2,559 matches
-
dar execută mai repede și mai fin toate artefactele, menține parametrii instalațiilor, dozajul combinațiilor, diverse forme de supraveghere. Cele mai directe reacții culturale moderne la noile mijloace de muncă sunt exprimate destul de complex în literatura și cinematografia SF, cu o hermeneutică specifică, adesea ezoterică prin formele de imaginar promovate. Aceste produse culturale sunt apropiate de "contracultura ca mijloc de opoziție față de comunism" reprezentată de muzica rock, punk și metal, de sex în variantele sale mereu diversificate, mai ales după criteriile perversiunii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din București, Cluj-Napoca și Iași. Un prieten al lui M. Eliade, etno-istoricul francez G. Dumézil a fost tradus doar cu 5 cărți în edituri din București, Iași și Timișoara. Capitolul 3. Opinii despre funcțiile culturale ale tradițiilor 1. F. Schleiermacher, Hermeneutica, traducere de N. Râmbu, Editura Polirom, Iași, 2001. 2. P. Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, traducere de V. Tonoiu, Editura Humanitas 1995, p. 303. 3. H.G. Gadamer, Adevăr și metodă, traducere de Gabriel Cercel, Editura Teora, București, 2002. 4. M. Heidegger
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dumézil a fost tradus doar cu 5 cărți în edituri din București, Iași și Timișoara. Capitolul 3. Opinii despre funcțiile culturale ale tradițiilor 1. F. Schleiermacher, Hermeneutica, traducere de N. Râmbu, Editura Polirom, Iași, 2001. 2. P. Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, traducere de V. Tonoiu, Editura Humanitas 1995, p. 303. 3. H.G. Gadamer, Adevăr și metodă, traducere de Gabriel Cercel, Editura Teora, București, 2002. 4. M. Heidegger, Ființă și timp, traducere din germană de G. Liiceanu și C. Cioabă, Editura Humanitas
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
justificarea devine circulară". (5, ibid.) Interesele menționate ca rădăcini ale cunoașterii, ierarhizarea lor, raportul cu cele trei planuri ale muncii, ale puterii și ale limbajului -, aparțin mai curând de o antropologie filosofică asemănătoare cu descrierile făcute de Heidegger Dasein-ului, îndeosebi hermeneutica "grijii". Ele nu sunt nici observabile, nici entități teoretice cum sunt eul, supraeul și sinele la Freud, ci "existențiale". Fiindcă aceste interese sunt în același timp "lucrul cel mai apropiat" și "cel mai disimulat", iar pentru a le recunoaște trebuie
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
entități teoretice cum sunt eul, supraeul și sinele la Freud, ci "existențiale". Fiindcă aceste interese sunt în același timp "lucrul cel mai apropiat" și "cel mai disimulat", iar pentru a le recunoaște trebuie să le dezocultăm, ele sunt de resortul hermeneuticii finitudinii. (5, ibid.) 7. Heidegger a transformat în concept ontologic nu grija înțeleasă ca trudă, amărăciune sau griji ale vieții (4, p. 78), ci termenul latin cura, luat în două sensuri: primul, strădanie temătoare; al doilea sens, îngrijire, dăruire ca
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ne preocupăm decât în sinele nostru. Prin urmare, filosofia existențialistă insistă pe cunoașterea de sine a omului ca ființă care uită că este finită (n.n). 8. În același loc Habermas menționează că însușirea tradiției se face atât prin conștiința hermeneutică, cât și prin critică. Și una, și cealaltă asigură conținuturilor culturale "puterea imperativă" și "continuitatea unei istorii prin care indivizi și grupuri se pot identifica cu sine și între ei". (5, p. 309) 9. H. Marcuse, Scrieri filosofice, traducere de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
F. / 17 Hazard P. / 10, 88, 102-103, 106-108, 110-112, 221, 236, 352 Hegel G. W. / 16, 134, 211, 234, 274, 351, 354 hegemonie / 34, 104, 318, 345, 351 Heidegger M. / 10, 118, 120-122, 142, 155, 157, 159, 289, 347-348, 355 hermeneutică / 10, 125, 137, 141-142, 152-158, 170, 172, 175, 294, 310, 347-348 Hermes / 10, 132, 140, 145-146, 148, 167 hermetism / 132, 135, 139-142, 152 hipermodern / 20-21, 27, 32, 53 Hobbes Th. / 106 Hobsbawn E. / 37 Hobson A. / 56 Hogaș C. / 166
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
suspicioasă aruncată scrierilor lui Benjamin în acest mod are însă ca rezultat ratarea spectacolului pe care cărțile sale îl desfășoară. Adorno găsește ca model al acestei filozofii jocul cuvintelor încrucișate. Prelun gind imaginea, a-l citi pe Benjamin prin grila hermeneuticii marxiste echivalează cu a trage cu ochiul la răspunsuri; și acestea, de altfel, incorecte. Totuși, tentația unei astfel de pers pective nu ține doar de intenția cititorului, ci și de un gest teoretic al lui Benjamin însuși. Este vorba despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu este locul aici pentru o dezvoltare a considerațiilor lui Ben jamin despre melancolie. Mai degrabă, o consecință este im por tantă: aceea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unui raport de forțe mundan căruia i se opune, după cum voi încerca să arăt, mișcarea regresivă a memoriei. In terpretarea eschatologică a conflictului se suprapune celei mar xiste, la fel cum momentul teologic al experienței este corectivul necesar, cu funcție hermeneutică, al celui politic. Din punct de vedere strict politic însă, experiența urbană se poate defini ca experiență critică a marginalului, în raport cu ceea ce, la un moment dat, devine vocea unitară a prezentului. În primul rând, arată Benjamin în Passagen-Werk, „Es ist
