1,540 matches
-
înflorire în secolul al XVII-lea. Latgalia, cea mai estică regiune a Letoniei, a devenit parte a voievodatului polon Inflanty. În secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană, Suedia și Rusia au luptat pentru hegemonie pe țărmul estic al Mării Baltice. După Războiul Polono-Suedez, Livonia de nord (inclusiv Vidzeme) au intrat sub dominație suedeză. Riga a devenit capitala Livoniei Suedeze și cel mai mare oraș din întreg Imperiul Suedez. Luptele între Suedia și Polonia au continuat
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
și, în cazul unor părți din țărmul estic al Mediteranei, considerabil mai mult. După o perioadă de derută ce a urmat morții lui Alexandru, , inițiată de unul dintre generalii lui Alexandru, a preluat controlul asupra Macedoniei până în 276 î.Hr., precum și hegemonia asupra majorității orașelor-stat grecești. Începând cu circa anul 200 î.Hr., Republica Romană a devenit din ce în ce mai implicată în chestiunile grecești și s-a implicat într-o . Înfrângerea Macedoniei în din 168 î.e.n. a fost începutul sfârșitului puterii Antigonizilor în Grecia. În
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
În această perioadă, Siria a devenit loc de bătălie între Babilonia și altă fostă colonie asiriană, Egiptul. Babilonienii, ca și rudele lor asiriene, au fost victorioși în lupta împotriva Egiptului. Perșii ahemenizi a preluat Siria de la Babilon ca parte a hegemoniei lor în Asia de sud-vest, în 539 î. Hr. Perșii, care s-au aflat patru secole sub conducere asiriană, au păstat aramaica imperială ca limbă a Imperiului Ahemenid (539 î. Hr. - 330 î. Hr.), precum și numele asirian al satrapiei Aramului/Siriei, . Siria a
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
chiar tentativele revoluționarilor antibolșevici. Dar vederile adversarilor din , din , ale menșevicilor, sau chiar ale care o vreme au stăpânit o parte din Ucraina cu a lor , nu au reușit să prevaleze. Prin mitinguri, forță sau represiune, bolșevicii și-au impus hegemonia asupra revoluției, ca și asupra opoziției față de revoluție. Foarte confuz și haotic, Războiul Civil Rus s-a caracterizat prin dezintegrarea statului și societății, sub acțiunea forțelor centrifuge. Chiar violențele au pornit de la bază și nu de sus. Victoria bolșevicilor avea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
marile puteri continentale ale Europei. De asemenea, a cunoscut cea mai mare dezvoltare tehnologică din Europa acelei vremi. După victoria Prusiei asupra Franței în Războiul franco-prusac, regele Wilhelm I al Prusiei s-a proclamat împărat german în anul 1871. Arhitectul hegemoniei Prusiei asupra țărilor germane a fost cancelarul Otto von Bismarck, considerat părintele unificării Germaniei în secolul al XIX-lea. Numele de Prusia vine de la prusieni baltici, un neam baltic înrudit cu lituanienii și letonii. Vechea Prusie a fost cucerită și
Prusia () [Corola-website/Science/298270_a_299599]
-
de mai puternicele state vecine. În politica externă a lui Ștefan cel Mare pot fi identificate trei mari perioade, fiecare cu obiective specifice. La urcarea pe tron a lui Ștefan, contextul geopolitic făcea ca Moldova să fie obiectul încercărilor de hegemonie ai celor doi mari vecini, regatele Poloniei și Ungariei. În urma perioadei de instabilitate generată de luptele pentru domnie dintre urmașii lui Alexandru cel Bun, poziția ei față de cei doi vecini rivali se degradase considerabil, de unde necesitatea pentru tânărul domn de
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Liechtenstein a format o parte a zonei estice de graniță a Alemaniei. Întreaga regiune a devenit parte a Imperiului Franc în secolul al VI-lea după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504. Liechtenstein a rămas sub hegemonie francă (dinastiile merovingiană și carolingiană) până când imperiul a fost divizat prin tratatul de la Verdun în 843 e.n. după moartea lui Carol cel Mare. Teritoriul Liechtensteinului de astăzi a aparținut Franciei de Est până când a fost reunificat cu Francia Mijlocie sub
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Concepte de reformă pentru salvarea monarhiei au fost dezvoltate destul, însă erau adesea nefezabile și nepractice. Unul dintre aceste concepte a fost chiar implementat în 1867: Compromisul cu Ungaria. Realizarea dualismului s-a făcut însă din cauza dificultății în care intrase hegemonia germană în Austria după înfrângerile din războiul italian și din războiul austro-prusac. Spre deosebire de unificarea Germaniei și de unificarea Italiei prin care au apărut două noi state naționale, în cazul Monarhiei Dunărene s-a implementat doar un pur compromis la nivelul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
telefoanelor mobile în avion, dat fiind faptul și că erau aproape de sol. În urma atacurilor s-au format mai multe teorii în detaliu, printre care și: Profesorul David Ray Griffin pretinde că implicarea guvernului în atentate este o măsură luată pentru hegemonia globală a Statelor Unite ale Americii (denumită în ). Unele teorii ale conspirației pretind că războiul din Afganistan a fost plănuit înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001, cu toate că motivul principal al începerii războiului era acela că grupările teroriste al-Qaeda erau sprijiniți de talibanii în
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
