10,331 matches
-
fără să le epuizeze filonul, nu face decît să sleiască filonul fără să atingă esențele. În fine, ce supără la alchimiști e prăpastia dintre ce-și propun și ce obțin. Ambiția lor e colosală, rezultatul e lamentabil: vor să smulgă harul divin din măruntaiele materiei, pentru ca apoi să-l folosească după bunul plac, dar se mărginesc să facă experimente de laborator și să scrie texte confuze. Viziunea lor e rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
ajuns niciodată în orașul de pe malul Dreisamului, îți dai seama că anvergura personajului e însemnată. În totul, a fost un priceput avocat al cauzei românilor în Occident, știind să jongleze nu doar cu birocrația comunistă din țară, dar avînd totodată harul de a înmuia mefiența nemților față de intelectualitatea valahă. Pe scurt, Paul Miron a fost o mană cerească în vremuri de secetă culturală, un fel de Mecena fără bani, dar care a știut să obțină bani atunci cînd a trebuit, și
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
Nu-i așa? Asta se simte pe scenă, dincolo de interpretarea propriuzisă. Devine un fel de cod, un fel de declarație de dragoste pe care actorii o fac regizorului și publicului, în același timp. Ce fac acești actori se numește performanță. Harul lui Radu Afrim, unul dintre ele, este chiar lucrul cu actorul. Pare ceva de la sine înțeles în profesiunea lui. Totuși, nu. Sînt tot mai puțini regizorii care mai au răbdare și interes să prelucreze materialul fiecărui actor. Ca să aibă mereu
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
vine dintr-o tensiune pe care numai fermentul diavolului o poate ridica la temperaturi creatoare. La drept vorbind, oricine scrie cu gîndul de a culege reacții prielnice știe că motivațiile lui nu sunt defel caste. Dimitrie Bejan e om al harului, deci un spirit rupt de condiția zămislirii frumoase. A-i citi cărțile în canon estetic înseamnă a le supune unui tipar sub care ele nu pot încăpea. Esteticul își are rostul numai atunci cînd, pus în fața unei ficțiuni narative, ți
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
sigură cale de a ajunge la bine e tot prin mijloacele răului. Toate întâmplările din viața lui Kostas vor fi de aici încolo sub puterea acestui misterios personaj, a cărui influență ajunge până în îndepărtata Franță. Dincolo de puterea invenției și de harul desăvârșit al povestirii, făcută într-un limbaj arhaizant cum nu se putea mai potrivit, notabilă este știința construcției epice, care-l ferește pe autor să cadă în exces: de fiecare dată când netrebniciile lui Kostas depășesc pragul suportabilului, fie că
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
o manieră comodă. Uneori avea reacții de mare duritate. Alteori știa să fie fermecător. Nu poți să nu te întrebi dacă o personalitate de o asemenea forță interioară putea stabili relații la nivelul măsurilor comune? Este o forță ale cărei haruri înfloresc în familie la nivelul generației următoare; Ion Marin este un șef de orchestră de autentică faimă internațională, iar Noemi Marin este un savant de important renume în afara granițelor, „eroul familiei”, cum s-a exprimat cu totul recent maestrul însuși
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
creator de cunoașterea noastră. Pe scurt, creațiile culturale sunt tot atîtea iluzii, iar cunoașterea universală e o mare disimulare, atîta doar că numai Marele Anonim știe asta, oamenii avînd toată încrederea în produsele lor culturale, ba chiar trăind cu mîndria harului lor. În realitate, totul e o născocire prin care Dumnezeu se apără de curiozitatea noastră tiranică, păcălindu-ne, momindu-ne și învăluindu-ne într-o rețea de năluciri plăcute. Concluzie: întreaga existență este un mister ireductibil în fața căruia șansele omului
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
formatul gândit și scris în limba vorbită la Paris. A fost cu putință mulțumită unui tălmăcitor cu un ambitus al spiritului rar întâlnit, apt să pătrundă și să trăiască la rându-i gândul și simțământul autorului: un tălmăcitor dăruit cu harul născocirii, al mimării, al suplinirii graiului uzual cu unul puțin obișnuit, bogat în profunzimi chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
dăruit cu harul născocirii, al mimării, al suplinirii graiului uzual cu unul puțin obișnuit, bogat în profunzimi chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
schimonosi inamisibil, îmi îngădui să zic, vocabularul și sintaxa, dar asta a fost - și mă scuz - în dauna conținutului: ar fi fost cazul să mai includ informații, afirmații, comparații, dar n-am fost capabilă, nu sunt Ș. Foarță, nu am harul lui. Sunt convinsă totuși că, știind că nu-i ușor să scrii fără tot utilajul lingvistic obișnuit, „adrisantul” principal, domnia-sa, nu va fi supărat. P.S. În anii ’60, când G.P. a scris Dispariția, vocala hulită, alungată, nu purta încă
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei, / ochi cu rădăcini - / pom putrezit gătit cu vedenii” (Har). Precum la Blaga, Dumnezeu este echivalat cu o întoarcere la primordiile agreste, la un mioritism reflex. Iată
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei, / ochi cu rădăcini - / pom putrezit gătit cu vedenii” (Har). Precum la Blaga, Dumnezeu este echivalat cu o întoarcere la primordiile agreste, la un mioritism reflex. Iată ce-I relatează poetul, identificat cu o ciobănie ancestrală: „rege al sîmburilor și al gălbenușurilor/ cu aura din albii comeți. / Înviu grădini ascunse
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
impact fantastic, chiar și dacă nu ești muzician. Este profilul Maestrului, al Modelului, al Artistului cu un destin la rîndu-i marcat de povești și de întîlniri, de o cultură enormă, de un spirit dinamic, exploziv, incomod, ludic, acid, efervescent, de harul unei minți strălucite, de ușurința de a privi muzica și ca un vast spectacol, și ca un fenomen spiritual. Faptul că a fost lăsat să abandoneze atîta timp Consevatorul mi se pare o pierdere uriașă pentru generații de tineri. Discursul