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine mentală, o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui, mijloacele de expresie devenind și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme ale unei rupturi de nivel, afine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Le Figaro littéraire, consideră ca trăsătură esențială a simbolismului exprimarea unei idei indirect, prin configurarea unui nou context interpretativ, care nu mai face apel doar la raționament, ci și la un instrumentar al simțurilor informate cultural, al intuiției, al unei hermeneutici de reflex mantic, conform opțiunii mallarméene pentru care "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din desfătarea poemului, care constă din a ghici puțin câte puțin: a-l sugera, iată visul. Folosirea desăvârșită a acestui mister este ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
va conduce după o logică narativă, ceea ce determină nu numai o abordare "naratologică" a picturii, ci afectează și modalitatea clasică de lectură a unui text. Pe acest procedeu de transfer a imaginii în text și invers, ekphrasis-ul, se întemeiază o hermeneutică particulară, cu atât mai mult cu cât există o afinitate constitutivă care prezidează colocviile subtile, elevate, dintre simbolism în artele plastice și literatură. Raportul dintre text și imagine se cere reconsiderat din pespectiva unei realocări a imaginii într-o sintaxă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care nu o numește direct simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care-l solicita Albert Aurier artei simboliste se conjugă cu idealismul și intelectualismul, tranzitivitatea cu ermetismul, banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un sistem complex de corespondențe, de procedee de transfer, de efecte de rezonanță care transformă casa estetului decadent într-o instalație corespunzătoare propriei sale sensibilități, într-o mise en scene. Interiorul nu reprezintă decât un reflex narcisic al locatarului, o hermeneutică adecvată a personajului ar putea să pornească de la proiecția ipsatorie pe care o configurează propria sa locuință. Felul în care scriitorii și artiștii își decorează apartamentele devine semnificativ și constituie un element definitoriu al esteticii cameristicii decadente, al sensului pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
învechite, "încremenite în proiect" și, mai ales, înșelătoare și periculoase. Analiza "deficitului ideologic" și remodelarea ideologicului evoluează, așadar, pe fondul confruntării gândirii științifice și filosofice cu două tipuri de abordare: (neo) pozitivistă, inspirată de universalismul și determinismul raționalismului modern și hermeneutică, expresie a interogațiilor, redefinirilor și invențiilor ce frământă spiritualitatea modernității târzii. În timp ce cunoașterea pozitivistă și obiectivantă a servit drept bază de legitimare sistemelor stabile și realizării consensului, hermeneutica, înțeleasă ca o cercetare a "fenomenului comprehensiunii" și recunoaștere a falimentului determinismului
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de abordare: (neo) pozitivistă, inspirată de universalismul și determinismul raționalismului modern și hermeneutică, expresie a interogațiilor, redefinirilor și invențiilor ce frământă spiritualitatea modernității târzii. În timp ce cunoașterea pozitivistă și obiectivantă a servit drept bază de legitimare sistemelor stabile și realizării consensului, hermeneutica, înțeleasă ca o cercetare a "fenomenului comprehensiunii" și recunoaștere a falimentului determinismului hiper-raționalist, a îndreptat cunoașterea spre înțelegerea pluralității, interpretarea diferenței și punerea la îndoială a "metapovestirilor" (Lyotard 1993) care au legitimat sistemul de gândire și acțiune al modernității. Fie