a avut loc între anii 1600-1629 și a fost un conflict militar între regatul Poloniei și cel al Suediei. Cauza războiului a fost hegemonia în regiunea baltică, precum și pretențiile de succesiune la tron. Se consideră că acest conflict aparține de războaiele nordului și a durat peste 30 de ani. O parte din acest război a avut loc paralel cu războiul de treizeci de ani
Războiul Polono-Suedez () [Corola-website/Science/317798_a_319127]
-
autoritatea Romei după invazia lui Pyrrhus, regele Epirului. Între timp, Cartagina se consideră o putere navală dominantă în vestul Mediteranei. Inițial fiind o colonie feniciană din Africa de Nord, în teritoriul actual al Tunisiei, a devenit un centru de civilizație a cărei hegemonie se întindea de-a lungul coastei Africii de Nord, în Insulele Baleare, Sardinia, Corsica, în sudul Spaniei și în jumătatea vestică a Siciliei. Conflictul dintre Roma și Cartagina a izbucnit după ce punii au intervenit în Messina, orașul sicilian cel mai
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
سا تراپ) era numele dat guvernatorilor acestor provincii, numite satrapii. Cuvântul satrap este, de asemenea, des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii sau hegemoniilor unde aceștia acționeză ca niște marionete ale acestora. Cuvântul "satrap" are rădăcini din limba avestică și este asemănător cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
17 observatori. Scopul organizației, conform "Declarației de la Havana din 1979" este de a asigura „independența națională, suveranitatea, integritatea teritorială a țărilor nealiniate” în „lupta lor împotriva imperialismului, colonialismului, neocolonialismului, rasismului și a tuturor formelor de agresiune, ocupație, dominație, interferență sau hegemonie străine, precum și împotriva unei mari puteri și a unui bloc politic”. Aproximativ două treimi din statele ONU fac parte din , care cuprinde 55% din populația mondială, în special state în curs de dezvoltare sau care fac parte din lumea a
Mișcarea de Nealiniere () [Corola-website/Science/319684_a_321013]
-
i-a fost retrocedata o mică parte a posesiunilor ei europene, iar România a ocupat Cadrilaterul. În 1908-1909 avea să apară așa-numita „Criză bosniacă”, în timpul căreia Imperiul Austro-Ungar, sprijinit de Imperiul German, avea să-și manifeste dorința pentru afirmarea hegemoniei în regiune, ocupând, iar mai apoi anexând Bosnia și Herțegovina. Ocuparea acestei regiuni reprezenta pentru Șerbia un atac împotriva intereselor ei. În primul rând, Bosnia și Herțegovina, cu o numeroasă populație sârbă, reprezenta un teritoriu a cărei ocupare ar fi
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
de la domeniul lor din Łask, Piotrkow din Polonia Mică. Familia Łaski se trăgea din spița de nobili șleahtnici Korab. Tatăl, Jarosłlaw Hieronim Łaski venise în Ungaria pentru a sprijini pe Ioan Zapolya în lupta cu împăratul austriac Ferdinand I pentru hegemonia în ceea ce a rămas din regatul Ungariei după cucerirea turcă. Fratele mai mare al lui Albert era reformatorul protestant, pastorul polonez, stabilit în Anglia, Jan Łaski junior (młodszy) (Johanes a Lasco). La 16 ani, în 1552, Albert a rămas orfan
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
Chares, a încercat să aducă orașul la ascultare (357 e.A), Atena a fost forțată să-i recunoască independența. La puțin timp după izbucnirea celui de al doilea Război sacru, Philippes al II-lea, regele Macedoniei, încercând să-și îndindă hegemonia asupra tuturor statelor Greciei, a încercat să cucerească cetatea în anul 340 e.A, dar dupăun asediu lung a fost forțat de generalul atenian Phocion să se retragă în anul următor. Pe timpul acelui asediu o legendă a plasat intervenția zeiței
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Rastatt (1714). Ca urmare, Filip al V-lea a rămas rege al Spaniei dar a renunțat la succesiunea la tronul Franței, evitând unirea celor două regate. Austriecii au cucerit mare parte din teritoriile spaniole din Italia și Țările de Jos. Hegemonia franceză asupra Europei continentale a luat sfârșit și ideea echilibrului puterilor a devenit parte a ordinii mondiale. Filip a revitalizat rapid ambițiile spaniole; profitând de vidul de putere cauzat de moartea lui Ludovic al XIV-lea în 1715, Filip a
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
elitelor conducătoare engleze și nici al Provinciilor Unite pentru a declara război Franței, astfel încât a fost obligat să-l recunoască pe Filip rege în aprilie 1701. Ludovic, însă, a apucat-o pe o cale prea agresivă în a-și asigura hegemonia franceză în Europa. A îndepărtat Anglia și Provinciile Unite din comerțul spaniol, amenințând serios interesele comerciale ale celor două țări. Astfel, William al III-lea a putut să-și asigure susținerea supușilor săi și să negocieze tratatul de la Haga cu
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
jumătatea sa din Saint Kitts. Olandezii au primit dreptul de a deține diferite cetăți din Țările de Jos Spaniole, și li s-a permis să anexeze o parte din Gueldersul spaniol. Prin pacea de la Utrecht, războaiele purtate pentru a preveni hegemonia franceză, care dominaseră a doua jumătate a secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea au luat sfârșit. Franța și Spania, ambele cu regi Bourboni, au rămas aliate în anii ce au urmat.