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște banalități avînd conștiința sisifică a nimicului pe care îl faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
autorul e cea a unui spirit critic, atins de amărăciune, care nu poate scăpa de urîtul vieții decît refugiindu-se în cîteva oaze de spirit. Oazele acestea sunt fie mînăstiri ascunse de lume (precum Sihăstria), fie figuri duhovnicești atinse de har, precum Cleopa sau Teofil Părăian. Numai în preajma lor autorul simte adierea spiritului, restul lumii copleșindu-l cu sminteala ei. De aceea, dispoziția lui fundamentală nu e bucuria, pe care el însuși o descrie ca fiind starea cea mai cuvenită sufletelor
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
mai haioși: recită poezii proprii precum A. Păunescu, au mâncărimi filosofice, politice etc. Dacă nu ai suficient tact pentru a te retrage din fața veleităților cultural-politice-conspiraționistoteologice, ai sfeclit-o! Popa ține să-și încoarde capacitățile ‘telectuale, uitînd că un strop de har face mai mult decît un scaun la Academie.“ (p. 68) Asemenea fragmente cad sub pragul estetic al minimei calități literare, impresia pe care o dau fiind cea de texte menite presei de tabloid, nu gazetăriei culte din suplimentul Aldine. E
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
secunde a creatorului, cu identificarea temelor și metaforelor obsedante, a oniricului și resorturilor mitice, dar și a țintei ascunse; intenția regizorului - scrie Oltița Cîntec - este să-i aducă pe actorii din echipă „la starea definitorie pictorilor naivi: un amestec de har și candoare expresivă, care dezarmează prin sinceritate, prin simplitatea și franchețea cu care este exprimat un mesaj profund”. Jocul dintre aparență și esență sau fraze precum „gîndesc vizual, întîi văd lucrurile” și „în teatru trebuie să vezi povestea și nu
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
de mai multă vreme personalitatea, îi amintesc, în ordine alfabetică, pe Constantin Abăluță, Miron Kiropol (realmente un „Hölderlin al nostru”!), Vasile Vlad, Aurel Rău. Cu riscul de-a părea, din nou, „dificil”... Vă doresc multă sănătate, viață lungă cu bucurii, har la scris. Interviu realizat de Paul Aretzu
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
în mijloc de martie, a prilejuit o primă apariție cu totul captivantă în viața noastră muzicală, anume aceea a celebrului violoncelist Gautier Capuçon, prezent în mod frecvent pe canalele europene media de cultură. Este un tânăr maestru ce dispune de harul unei comunicări generoase, de o gamă amplă a sonorită- ților, de o intuiție muzicală operativă. Ne-a oferit lucrări din repertoriul clasico-romantic german: ...și nici o lucrare din literatura franceză! A fost secondat de un docil coleg de echipă, de pianistul
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
de fulgurații, aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea e un impulsiv de flegmă agresivă, al cărui imbold histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței lexicale dublînd un ochi predispus spre detaliile rare. Ciudățenia e că flerul cu care face uz de cuvinte frapante are un efect paradoxal asupra cititorului: expresia găsită e atît de suculentă încît sleiește obiectul pe care are menirea de
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
vocabularul clasic ar fi mișcările dansatoarelor, această conformitate nu este suficientă pentru a recompune atmosfera proprie acestei piese, dacă un impuls interior nu străbate corpul până la vârful degetelor, imprimând fiecărui gest o fervoare romantică. Stilul acesta se însușește cu oarecare har. Baletul Les Sylphides - alcătuit dintr-o suită de pas de deux-uri, pas de trois-uri, de momente solistice și de scene de ansamblu - este abstract, nu ne povestește nimic, el doar evocă o lume a poeziei și a visului, tocmai datorită
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
neîntrecută înțelepciune, o astfel de virtute venea să încunune, prin prodigiul ei, isprăvi aflate în orizontul mitului. Nu doar vitejii în stare să ucidă, ca Siegfried, dragonul unor spaime primordiale, și să se scalde în sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul. Acolo unde sufletul rîurește în efuziuni de dulce umilință creștină, făpturile înaripate își scutură neîncrederea și teama, Sfîntul Francisc le poate ține o predică, adunate cuminte în jurul jubilației sale, prevenitoare și calmă. Episodul, pe care
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Engels, Lenin. Bineînțeles, cum i-a înștiințat învățătorul, „cel mai important e Mareșalul nostru Tito. Ceilalți erau toți cam evrei și cam capitaliști”. Lui Tito școlarii îi închină ode, prilej pentru viitorul scriitor să obțină o primă recunoaștere: diplomă pentru harul cu care a știut să acumuleze rime - mistral, sentimental, Senegal, general, animal... Succesul îl îndeamnă să viseze: el, combatant rănit de moarte, răsplătit de Mareșal cu delicioase prăjiturele. Efectul: „Dimineață m-am trezit obosit, dar comunist.” Ca atare, da la
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de cursuri ținute în diferite metropole ale lumii, a renunțat să-și publice cunoștințele. În fond, Celibidache simte că limbajul
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
miraculoase din poveștile orientale, studiate de scriitorul Vargas Llosa cu acribie filologică. De ce a simțit acesta nevoia să se oprească asupra poveștii Șeherezadei? Ne-o spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinct și pulsiune înainte de a-i deveni soț, revelându- i tainice virtuți omenești. Trăind și tânjind după vieți imaginare, îl îmbie pe calea civilizației.// În istoria
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]