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de certitudine, efemeritatea fenomenelor și stărilor, criza de identitate și identificare, imprevizibilitatea acțiunilor și inovațiilor etc. Această situație nouă, de contestare a funcționalității predeterminate a sistemelor și a ordinii universale a rațiunii, a favorizat tranziția de la gândirea fundaționalistă spre gândirea hermeneutică. De la determinismul raționalist-normativist la hermeneutica relativist-contextualistă cu finalitate terapeutică; de la explicarea fundaționalistă la interpretările întemeietoare; de la logica clasică a disjuncției la analiza sistemelor complexe; de la dihotomia subiect-obiect la înțelegerea realității și gândirii ca un întreg coerent iată numai câteva dintre
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
stărilor, criza de identitate și identificare, imprevizibilitatea acțiunilor și inovațiilor etc. Această situație nouă, de contestare a funcționalității predeterminate a sistemelor și a ordinii universale a rațiunii, a favorizat tranziția de la gândirea fundaționalistă spre gândirea hermeneutică. De la determinismul raționalist-normativist la hermeneutica relativist-contextualistă cu finalitate terapeutică; de la explicarea fundaționalistă la interpretările întemeietoare; de la logica clasică a disjuncției la analiza sistemelor complexe; de la dihotomia subiect-obiect la înțelegerea realității și gândirii ca un întreg coerent iată numai câteva dintre tendințele cunoașterii și acțiunii valorificabile
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
este victima unei ideologii nu duce la excluderea lui de la discuție, tocmai datorită unei construcții teoretice de referință comune". Mai mult decât simpla etichetare, mă interesează cauzele ce au stat la originea prosau antieuropenismului actorilor politici din România postcomunistă. Necesara hermeneutică a suspiciunii nu va fi metoda însăși, ci o premiză metodologică necesară înțelegerii poziționărilor partidelor politice și ale liderilor lor față de ideea europeană. Un prim moment al acestei investigații va fi o scurtă prezentare a proiecțiilor dominante din cultura politică
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cu noi. Nu vom putea niciodată să creăm o cultură solidă, pe baze naționale. De ce? Pentru că noi sau suntem naționaliști sau suntem cosmopoliți exagerați" Pe filiera aceasta a tranzacției, aș băga de seamă că avem și un anume har al hermeneuticii, asta poate în pofida actului efectiv de creație. O hermeneutică la limita comentariului, uneori. Bună observație. Suntem, într-adevăr, hermeneuți și comentatori de pe margine. Suntem o națiune care explodează greu. După părerea mea, am explodat de două ori în secolul XX
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cultură solidă, pe baze naționale. De ce? Pentru că noi sau suntem naționaliști sau suntem cosmopoliți exagerați" Pe filiera aceasta a tranzacției, aș băga de seamă că avem și un anume har al hermeneuticii, asta poate în pofida actului efectiv de creație. O hermeneutică la limita comentariului, uneori. Bună observație. Suntem, într-adevăr, hermeneuți și comentatori de pe margine. Suntem o națiune care explodează greu. După părerea mea, am explodat de două ori în secolul XX: în 1917, la Mărășești și în 1989 la Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
comentate satisfăcător în absența unui aparat critic bogat și variat. De aceea, precizez că, din punct de vedere metodologic, studiul meu se bazează în chip necesar pe o bibliografie extrasa din mai multe domenii de cercetare complementare, precum: poetica, estetică, hermeneutica, metafizica, istoria ideilor, istoria religiilor 5. Scopul meu preliminar este acela de a arăta că, deși Blake nu urmărește să creeze un sistem în chip explicit, el o face în mod implicit. În eposul Jerusalem, Los, simbolul blakean al eului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Eul însă, ca să preiau teza lui John Laird, "include ceea ce cuvintele acestea includ și este preferabil fiindcă nu dictează calea pe care trebuie să se înscrie discuția" (1917, p. 8). Altfel spus, continuu să folosesc acest concept pentru flexibilitatea să hermeneutica. Criticii textualiști (fie ei structuraliști, fie din Noua Critică) ar susține, în acest punct, că numai realitatea textului merită investigată. Totuși, în cazul vizionarismului blakean, realitatea eului devine transparență și operanta atât la nivelul pre-creator (experiență vizionara care preceda elaborarea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
apare drept omul perfect în concepția lui Blake. Ideea poetului englez, trebuie să subliniez în continuare, nu este singulară. Schleiermacher, de pildă, crede că perfecțiunea omului este pur si simplu o materializare a ceea ce el numește "conștiința divină". Aserțiunea părintelui hermeneuticii moderne trebuie citită în acord cu convingerea exprimată de Blake în raport cu aptitudinile vizionare latențe din orice om, un impuls interior care, exploatat la maximum, i-ar permite virtual oricărui individ să experimenteze sacrul: "Predispoziția pentru conștiința divină, ca impuls interior
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]