea-cronotop În legendele românești, șarpele este preexistent cosmosului, ridicându-se deasupra apelor primordiale odată cu Arborele cosmic: "La începutul începutului, din hău acela de ape, șarpele a ieșit odată cu copaciu acela mai mare din ape, încleștat în rădăcinile lui. Întrebat de Fârtat cine este, a căscat gura mare și a lepădat pe Nefârtat, care a răspuns în locul șarpelui: Cine să fie, ia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Da nu a putut, că Fârtatu știa gândul șarpelui. Cum șarpele iscodea și urzea mereu împotriva Fârtatului, atunci Fârtatu l-a prins de coadă, l-a învârtit de două trei ori cum învârți un bici și l-a zvârlit în hău. Și a zis: Să te încolăcești în juru pământului de nouă ori și să-l aperi de prăpădul apelor."348 Șarpele primordial, de origine sacră, era antropomorf, iar prin "căderea" ontologică a fost supus, paradoxal, unui blestem întemeietor, fiind considerat o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de data asta, vulcanolog, preia povestea. E din ce în ce mai frig și, deocamdată, peisajul e doar dezolant, dar, pe măsură ce urci, începi să ai sentimentul că trebuie cumva să mergi în vârful picioarelor, să șoptești și să ții și mâinile, cuminte, la spate. Hăuri din loc în loc, cenușă în care ți se îngroapă picioarele, un gri intens până și în aerul pe care îl respiri și, în depărtare, vulcanul care dă semne că e cineva acasă. Încă un loc în care realizez, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum observa Marin Sorescu în prefața la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
și o semivocală aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul semivocalei față de vocală, se realizează distincția între: * diftongi ascendenți (semivocală + vocală): iepure, voios, a-cua-re-lă, no-uă, seară, vreo, soartă; * diftongi descendenți (vocală + semivocală): fii, doi, vrei, lui, căi, a-u-riu, mereu, vi-sau, pârâu, hău. În cazul în care diftongul nu este reperabil în interiorul unui cuvânt, ci al unei structuri, se consideră că diftongul respectiv este sintactic: de-al lor (diftong sintactic ascendent), de-i spune (diftong sintactic descendent). Triftongul este grupul de sunete alcătuit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care să ne dea posibilitatea să lăsăm în urmă un semn corespunzător, un semn care să dovedească înclinația spre gratuitatea absolută. Faptul că persoanele consacrate nu sunt, din punctul de vedere al dreptului canonic, nici clerici, nici laici, deschide un hău în care mulți consacrați au senzația că se scufundă. Există mulți bărbați și femei care nu par să aibă o structură antropologică de bază și nici nu au mijloace adecvate care să-i ajute să evolueze pentru a persevera într-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu condiția de a fi impopular; pe scurt, se proclamă guvernamental. Și în acel punct îl așteaptă alți curtezani de popularitate. Ei exploatează aceeași iluzie, trec prin aceeași cale, obțin aceleași succese, și vor fi în curând înghițiți de același hău. Așa am ajuns în Februarie 2. În acea epocă, iluzia care face obiectul acestui articol penetrase mai mult ca niciodată în ideile poporului, odată cu doctrinarii socialiști 3. Mai mult ca niciodată, poporul se aștepta ca statul, sub formă republicană, să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]