2,290 matches
-
ciudate și halucinații. Acestea sînt manifestări diferite față de sentimentul de vid mental sau de preocupările legate de chestiuni care nu-i îngrijorează pe alți oameni. Printre ideile ciudate se poate număra și primirea unor mesaje ciudate din partea extratereștrilor; exemple de halucinații auzirea unor voci inexistente în realitate. În plus, pentru că schizofrenia se transmite destul de frecvent de la o generație la alta, avînd o componentă ereditară, doar un anumit număr de oameni se pot îmbolnăvi de schizofrenie, iar la alte persoane boala nu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și-a revenit după incident, interpretînd acest fapt ca o dovadă de slăbiciune. Are o atitudine pesimistă față de viitor și afirmă că se simte vinovat de modul în care se comportă cu familia. Nu există semne de tulburări ale gîndurilor, halucinații sau închipuiri. Odată ce a luat decizia să urmeze un tratament, pare foarte motivat să-și rezolve problemele. Concluzii Cu siguranță, dl D. întrunește criteriile pentru diagnosticul de SSPT cronic: existența unei experiențe traumatizante, mai multe simptome de retrăire a traumei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dormeau duși. M-am strecurat cu grijă la spatele fratelui meu Radu, am tras un colț de cuvertură peste mine și am adormit. 3. MILITARII La început, am crezut că, din cauza loviturii de la picior, m-am îmbolnăvit și aiurez, am halucinații. Dar lucrurile nu se petreceau în imaginația mea, ci aievea. Aproape de ora trei dimineața, un grup de patru bărbați a intrat în curtea noastră: un civil și trei militari. Odată ajunși în curte, civilul, care era un salariat al primăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de formă rotundă, îmi făcea impresia că inundă încăperea văruită în alb asemenea unui superb candelabru cu numeroase brațe, în care obiectul inventat de Edison își etala proprietățile în cascade uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă până la noi, până la deportații din Bărăgan. Nu. "E numai gândul meu umblând aiurea Și noaptea cu sclipiri de nenufar Trecând prin mine, bântuie pădurea." (A.E. Baconski) Nu. Timp de șase ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chinuie de ani de zile. Uneori sunt atât de convins de puterea creatoare și inovatoare a Istoriei, încât îmi propun să-mi revizuiesc radical părerile. Dar, în același timp, mă regăsesc dinaintea acestui fapt tulburător: cum se face că visele, halucinațiile, visările cu ochii deschiși reiau, chiar în cele mai modeste detalii, marile simbolisme ale religiilor istorice? Cu ceva timp în urmă a venit să mă caute un doctor. - Domnule, îmi spune, aveam un bolnav la spitalul Ste Anne, un nebun
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de inițiere ale unei tinere fete bolnave etc. Godel vorbește în cartea sa despre anumite visuri mitologice ale acestei tinere grecoaice analfabete. Dar există numeroase alte exemple. Jung îmi povestea lucruri extraordinare în legătură cu urcarea arborilor și ajungerea la Cer în halucinațiile bolnavilor săi. Când a citit Le Chamanisme, mi-a scris o scrisoare entuziastă (se pare lucru rar la el) și, întâlnindu-mă cu el câteva săptămâni mai târziu, mi-a spus că dispune de sute de cazuri „șamanice”. Știu că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și cu tot felul de ciomege, dar cea mai mare suferință era ancheta continuă, fără somn (invenție cu totul originală a NKVD-ului rusesc). N-am fost lăsat să dorm pînă la 5-6 zile și nopți, încît ajunsesem să am halucinații și dureri de cap înfiorătoare. Subiectele anchetelor erau două: activitatea mea "subversivă" din Basarabia (unde nu fusesem niciodată) și un pretins atentat împotriva căilor ferate pe Valea Prahovei, lîngă Predeal (de care n-aveam nici cea mai mică cunoștință)". În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trecea drept „foarte inteligent” printre alții de rangul lui, ați ghicit, era unul dintre profesorii mei de liceu, căruia am avut imprudența de a-i face această „confesiune” În legătură cu ciudatul personaj care mă locuiește, m-a sfătuit să-mi temperez halucinațiile, altfel riscam să devin eu Însumi un personaj excesiv de pitoresc. Or, se știe, societatea este bine