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
victoriilor de la Mycale și Sestos este redobândirea independenței cetăților insulare și de pe coasta Asiei Mici. Temătoare de o posibilă revenire persană, acestea, majoritatea fiind cetăți maritime cu flote puternice și exersate în campaniile persane, decid înființarea unei ligi a cărei hegemonie o oferă mai întâi Spartei, considerată încă cea mai importantă forță militară a lumii grecești. Spartanii nu au acceptat, așa că cetățile ionice s-au adresat atenienilor, care primesc sprijinul, și prin intermediul lui Aristides, principalul rival al lui Themistocle, se organizează
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
a lumii grecești. Spartanii nu au acceptat, așa că cetățile ionice s-au adresat atenienilor, care primesc sprijinul, și prin intermediul lui Aristides, principalul rival al lui Themistocle, se organizează cea mai mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva în centrul Egeei, și controlată încă din vremea lui Pisistrate de atenieni. Recunoscută drept deținătoare a hegemoniei în Pelopones, Sparta, prin participarea ei la marile victorii împotriva
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva în centrul Egeei, și controlată încă din vremea lui Pisistrate de atenieni. Recunoscută drept deținătoare a hegemoniei în Pelopones, Sparta, prin participarea ei la marile victorii împotriva perșilor se credea îndreptățită să devină și hegemonul întregii elenități. Cu toate acestea, conservatorismul rigid al formei de guvernământ, necorespunzător cu schimbările intervenite în alte cetăți stat, neacceptarea oricărui tip
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
locuitorii de acolo și înlocuindu-i cu cetățeni atenieni, așa cum s-a întâmplat la Histiaia în Eubeea sau la Egina. În Atena secolului V existau și lideri demagogi. Solidaritatea politică a corpului civic era dictată de insteresele comune sau convergente. Hegemonia în liga aducea beneficii cetățenilor de rând-beneficiari ai distribuirii de kleroi în cetățile învinse. Thetii de la Atena trăiau pe cheltuiala flotei mereu pe picior de război cel puțin 8 luni din 12. Prăzile de război se cumulau cu diferite indemnizaiti
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
fondând astfel propria școală de filosofie la Lykaios: Lykaion-Liceul. Aristotel a ascris opere de biologie-Istoria animalelor, de filosofie-Metafizică, etică-Etică pentru Nicomachos și Etică pentru Eudemos și politică-Politika. Atena, înfrântă și izolată în 404 i.en., Sparta care și-a impus hegemonia și era dependentă de aurul persan, așa arătau cetățile grecești în primele decenii ale secolului IV i.en. Sparta s-a dovedit însă incapabilă să apere lbertatea cetăților grecești din Asia Mică. Astfel, Atena și Teba au format o alianța
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în Tesalia și iau că ostatici mulți adolescenți macedoneni, printre care Filip, fiul lui Amyntas și fratele mai mic al regelui Alexandru ÎI al Macedoniei. Perșii recunos că un nou congres de pace, la Susa, apoi în 366 la Sparta, hegemonia tebana, căreia doar Atena și Sparta i se mai opun. Atena revine la practicile brutale ale hegemoniei din secolul trecut și , sub comandă strategului Timotheos, ocupă cetățile Samos și Sestos, Pydna și Methone în nord, inabusesc secesiunea Keosului, pierd ilnsa
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]