organizată, personajele care suferă de un exces de originalitate sunt luate ușurel de mână și conduse În locuri unde fantasmagoriile lor nu mai uimesc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de munte În care te-au surprins ceața sau ploile dure și În care, pierduți prin păduri dense și văi ce nu se mai termină, pierzi adesea din vedere ținta, vârful, de parcă el ar Înceta să fie, de parcă fusese o halucinație! - privești „În jos” și Întreaga, fantastica și cristalina priveliște, panorama atâtor culori și forme de relief Învinse de tine ți se dăruie ca o recompensă pentru acea „altă” oboseală pe care o simți În oase - dar e o oboseală voită
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fiecare dată când mă apropiam de una, începea să lumineze, ca după ce treceam să se stingă, de parcă s-ar fi mișcat odată cu mine, luminându-mi calea pe holul întunecat. Am început să râd de ceea ce credeam că fusese o scurtă halucinație, dar cum se întâmpla de fiecare dată când mă apropiam de o aplică, speranța mea că era vorba de o viziune indusă de droguri devenea lipsită de sens. Astfel, am conchis că era vorba de o situație complicată legată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei, la vedere. Am privit fără să vreau în jur. Apoi, copleșit de frustrare, am zis: - Stai așa, dacă vrei să spui că iarba m-a făcut să am halucinații despre ceea ce-am văzut acolo sus... - Ce-ai văzut sus, Bret? - Dă-o-n mă-sa. Chem poliția. Am scos celularul. - Nu. Nu chemi pe nimeni. - De ce, Jayne? Există ceva în casa noastră care n-avea voie să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mobila a fost rearanjată pentru petrecere... - Nu, nu, nu - eu am aranjat-o la loc azi-dimineață, Jayne. - ... iar urmele decolorate de pași sunt tot de la petrecere, am chemat deja un serviciu de curățenie... - Dă-o dracului, Jayne - n-am avut halucinații, am zis, înnebunit că nu mă crede. Era o mașină parcată în față, cineva sus și... - Și unde e persoana asta acum, Bret? - A fugit. S-a urcat în mașină și-a dispărut. - Cum? - Ce vrei să spui? - Ai zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trebuie ca tati să meargă la doctor? o întrebă Sarah pe Marta. - Domnule Ellis, tot ce vreau să spun e că dacă chestia asta se întoarce ar fi bine să vă consultați cu medicul... - N-am avut nici un fel de halucinații induse de nimic. Ceva - și nu era câinele nostru - de fapt ceva foarte necâinesc - a fost în casa noastră. - Domnule Ellis, calmați-vă... - Auziți, hm, mersi, ofițer O’Nan și ofițer Boyle și ofițer Clarke și - am gesticulat un et
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eu sunt... - Domnule Ellis... - Vreau să spun că ceva s-a insinuat în casa mea și ne-a atacat pe mine și pe copiii mei și ne-am căcat pe noi de frică și credeți că a fost numai o halucinație de-a mea? Ați fost de mare ajutor. Acum puteți pleca. (Asta a fost doar pentru spectacol, mi-am dat seama. Jucam rolul părintelui îngrijorat. Teatru pentru copii și pentru Marta, care urma să-i relateze asta lui Jayne. Polițiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oftat, lăsându-se pe spate și încrucișându-și brațele. Mai e ceva ce nu-mi spui? - Nu știu mai mult. Am ridicat mâinile, predându-mă. - Ai avut vreodată vreun episod psihogen, domnule Ellis? întrebă Miller. Ai fost vreodată victima vreunei halucinații? - Cred...cred că sunt chiar acum. - Nu. Asta e doar teamă, zise Miller. Apoi notă ceva în carnețel. Pretinde că ești la un interviu, șopti scriitorul. Ai fost la mii de interviuri. Pretinde că e un alt interviu. Zâmbește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
crem nu era înregistrat în acest stat sau în cele limitrofe declarația mea privitoare la un accident a fost desconsiderată; au etichetat-o drept o falsă memorie cauzată de hemoragie. Cu alte cuvinte mașina și tânărul atacator nu erau decât halucinații. (Singura afirmație a scriitorului Tânărul erai tu.) În același timp „Victor“ nu mai era găsit. Ceva ce la început autoritățile au numit o „căprioară jupuită“ a fost descoperită duminică după-amiază în pădurea din spatele casei. Dar nu fusese descoperită nici o dâră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meu burghez, îngenuncheat și maltratat de noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare de veghe când fantoma unui pluton de execuție mi se clătina în fața „ochilor minții” de care vorbește rubicondul prinț al Danemarcei...Ă Nu numai autorul, dar și prietenii săi, Nichita, Cezar, Grigore, Matei, Nina și Ali, s-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în bucătărie în tête-â-tête cu un castravete. Așa ceva nu se face. Izolarea despoaie felurile de mâncare și pietroaiele de prestigiul lor. Bietele sanctuare nu se impun de la sine: impunerea lor e o chestie de asociere, dacă nu cumva ține de halucinațiile colective. Aceste monumente nu stau în picioare decât datorită poveștilor cu care le sprijinim, datorită reflexiilor memoriei comune pe care le proiectăm asupra lor ca pe un ecran, și aglomerărilor pe care acești agenți în adormire nu fac decât să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după ce mă voi trezi. Mi-amintesc cum am auzit o menajeră vorbind despre opiu și povestind că dacă fumezi opiu, visezi frumos, iar eu am zis: „CÎnd mă fac mare, o să fumez opiu”. CÎnd am fost copil, am suferit de halucinații. O dată m-am trezit În lumina zorilor și-am văzut omuleți jucîndu-se Într-o căsuță de lemn pe care o construisem. N-am simțit frică, ci doar un sentiment de liniște și uimire. Altă halucinație sau coșmar avut În mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fost copil, am suferit de halucinații. O dată m-am trezit În lumina zorilor și-am văzut omuleți jucîndu-se Într-o căsuță de lemn pe care o construisem. N-am simțit frică, ci doar un sentiment de liniște și uimire. Altă halucinație sau coșmar avut În mod repetat privea „animalele din perete”, și a Început cu delirul unei febre ciudate, nediagnosticate, de care am suferit la vîrsta de patru sau cinci ani. Am urmat o școală liberală alături de viitorii cetățeni respectabili, avocați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
maternă, ajunge a-i fi "imposibilă depășirea completă a pubertății în care rămâne încleiat". De aici complexele sale infantile ce se vor răsfrânge în întreaga sa operă ("materialul infantil care i-a îmbibat întreaga operă"). Simptomatice în acest sens sunt halucinațiile și evadările în fantastic ("un sistem de reverii puberale sau prepuberale"). Din perspectiva acestei atitudini puberale sunt analizate câteva texte. În Cezara, bunăoară, în care eroul "se refugiază" într-un "paradis" al insulei lui Euthanasiu, "fiecare element" are și "o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sta în căldura aia, cu capul în soare ore în șir, ar avea și el parte de vedenii și, cu puțin noroc, poate ar inventa chiar o religie. Dar dacă la toți oamenii ăștia erau fabulații, la mine erau niște halucinații extrem de reale. Halucinații realiste. Cine-a mai pomenit? Oricum trebuie să vă spun că sunt o ființă oximoronică. Să te izolezi în tăcere. Chiar printre Ei să fii, dar să nu-i mai auzi. Lipsa sunetelor era cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aia, cu capul în soare ore în șir, ar avea și el parte de vedenii și, cu puțin noroc, poate ar inventa chiar o religie. Dar dacă la toți oamenii ăștia erau fabulații, la mine erau niște halucinații extrem de reale. Halucinații realiste. Cine-a mai pomenit? Oricum trebuie să vă spun că sunt o ființă oximoronică. Să te izolezi în tăcere. Chiar printre Ei să fii, dar să nu-i mai auzi. Lipsa sunetelor era cel mai bun combustibil pentru scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
irevocabil. Ciudatul satului pot fi io. Nu cafea, nu țigări, cum îmi reproșează toți ăștia care poate ajung să creadă că oi fi vreun abstinent. Citeam și dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care trebuie dinamitat urgent. Cel mai onest plan edilitar. Și oamenii să fie înăuntru. Un cartier sinistru de țărani de tip nou, care creșteau găini pe balcon. Când mă mutasem aici, dimineața auzeam cântând cocoși și am crezut că am halucinații. Halucinații auditive deloc întâmplătoare, pentru că și colegii mei de spital pretindeau că aud câinii cum latră. Le plăcea să creadă. Înaintezi printre blocuri și nu ai deloc senzația că avansezi. Toate la fel, gri-șobolan. Ca și când timpul ar fi abolit. Țărani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]